#InfoEconomic: Ștefan Grigorean și atelierul său de restaurări auto: ”trecând prin povestea pe care am avut-o la debutul afacerii, punctul culminant a fost în 2015, când am vândut un autovehicul restaurat de mine la un eveniment, în Germania, cu 33.000 de euro”

Publicat de hdaraban, 25 aprilie 2025, 14:00 / actualizat: 25 aprilie 2025, 15:03

Fie și considerate posibile surse de inspirație pentru alte proiecte de afaceri, poveștile antreprenoriale poartă amprenta pasiunii celor care merg pe acest drum cu fonduri proprii sau cu finanțări din diferite surse.

Afacerile, indiferent de dimensiunile pe care le au, au în spate dorința de reușită. Într-un astfel de scenariu se încadrează un atelier în care sunt restaurate mașini din categoria autovehiculelor retro.

Atelierul ”exploatează” nostalgii, dar și plăcerea de a conduce vehicule din alte epoci. Clienți din străinătate își trimit mașinile la Botoșani pentru a  fi aduse de oameni pricepuți la strălucirea și, de ce nu, performanțele de altă dată.

Reușește să facă toate acestea Ștefan Grigorean, ieșean prin adopție, proprietarul atelierului. La #InfoEconomic, Horia Daraban a discutat cu el despre începuturile antreprenoriale.

Interlocutorul mărturisește  că atelierul de restaurări auto a  fost un vis care a prins contur după ce a vizitat Muzeul Mercedes de la Stuttgart. Primul proiect, un autovehicul personal pe care l-a achiziționat cu aproximativ 2000 de euro. La această sumă s-au adăugat alte 15000 de euro investite în piese, dar și 900 de ore de lucru.

Efortul depus a reprezentat o garanție a succesului proiectului, întrucât, prin 2015, la un eveniment de profil din Germania, mașina proaspăt recondiționată i-a fost cumpărată cu 33000 de euro.

Povestea atelierului la timpul prezent  înseamnă cinci angajați, fiecare conducând câte un proiect de restaurare. Legat de colegii săi, Ștefan Grigorean spune că le cere ”seriozitate, punctualitate, dorința de a învăța, deschidere către nou, capacitate de a-și însuși informații, atenție la detalii pentru a deprinde acele informații și, în primul rând, atenție atunci când primesc o îndrumare. Niciodată nu am reproșat vreunui coleg, nu-i consider angajați, nu i-am reproșat faptul că a greșit, l-am făcut să înțeleagă unde a greșit, fiind convins că nu se va întâmpla a doua oară, pentru că va învăța, va trage concluziile singur și va reuși să depășească punctul respectiv.”

Horia Daraban: De unde ideea unei astfel de afaceri? E legată de pasiunea pentru mașini, cu siguranță, pentru mecanică. De la început asta ai dorit să faci, să ai acest atelier?

Ștefan Grigorean: Da, mi-am dorit de la început acest atelier. A fost un vis care a apărut, probabil, cam în anul 2011. În anul 2012, am avut ocazia să vizitez muzeul de la Stuttgart, Muzeul Mercedes. Primisem cadou de la fratele meu bilete pentru a vizita fabrica Mercedes și muzeul, într-un tur organizat, după care, ușor, ușor, a început punerea în practică a acestei idei. A început cu un autovehicul personal pe care l-am recondiționat. Astfel, am văzut ce presupune, ce dificultăți pot apărea, ce soluții trebuie să identific. Trecând așa prin povestea pe care am avut-o la debutul afacerii, punctul culminant a fost în 2015, când am vândut un autovehicul restaurat de mine la un eveniment în Germania – Retroclasic, la Stuttgart.

Horia Daraban: Ai cumpărat mașina cu anumită sumă de bani, într-un anumit stadiu, și ai vândut-o, hai să spunem așa, ca nouă, cu altă sumă de bani.

Ștefan Grigorean: Da, am vrut să exploatez asta și să fie chiar prima șansă de a înregistra profit. Nu am urmărit neapărat profitul, cât am urmărit calitatea produsului. Probabil asta, de fapt, este și logica care m-a ajutat să ajung în punctul în care sunt acum. Mașina a fost vândută, la momentul respectiv, unui colecționar care era cel mai bogat om din Germania.

Horia Daraban: Cu ce sumă?

Ștefan Grigorean: Nu era o avere, erau 33.000 euro. Profitul nu a fost ceva marcant, având în vedere că a fost cam un an de zile de muncă, însă a fost un început și avantajul cel mai mare prin prezența la acel târg a fost faptul că munca mea a fost văzută de mai multe persoane. A fost ca un fel de reclamă. Exact următorul client a fost o persoană pe care am întâlnit-o acolo, iar de acolo lucrurile au mers, aș spune, natural și de la sine.  Nu a fost nevoie niciodată să fac promovare sau reclamă în mod special.

Horia Daraban: A fost de la început o investiție majoră în tot ceea ce presupunea dotarea atelierului sau totul s-a desfășurat pe parcurs? Încet, încet ai dezvoltat, atelierul.

Ștefan Grigorean: A fost etapizat. Am început acasă, cu fonduri proprii. Cu ce bani aveam, m-am descurcat să dotez, să utilez la fiecare nevoie, fie m-am împrumutat de bani și am avut parte de sprijin de la fratele meu sau din familie. Apoi am reușit să câștig clienți cu ajutorul cărora am putut să mă dezvolt mai departe.

Horia Daraban: Singur sau și cu angajați, cu colegi în atelier?

Ștefan Grigorean: Cinci angajați, în momentul actual.

Horia Daraban: Greu de găsit mâna de lucru pentru această zonă, pentru acest domeniu?

Ștefan Grigorean: Nu neapărat, surprinzător, pentru că am preferat să caut persoane dornice să învețe. Nu m-a interesat să aibă o calificare anume și nu prefer un tinichigiu sau mecanic care să creadă că le știe pe toate. Prefer să angajez un tânăr pe care să-l pot forma eu așa cum știu că trebuie să lucreze.

Eu, la rândul meu, am făcut un curs acum trei ani. Am considerat tot timpul că este importantă formarea persoanelor, fie că e vorba de persoana mea sau a celor cu care lucrez. Bineînțeles că, atunci când iei o persoană și poți să o formezi să lucreze la nivelul pe care ți-l dorești, la început, ai niște costuri, poți avea niște pierderi, să spunem, dar în timp, ajunge să lucreze exact cum îți dorești. Poate să facă lucrurile perfect sau să tindă spre perfecțiune.

Horia Daraban: Ai spus tu că angajatul pe care-l aduci la atelier nu trebuie neapărat să aibă o pregătire formală în domeniu. Atunci pe ce te bazezi când selectezi pe cineva?

Ștefan Grigorean: Seriozitate, punctualitate, dorința lui de a învăța, deschiderea către nou, capacitatea de a-și însuși informații, atenția la detalii pentru a deprinde acele informații și, în primul rând, atenție atunci când primește o îndrumare. Niciodată nu am reproșat vreunui coleg, nu-i consider angajați, nu i-am reproșat faptul că a greșit, l-am făcut să înțeleagă unde a greșit, fiind convins că nu se va întâmpla a doua oară, pentru că va învăța, va trage concluziile singur și va reuși să depășească punctul respectiv.

Horia Daraban: De ce cei de peste hotare aleg să se adreseze unui atelier de restaurări auto din România? E mai ieftin? E vorba de pricepere a personalului.?

Ștefan Grigorean: Nu neapărat că este mai ieftin, mai degrabă priceperea personalului și, în primul rând, prin recomandări. În special am clienți din străinătate, mai puțin din România; din țară, am avut unul singur sau doi și nu este vreun criteriu neapărat să fie din țară sau din străinătate. Însă, clienții pe care i-am avut din străinătate au venit pe baza recomandărilor. Recomandările se fac atunci când munca pe care o prestezi sau serviciul pe care-l oferi e de calitate. Asta consider că este cel mai important de menționat și ăsta ar trebui să fie obiectivul oricărei persoane care lucrează în domeniul ăsta, dar nu numai.

Atunci când primesc o mașină se întâmplă multe situații să văd și lucrări făcute anterior la ateliere din afară, care, bineînțeles, au avut manopere poate duble ca preț față de mine și am văzut de multe ori lucrări făcute foarte slab calitativ raportat la ceea ce se lucrează la noi în țară, oriunde, nu neapărat ce fac eu și, atunci, bineînțeles, pe baza recomandărilor, oamenii preferă să trimită mașina aici. Ar fi foarte important de menționat, niciodată nu am avut întrebări de la vreun client din străinătate care este termenul de garanție asupra lucrării, pe când cei din România, care ar fi fost potențial clienți, prima dată mă întrebau de garanție, apoi spuneau că este scump; ceea ce cu clienții din străinătate nu s-a întâmplat niciodată. Oamenii sunt mult mai receptivi la probleme care pot apărea pe parcurs.

Bineînțeles că, atunci când vorbești de o restaurare a unei mașini, nu poți să faci o estimare de preț până nu vezi mașina sau până nu o desfaci până la punctul din care începi procesul invers de restaurare. Nu poți evalua o mașină pe baza unor poze sau atunci când o vezi completă într-un loc de parcare, de exemplu. Nu poți să faci o evaluare corectă, trebuie desfăcută să ajungi la punctul de pornire în procesul invers al restaurării și atunci poți face o evaluare.

Horia Daraban: Ce presupune acest proces de restaurare?

Ștefan Grigorean: În primă fază, autovehicul este demontat complet, se etichetează, se identifică piese lipsă, deteriorate, modificări, în funcție de ce găsim pe vehiculul respectiv. Apoi, de obicei, cea mai laborioasă și care consumă cel mai mult timp este partea de tinichigerie. Toată această parte de lucrare poate dura, de exemplu, pentru un proiect oarecare, undeva la 800-900-1000 de ore de lucru; o mie de ore,  în condițiile în care eu consider că într-un program de opt ore, un om nu va lucra mai mult de cinci, pentru că, inevitabil, mai apar timp morți. La cele 800-1.000 de ore, cât pot fi în partea asta de tinichigerie sau de lucru al caroseriei, bineînțeles, apar piese care se înlocuiesc, dacă mai sunt disponibile la furnizori sau se recreează prin diverse tehnici sau aparate, utilaje. Se pot reconstrui elementele care nu se mai regăsesc pe autovehicule actuale.

În situația de față, dacă am un element de caroserie pe care nu-l pot comanda de nicăieri, îmi confecționez dispozitive sau scule cu care îl pot recrea, chiar dacă utilizez acele dispozitive o singură dată, cu ideea că, peste ani, dacă va fi cazul, la următorul proiect, voi avea din nou la îndemâna acele unelte.

Sunt piese care pot avea cost, de exemplu, de una, două, trei mii de euro și care nu se mai livrează la momentul actual. Este esențial să ai toate sculele și unelte la îndemână ca să le poți recrea rapid. Și atunci apare cumva și ideea că, în partea asta de restaurare, cam cea mai mare importanță are procesul de tinichigerie. Sigur că la anumite mașini clasice mai întâlnim elemente din lemn, elemente cromate, tot felul de ornamente. Pentru fiecare este un alt specific. De exemplu, partea de cromare nu o fac.

Dacă am nevoie, apelez la ateliere din străinătate pentru ornamente din lemn, în aceeași manieră. Până acum am colaborat cu ateliere din străinătate pentru recondiționare elementelor de interior auto. Am apelat la ateliere din țară care au oferit servicii și rezultate pe măsură, rezultate perfecte în recondiționare a autovehiculelor. Dacă considerăm partea asta de tinichigerie ca fiind cea mai complexă, mai urmează partea de echipare sau asamblare finală, iar acolo atelierul are toată răspunderea, pentru că trebuie ca rezultatul să fie perfect, indiferent ce ai primit de la ceilalți colaboratori pe care-i poți avea alături.

Horia Daraban: Două chestiuni aș vrea să aflu. În ce constă satisfacția la finalul unui astfel de proiect din partea colegilor, din partea voastră, și care este reacția proprietarului mașinii?

Ștefan Grigorean: Satisfacția e o senzație deosebită, fiind în punctul în care vezi, ai reușit să faci prin munca proprie, cu mâinile proprii, cu gândirea pe care ai avut-o. Cât despre reacția proprietarului, bineînțeles, este de uimire, mai ales că majoritatea cazurilor nici nu mai văd mașina în realitate decât în stadiul final, adică pe parcursul restaurării. Primesc poze, materiale video, văd exact procesul. În permanență sunt conectați la realitatea proiectului, dar live o văd doar la final.

Horia Daraban: Atunci sunt uimiți…

Ștefan Grigorean: Da.

Horia Daraban: Este o afacere care aduce profit sau care doar satisface o pasiune?

Ștefan Grigorean:  Este o afacere care le îmbină pe amândouă, aduce și profit, satisface și o pasiune.

Horia Daraban: Care este viitorul ei? Poate fi văzută ca o afacere care capătă amploare sau va rămâne la acest stadiu cu cinci angajați?

Ștefan Grigorean: De menționat că fiecare din noi are un autovehicul pe care îl recondiționează, deci sunt simultan mai multe proiecte. Ca idee de viitor, nu neapărat să extindem numărul de vehicule care pot fi lucrate în același timp cât aș extinde gama de servicii pe care o putem oferi; de exemplu, este o necesitate foarte mare în partea de vopsitorie auto. Asta este o parte în care colaboram cu diverse ateliere, însă, în ultima vreme, am tot avut parte de întârzieri în finalizarea lucrărilor și atunci sigur că este de interes partea asta de vopsitorie, dar nu numai. Mai sunt alte domenii în care aș prefera să facem noi lucrurile pentru a ne mișca mai repede și, totodată, pentru a putea păstra exigența calității pe care ne-o dorim.

Horia Daraban: La finalul interviului nostru, o recomandare, un sfat pentru cei care pornesc pe drum antreprenorial.

Ștefan Grigorean: Mai puțin să privească spre profit, mai mult să se uite spre calitate, să-și asume orice riscuri sau pierderi pentru a oferi produsul sau serviciul perfect către client. Asta va aduce promovarea și reclama de care au nevoie. Nicio altfel de promovare, media, postări pe rețele sociale sau alte chestii nu o să-i ajute la fel de mult ca reclama din vorbă în vorbă, să spunem, care o vor face clienții de la un om la celălalt.

Varianta audio a interviului: