Lucian Dîrdală, politolog: suma declarațiilor lui Donald Trump reprezintă ”un semnal că America e din nou imperialist-expansionistă. Până acum, America s-a afirmat ca păstrătoare a ordinii internaționale. Acum, vedem vorbindu-se despre expansiune ca în secolul al XIX-lea.” Emisiunea ”Weekend cu prieteni (19.01.2024)”
Publicat de hdaraban, 20 ianuarie 2025, 09:26
La Washington, la 20 ianuarie, ceremonia de învestire a lui Donald Trump, este al 47-lea președinte al Statelor Unite, la al doilea mandat, fără ca cele două perioade să fie consecutive. Dincolo de aceste repere punctuale, revenirea republicanului la Casa Albă este însoțită de o neliniște și de așteptări la nivel global, fie că vorbim de războiul din Ucraina, de pretențiile față de Groenlanda sau de cum vor fi modelate relațiile cu Rusia și China, nu în ultimul rând, mutările din Orientul Mijlociu.
Acestea sunt doar câteva exemple. Adăugăm și chestiunile de ordin economic și aici poate fi invocată declarația lui Donald Trump, potrivit căreia va crea un nou departament, denumit Serviciul pentru Venituri Externe, a cărui sarcină va fi să colecteze taxe vamale, datorii și toate veniturile din surse din afara țării.
Venirea lui Trump, salutată de unele tabere, primită cu reticență și avertizări în altele.
De altfel, președintele Joe Biden, într-un discurs de rămas bun, și-a exprimat îngrijorarea că America va cădea în mâinile unei ”oligarhii”, vizându-i, fără a-i numi, pe președintele Donald Trump și pe miliardarii din domeniul tehnologiei aliniați acum în spatele acestuia.
Politologul Lucian Dîrdală a oferit câteva răspunsuri legate de cum ar putea arăta al doilea mandat al lui Donald Trump. Invitatul lui Horia Daraban spune că partea economică va fi fundamentală și, în cazul acestei administrații, foarte multe alte teme internaționale vor fi văzute în primul rând prin lentile economice”.
Referitor la ralierea marilor conglomerate americane în spatele lui Donald Trump, Lucian Dîrdală precizează că, ”există un apel din partea companiilor americane să li se asigure măcar un teren rezonabil de competiție, pentru că, până acum, foarte multe alte state au profitat de viziunea pro-liber schimb a Statelor Unite și au răspuns cu politici mai protecționiste.”
Politologul spune că poziționările cu privire la Groenalanda, Canalul Panama reprezintă ”un semnal că America e din nou imperialist-expansionistă. Până acum, America s-a afirmat ca păstrătoare a ordinii internaționale, o putere oarecum defensivă, redutabilă, dar defensivă. Acum vedem vorbindu-se despre expansiune ca în secolul al XIX-lea”.
Horia Daraban: Care este paradigma celui de-al doilea mandat al lui Donald Trump? Putem încerca o creionare a acesteia, poate făcând și o paralelă între cea ce a fost prima administrație a președintelui ales?
Lucian Dîrdală: Cred că în cazul lui Donald Trump, paradigma este, în mod clar, că nu există nicio paradigmă. Lăsând jocurile de cuvinte la o parte, Donald Troamp este, destul de neomogen, eclectic în abordări și oamenii din jurul său, chiar dacă uneori par foarte similari, în realitate, în politica externă, inclusiv în privința relațiilor economice internaționale, au opinii diverse. Va fi o competiție, așa cum e mereu în cazul administrațiilor americane, și s-ar putea să rezulte un traseu incoerent al acestui mandat. Va fi însă foarte clar pentru toți ceilalți jucători din sistemul internațional, fie ei parteneri sau adversari, în măsura în care la Donald Tom mai funcționează această distincție, deci toți ceilalți jucători vor avea mai multe dificultăți în a face predicții, în a anticipa comportamentul Statelor Unite.
Horia Daraban: Și totuși, ați spus dumneavoastră, viziunea președintelui ales pentru următorii ani, într-o cromatică impregnată de elementul economic al influenței presiunii prin această pârghie. Și sunt exemple anunțuri legate de taxe vamale pentru diferite țări, pentru diferite organizații multinaționale.
Lucian Dîrdală: Într-adevăr, partea economică mie mi se pare fundamentală și cred că, în cazul acestei administrații, foarte multe alte teme internaționale vor fi văzute în primul rând prin lentile economice. Pomeneați de discuții despre taxe, tarife vamale. Donald Trump nu este un protecționist, filozofic vorbind, dar aici există un consens în rândul membrilor administrație și, sigur, Donald Trump este și el de această părere; Statele Unite ar face bine să fie mai puțin altruiste, să fie mai ferme în a dobândi toate beneficiile posibile din statutul pe care îl au, încă îl au, de principală economie mondială, principală putere în planul tehnologiei, ș.a.m.d. Aș face doar o precizare, pentru că ați pomenit în introducere de această acuzație a democraților, că în jurul lui Trump e oligarhie și ați dat exemplul marilor conglomerate din domeniul înaltei tehnologii. Sigur că întrebarea s-ar pune, dar când erau toți în jurul democraților și al președinților democrați, nu era tot oligarhie?.
Lăsând aceste înțepături, aș pune altceva: ralierea acestor companii la mesajul lui Trump s-a făcut nu doar din frică, nu doar din dorința de a nu fi sancționate în vreun fel prin taxe, prin alte metode, ci și pentru că simt nevoia ca Statele Unite să fie în spatele lor în dialogurile adesea contondente cu alt jucător internațional, cum ar fi Uniunea Europeană. Aici, în cazul Meta, în cazul domnului Zuckerberg, problema a venit de la încercările Uniunii Europene de a impune constrângeri și cred că și în alte zone, poate mai puțin vizibile pentru noi fascinați de înalta tehnologie, există un apel din partea companiilor americane să li se asigure măcar un teren rezonabil de competiție, pentru că, până acum, să recunoaștem, foarte multe alte state au profitat de viziunea pro-liber schimb a Statelor Unite și au răspuns cu politici mai protecționiste.
Horia Daraban: Deci, dau un exemplu, poziționările publice ale miliardarului Elon Musk legate de campania electorală, scena politică din Germania, legate de ceea ce se întâmplă în Marea Britanie, aceste luări de poziții pot fi privite în această cheie, a ceea ce spuneați dumneavoastră, alăturarea voluntară în spatele lui Donald Trump?
Lucian Dîrdală: Elon Musk a fost, sigur, primul dintre mogulii care s-au alăturat lui Trump. Aici mi se pare totuși diferit. Elon Musk, sigur, și un sine greu de cuprins în limitele fizice, a început să intervină în politica internă a multor state, și România este un exemplu. Întrebarea este, desigur, dacă a făcut-o într-un fel cu voia lui Donald Trump. Părerea mea este că aceste odată venit la Casa Albă, Donald Trump le va cere colaboratorilor săi să nu întreprindă gesturi de politică externă, iar dacă le vedem, înseamnă că sunt încurajate de Donald Trump. Faptul că această încercare de a afecta jocurile politice din Europa, invitarea unuia din co-liderii Alternativei pentru Germania la inaugurare, din câte știu, nu e decizia lui Elon Musk. Este o decizie a unui comitet mai amplu responsabil în fața lui Donald Trump. Deci e clar că noua administrație nu boicotează, nu marginalizează aceste forțe ”Alt-right” ale dreptei alternative, cum ar fi Alternativa pentru Germania, cum ar fi partidul domnului Farage în Regatul Unit(Reform UK), e un peisaj mai complicat și liderii europeni convenționali, probabil, se vor adapta. Sunt foarte curios dacă nu va veni curând și o relație cu formațiunea doamnei Le Pen.
Horia Daraban: Îmi dau seama din ceea ce spuneți dumneavoastră că Donald Trump este interesat mai mult de planul economic și mai puțin de alianțele construite în timp de către Statele Unite.
Lucian Dîrdală: Da, Donald Trump nu crede în alianțele bazate pe valori. Crede în alianțe bazate pe interese.
Horia Daraban: Am văzut că problema migrației este o temă centrală și pe care Trump a promis că o va aborda în relațiile cu Mexicul, cu Canada. Mai mult decât atât, am văzut poziționări foarte clare legate de Canalul Panama, de Groenlanda. Se creionează un interes mai mare pentru a crea o influență puternică a Statelor Unite ale Americii în emisfera vestică și mai puțin interes pentru ceea ce înseamnă partea asta de glob cu Rusia, China ș.a.m.d?
Lucian Dîrdală: Cred că Groenlanda poate fi privită și prin prisma respingerii sau contracarării unei influențe ruse, nu doar chineze. Sigur, aici vorbim de un teritoriu cu resurse imense. Probabil, foarte curând, vor deveni exploatabile și o concurență care are în vârf China, dar nici Rusia nu trebuie exclusă. Zona Canalului Panama are o importanță globală pentru comerțul global. Aș pune de asemeni că interesul major pentru Pacific va rămâne. Deci e un joc global cu parteneri și adversari globali. Dar mai e ceva, e un semnal că America e din nou imperialist-expansionistă. Până acum, America s-a afirmat ca păstrătoare a ordinii internaționale, o putere oarecum defensivă, redutabilă, dar defensivă. Acum vedem vorbindu-se despre expansiune ca în secolul XIX.
Horia Daraban: Pentru că nu am discutat mai aplicat pe această zonă, în ceea ce privește Uniunea Europeană, va predomina aceeași dispută privind taxele vamale, așa cum a fost în primul mandat sau vor fi și alte direcții, mai ales că, trebuie să recunoaștem, Europa trece printr-o perioadă cu șefi de stat ale căror mandate sunt la final sau sunt șubrezite de alegerile recente sau care urmează. Așadar, în ce cheie această relație trans-atlantică? Statele Unite – Europa, Uniunea Europeană?
Lucian Dîrdală: Cred că e, în primul rând, o mixtură de cooperare și conflict. Competiția și solidarizarea sunt vectori care vor coexista, dar, prin comparație cu administrația Biden, dimensiunea concurențială va fi mult sporită. Și da, vor putea să fie taxe vamale pe care vor putea să apară elementele preferențiale de care Europa se bucură. E aici interesant ce vor spune și specialiștii în relații economice internaționale. Eu pot să anticipez o modificare dinamicii în cadrul NATO și această viziune, oarecum mercantilistă, ”trebuie să plătești ca să fie apărat”, care, până la urmă, sigur, are până la un punct logica ei, dar și NATO va fi un teren mai zbuciumat decât a fost până acum.
Varianta audio a interviului:
Sursa foto: flickr.com
Autor: Gage Skidmore from Surprise, AZ, United States of America
