Marin Gherman, politolog: în relația cu România, ”pașii Kievului nu au însemnat revenirea la drepturile pe care le-a avut comunitatea românească din Ucraina până în 2017”. Emisiunea ”Weekend cu prieteni”, realizator – Horia Daraban (4.02.2024)

Publicat de hdaraban, 4 februarie 2024, 23:59 / actualizat: 6 februarie 2024, 16:37

Războiul din Ucraina și tot ce este consecință a invaziei ruse sunt elemente de actualitate, de interes, inclusiv pentru România. Deschise spre interpretare sunt perspectivele militare, de ordin social și politic intern, regional și nu numai.

În acest cadru poate fi invocat și recentul vot din Consiliul European referitor la sprijinul financiar oferit Ucrainei de către Uniunea Europeană.

Invitat la ediția ”Weekend cu prieteni” din 4 februarie 2024, a fost domnul Marin Gherman, lector de științe politice la Universitatea ”Ștefan cel Mare” din Suceava, totodată coordonator al Centrului Media ”BucPress” din Cernăuți, Ucraina.

El  a oferit mai multe răspunsuri, plecând tocmai de la ajutorul 50 de miliarde de euro pentru Kiev acceptat, în ultimă instanță, și de premierul maghiar Viktor Orban.

Pe lângă acestea, politologul a explicat care este sursa fricțiunilor dintre președintele Volodimir Zelenski și șeful forțelor armate ucrainene, generalul Valeri Zalujnîi.

Un alt subiect din cadrul interviul a fost legat de relațiile româno-ucrainene și cât de greu cântărește respectarea drepturilor comunității românești din Ucraina în acest dialog bilateral, ce se dorește a fi ridicat la rang de parteneriat strategic.

Horia Daraban: Cât de important acest pachet financiar pentru Ucraina, având pe fundal toate datele?

Marin Gherman: Este o gură de aer proaspăt pentru Ucraina și un semnal puternic dat atât Washington-ului, cât și Moscovei. A spus și Zelenski, că apreciază deosebit de mult efortul ce l-au făcut Uniunea Europeană și statele Uniunii Europene. Merită menționat faptul că Ucraina se află nu numai într-o situație dificilă din punct de vedere militar, dar și din punct de vedere al sistemului economic, iar acești bani pot să salveze funcționarea economiei ucrainene în anii care vin.

Ucraina are un deficit bugetar foarte mare și, din cauza războiului, lucrurile sunt din ce în ce mai greu de gestionat din punct de vedere al funcționării statului. Și ne referim aici la toate aspectele funcționări statului, de la partea de infrastructură până la oferirea de salarii și pensii și, în genere, întreținerea stabilității macrofinanciare și sociale din interiorul Ucrainei. Sperăm și Statele Unite ale Americii vor gestiona aceste relații cu Ucraina și vor găsi o soluție, prin Congres și președinție, să sprijine Ucraina.

Deci, este prima veste bună pentru Kiev, la început de an 2024, în contextul în care nu se mai vorbește nimic despre contra-ofensivă ucraineană, ba dimpotrivă, despre apărare, în contextul acestui război al lui Putin împotriva lumii libere.

Horia Daraban: Știu că zilele trecute, înaintea summit-ului, la Kiev, miniștrii de externe ai Ungariei și Ucrainei s-au întâlnit, au avut loc discuții. Acestea au fost premise pentru votul favorabil pe care și l-a dat Budapesta cu privire la sprijinul de 50 de miliarde de euro?

Marin Gherman: Cred că cuvântul cel mai important l-au avut totuși de spus statele membre ale Uniunii Europene și presiunea care a fost exercitată de cele 26 de state asupra guvernului Orban. Pur și simplu, Orban nu a avut o altă opțiune. Să nu uităm că Ungaria este dependentă și ea și a tot solicitat deblocarea fondurilor în contextul discuțiilor începând cu 2020.

Desigur, Viktor Orban și-a vândut acasă, în ghilimele, spunând această decizie e ca o victorie. A spus că nu vor fi banii maghiari investiți în războiul din Ucraina și cu Budapesta va controla aceste fluxuri financiare. Este, totuși, până la urmă, dacă analizăm această decizie în contextul mai multor luni, este o decizie de compromis și este o decizie bună pentru Kiev. Lucrul acesta trebuie să-l subliniem din start.

Până la urmă, să nu uităm, ucrainenii își dau viața pe câmpul de luptă în momentul de față, în urma opțiunii europene care au avut-o începând cu 2014 și care au încercat să o tot să o confirme pe parcursul acestor ani. Ne aflăm la 10 ani distanță de acele evenimente de atunci.

Horia Daraban: Aș vrea să ne îndreptăm atenția și către confruntarea dintre președintele Volodimir Zelenski și comandantul forțelor armate ale Ucrainei, Valeri Zalujnîi. Potrivit unor surse, șeful statului a vrut să îl demită, dar nu a găsit înlocuitor. De ce președintele dorește schimbarea la vârful armatei ucrainene? Este vorba de popularitatea generalului în rândul ucrainenilor? Mă uitam pe niște informații, are o cotă de încredere de 92% față de 77 de procente cu cât este creditat președintele Zelenski.

Marin Gherman: Ar fi și asta o explicație, însă mai sunt și altele. Prima, cea mai importantă eu văd în domeniul psihologiei politice și a modului cum vede Zelenski realitatea politică din stat. Că a fost actor, în primul rând, tot timpul a ținut și ține la imaginea proprie și își dorește să fie aplaudat și apreciat pentru eforturile cele depune pentru Ucraina.

Zalujnîi, în rating-uri, stă mai bine, se bucură de popularitate, dar nici nu asta ar fi principala problemă. Ratingul lui Zelenski scade și, în acest context, presupun că consilierii săi l-au sfătuit să găsească o soluție pentru a ieși bine din povestea ”contraofensiva ucraineană de eșec”. Rating-ul și popularitate a lui Zelenski este în scădere, întocmai în preajma acestor alegeri care trebuiau să se desfășoare în Ucraina. În continuare, Zelenski nu mai are mandatul juridic din 2019, ci este președinte pentru că în stat este război, legea marțială.

Și aici trebuie găsit un vinovat și s-a găsit decizia aceasta. Haideți să îl demitem pe Zalujnîi, să-l găsim pe el vinovat de nereușita contraofensivei ucrainene. Însă, se observă un mare sprijin al lui Zalujnîi și în mediul militarilor ucraineni.

Nu s-a găsit un înlocuitor pentru el, nu există un om mai bun în Ucraina care să gestioneze apărarea ucraineană în contextul ofensivei Federației Ruse la început de  2024. S-a aprofundat acest clivaj, clivajul care eu îl numesc politic-militar. Mediul politic vede în continuare evenimentele din Ucraina din punct de vedere electoral, al imaginii.

În schimb, mediul militar și tot ceea ce înseamnă aspectul apărării u vede lucrurile din punct de vedere al intereselor frontului. O perioadă de timp, sfera politică bătea la imagine sau ca decizie, ca pondere, sfera militară. Iar acum, pas cu pas, în contextul continuării războiului, experții militari, specialiștii militari și tot ceea ce înseamnă competența militari vor deveni tot mai puternici în Ucraina.

De asta, dacă ați citit atent ce a recomandat Uniunea Europeană zilele acestea Ucrainei, în contextul discuțiilor despre cele 50 de miliarde de euro, s-a spus foarte clar că Ucraina trebuie să aibă grijă de păstrarea sistemului pluralist în Ucraina, de democrație și de păstrare a funcționării pluralismului de partide. Un risc în viitor este consolidarea acestui sistem de decizii și concentrare deciziilor în jurul militarilor în Ucraina.

Horia Daraban: În acest tablou, președintele Volodimir Zelenski are poziția politică șubrezită, cu popularitatea, așa cum spuneați dumneavoastră în scădere, cu alegeri imposibil de organizat date fiind condițiile războiului?

Marin Gherman: De fapt, Volodimir Zelenski este victima propriilor declarații din 2022. Ceea ce a funcționat foarte bine timp de doi ani, la nivel de comunicare politică, mă refer, nu mai funcționează. Le promitea ucrainenilor că va veni o victorie rapidă. Le spunea ucrainenilor că ”mâine ajungem cu armata în Sevastopol și vom bea cafea la Ialta”, dar și multe alte lucruri care au încurajat rezistența.

Au fost foarte bune la momentul potrivit. Deci au fost, dacă vreți, niște elemente ale comunicării politice inedite. Însă lucrul acesta nu mai funcționează în contextul încetării ofensive ucrainene și necesității de mobilizare a populației pentru încă o apărare.

Decepționarea care a apărut a generat o șubrezire a imaginii lui Zelenski și președinția este în căutarea unei soluții: să găsească pe Zalujnîi vinovat, să fie cineva vinovat, să fie cineva înlocuit. A mai fost o astfel de manevră anul trecut, când a fost înlocuit ministrul apărării, Oleksii Reznikov, acuzându-l de corupție în plin război cu Federația Rusă.

Iar mutarea lui Zalujnîi este văzută de administrația Zelenski ca o manevră numărul doi. Deci l-am schimbat pe ministru, îl schimbăm și pe comandant, un șef al armatei, pentru a păstra imaginea pozitivă a președinției.

Horia Daraban: Domnule Gherman, aș vrea să discutăm puțin și despre relațiile române-ucrainene, mult schimbate, amplificate după începerea războiului de agresiune al Rusiei. Așadar, ce loc ocupă respectarea drepturilor comunităților istorice românești din Ucraina în acest tablou al relațiilor bilaterale?

Marin Gherman: Sunt două subiecte mari. Primul subiect se referă la limba moldovenească și, din fericire, aici avem anumite progrese cu școlile cu predarea în limba moldovenească și această sintagmă pas cu pas este exclusă din sistemul administrativ, politic, educativ, cultural al Ucrainei. Și aici este și meritul Bucureștiului și meritul asociațiilor pentru cultura românească din Ucraina, care au tot făcut presiuni pe lângă ambele guverne să se renunțe la această sintagmă stalinistă neo-sovietică  de ”limbă moldovenească”, care se păstra la Kiev.

Deja avem decizii de renunțare la manualele de așa-zisă limbă moldovenească, de predare, de renunțare la olimpiada de limbă moldovenească. Pas cu pas se revine la normalitate în această privință.

Cel de-al doilea subiect este legat de școlile cu învățarea în limba română. Kievul a făcut mici pași în întâmpinarea comunităților naționale din Ucraina, anul trecut, când a introdus niște amendamente în legea educație, în premieră.

Dar cuvântul principal l-au avut, în primul rând, instituțiile Uniunii Europene, care au condiționat foarte clar statutul de candidat al Uniunii Europene și lansarea negocierilor de aderare prin garantarea drepturilor minorităților naționale. Și Bucureștiul s-a alăturat acestei inițiative. Un rol foarte mare l-a avut Ungaria lui Viktor Orban.

Dacă ne referim la acele 50 de miliarde de euro și, în aceeași declarație din zilele acestea, s-a spus despre minoritățile naționale, acordarea lor este condiționată cumva. Însă pașii aceștia ai Kievului nu au însemnat revenirea la drepturile pe care le-a avut comunitatea românească din Ucraina până în 2017.

Nu sunt suficiente progrese pentru a vorbi despre rezolvarea tuturor problemelor. De exemplu, vor fi în continuare predate multe discipline în limba ucraineană și părinții nu vor avea dreptul să aleagă și, de asemenea, școlile au dreptul să extindă numărul de ore predate în limba ucraineană după cum cred de cuviință.

Însă comunitatea românească se teme cumva de niște presiuni care pot fi făcute asupra directorilor de școli să nu fie pe cale administrativă obligați să crească numărul de ore în limba ucraineană.

Horia Daraban: Șefii de stat din România și Ucraina au discutat, discută despre stabilirea unui parteneriat strategic între cele două state, parteneriat strategic axat pe ce anume, astfel încât el să dăinuie și după terminarea conflictului?

Marin Gherman: Desigur, avem în vedere în primul rând domeniul de securitate, securitatea în regiunea extinsă a Mării Negre și avem în vedere și Republica Moldova ca zonă geopolitică de interes extraordinar de mare pentru România și pentru NATO. Și vorbim aici de interesul Kievului de a păstra o relație foarte bună cu Bucureștiul, pentru că România este o ”ferestruică” pentru Ucraina în Uniunea Europeană, în contextul răcirii relațiilor cu unele state, ne amintim de cazul Polonia, ne amintim de cazul tradițional Ungaria, acum avem un alt premier în Slovacia.

Deci România este un partener foarte important pentru Ucraina și Kievul știe acest lucru și va încerca în continuare să abordeze în acest mod România. Însă trebuie să profite și România foarte mult, în sensul cultural, în sensul economic, al imaginii diplomatice în urma lansării acestor discuții despre parteneriatul strategic.  În afară de securitate, vorbim desigur, despre o altă calitate a relațiilor economice.

Cumva, cele două state au trăit și într-o izolare informațională mult timp. Vorbim, de asemenea, despre dezghețul care se produce în contextul războiului în relațiile comerciale de la frontieră. Am avut foarte multe vămi închise și le redeschidem una câte una.

Avem nevoie de o armonizare a legislației ucrainene pentru a dinamiza acest schimb comercial. Avem nevoie de o înviorare a vieții în zonele de frontieră, ceea ce nu s-a întâmplat mult timp. Și parteneriatul strategic, în perioada postbelică, ar însemna o altă calitate a relațiilor.

Horia Daraban: Anul 2024, cel mai greu pentru Ucraina de la începutul conflictului?

Marin Gherman: Cred că va fi cel mai greu an pentru Ucraina. Văd acest an ca un an al reinventării modelului ucrainean de apărare și un an al reinventării modelului politic ucrainean în timp de război. De ce este un an greu? Pentru că Zelenski nu poate organiza alegeri parlamentare și prezidențiale.

Rămânem cu aceiași deputați și cu același președinte ales în 2019, într-o altă configurație socio-politică, aleși de o altă populație, ce ar trebuie să se reinventeze ei înșiși.

Acum, Ucraina trebuie să găsească soluții pentru apărare și să aibă răbdare să realizeze o contraofensivă la un moment dat. Deci, este un an foarte important pentru Ucraina, dar este și un an foarte important pentru Occident, care își testează în cadrul acestui super-an electoral solidaritatea, unitatea și eficiența instituțională.

Interviu realizat de Horia Daraban.

Varianta audio a dialogului: