O întâlnire cu meglenoromânii din Nordul Greciei și urmașii lor actuali – Dialog intercultural / Mașina visului – 10.02.2023 ora 20.30, redactor Lucian Merișca

Publicat de Iuliana Bubuianu, 10 februarie 2023, 10:42

În expediția de cercetare, geografică, etnică și lingvistică prin Balcani, astăzi intrăm în zona Meglen din Nordul Greciei. Avem șansa să ne întâlnim cu reprezentanți ai românilor și puținilor meglenoromâni rămași, în: Chrisi (Zlatina), lângă vechea Cetate Meglen; Ninta (Notia) – singurul sat de vorbitori de limba română, dialectul meglenoromân, convertiți la Islam; și Lafkadia sau Lungutza, unde găsim casele părăsite ale agricultorilor meglenoromâni… Și totuși, în biserica de la marginea satului, se oficiază un botez, deci mai sunt șanse de perpetuare a limbii, poate!…

În această ediție, în expediția noastră în Peninsula Balcanică – ascultăm o cântare religioasă, la Meteora, ne cazăm și luăm masa la o familie mixtă, foarte ospitalieră, și ne îndreptăm spre misterioasa zonă Meglen („în pâclă…”), unde trăiesc cei pe care îi denumim megleno-români, la granița Greciei cu vecinul lor slav de la Nord…

Ne oprim așadar la prietenii lui Dorin Lozovanu, în satul Chrisi – acolo unde trăiește o simpatică familie: Ambrozios și Claudia Korlinis. El, grec, profesor de engleză, dar care predă acum limba elenă, albanezilor din Albania care se consideră greci… – iar ea, din R. Moldova, dar având conștiință românească… În Hrisi sau Slatina, există încă o minoritate care vorbește limba macedoneană, dar aici li se spune greci slavofoni. Și turca se mai vorbește, dar numai în cadru privat…

Intrăm apoi într-o nouă zonă… Meglen (în greacă Moglená) este o regiune în Grecia, la granița cu Republica Macedonia, la nord de Salonic.

Denumirea de meglenoromân reprezintă un nume cărturăresc, adoptat la sfârșitul sec. al XIXlea, reprezentând un locuitor din ținutul Meglen, vorbitor al unui dialect românesc, cunoscut sub numele de „vlaș” (denumire dată de slavi și atribuită vlahilor agricultori), cel de rumân pierzându-se în timp. Ca și aromânii, românii din Meglen se auto-denumesc după localitatea, de proveniență: liumnican (din Liumnița), cupineț (din Cupa), ușineț (din Oșani), lundzineț (din Lundzini), năntineț (din Nânta), țărnăcot (Țărnareca), brăz-lăveț (din Birislav) etc. Ne vom întâlni față în față cu ei… Și e bine că am stat de vorbă, în anul 2022, și i-am înregistrat, pentru că, numărul, meglenoromânilor este astăzi, deja mai mic de 10.000 de persoane… Probabil că, în maximum 50 de ani, din dialectul meglenoromân, va rămâne, doar istorie…

Acum însă, este geografie – îi întâlnim, pe teren, în satul Notia sau Nânta!…

Nânta sau Nânti (în greacă Νόtia, în meglenoromână : Nắnti sau Nǫ́nti; în turcă Nutya) este un sat în Meglen, în regiunea Macedonia Centrală din Grecia. Să spunem că Nânta a fost, cel mai mare sat meglenoromân din Meglen. După prăbușirea cetății cu acest nume, Meglen, la începutul secolului al XI-lea, Nânta a fost un centru al regiunii Meglen timp de secole, ajungând chiar de dimensiunile unui orășel. Populația sa, până în 1924, a fost majoritar de meglenoromâni. Un lucru inedit – aceștia și-au schimbat religia în a doua jumătate a secolului al XVIII-lea și au devenit musulmani. Conform tradiției păstrate în toate satele meglenite, un eveniment a avut loc în Ziua Paștelui, când episcopul, în loc să urmeze liturghia și să binecuvânteze oamenii cu binecuvântarea obișnuită „Hristos a înviat” – i-a binecuvântat în limba turcă și le-a recomandat să devină musulmani, el însuși devenind imam. Așadar, În 1759, întregul sat, aflat în Imperiul Otoman, a fost islamizat, iar Cele patru biserici locale au fost transformate în moschei. Ceea ce am văzut noi cu ochii noștri, a fost biserica din centrul satului, pe o culme, având încă turnul ce a folosit drept, minaret – și care acum, pentru a doua oară, a devenit, clopotniță… O parte dintre locuitorii din Nânta, care nu au acceptat islamul, au fugit în Veria. Interesant e că, între locuitorii islamizați, încă s-au mai observant, secole mai târziu, o serie de obiceiuri neislamice, cum ar fi sărbătorirea Sf. Gheorghe și a Sfântului Ilie. Odată cu schimbul de populații din 1923, populația musulmană a fost nevoită să migreze în Turcia și sute de familii de refugiați din Pont, vorbind un dialect grecesc, au fost colonizate, în locul lor . Emigrarea nântenilor (meglenoromânilor musulmani) a avut loc după războiul greco-turc, în anul 1923. Datorită religiei musulmane au fost considerați turci și forțați să emigreze. Din cauza termenului scurt în care s-a produs această dislocare a nântenilor, ca și a întârzierii unui răspuns din partea autorităților de la București – aceștia s-au îndreptat către Turcia. Urmașii lor, latini musulmani, sunt găsiți astăzi în zona Edirne sau Odrina din Turcia europeană…

Înainte de a difuza înregistrarea făcută la fața locului, ca de obicei, facem o scurtă traducere pentru o mai bună înțelegere a dialogului…:

În Notia mai sunt, care grăiesc vlahește? Mai sunt… Dar toți ăștia vorbeau o altfel de limbă, limba lor era ca din Italia, dar erau în Balcani.

Voi vă ziceți megleniți? Nu știu ce e asta.

Dar voi, sunteți de la Moldavia sau de la Romania? Și de ce ați venit aici? Să vedem hoarele, satele de vlahi… Mergem la Arhanghelos și Oshin. Apoi interlocutorul nostru enumeră alte sate de vorbitori de megleno-română din drumul nostru: Periklia, Birisla, Lungi, Carpi… Tot vlahi? Ne, ne – adică, Da. La Carpi, în vlahește, numele vechi, se spune Tzirna reka. La Kastaneri grăiesc vlahește? Ohi = nu. Acolo erau bulgari și vorbeau limba bulgară. Și bulgarii făceau la noi propagandă, pentru Skopje.

Voi cum spuneți la limba asta pe care o vorbiți? Vlasești.

Ma tutsi grăiesc vlasești? În Oshini, tutzi.

Dar cei din Notia, de unde sunt ei? Din Turchia, din Caucaz. Sunt pontici.

Dar vlași în Notia, câți mai sunt? Ăștia au fugit de aici în Turkia, vorbeau limba asta, dar erau musulmani. Au plecat. Am rămas aici, aua, numai noi care suntem creștini. Cari era muslimani, îi ducea în Turkia, cari era cristini, șede aua, stătea aici.

Și numa în Notia au fost musulmani? În Oshani, nu au fost? Nu.

Creștinii nu fugiră. Ei au rămas în munți, în păduri. Ei nu prea aveau animale, se ocupau cu pământul.

Da’ bulgărești mai sunt cari grăiesc? Ohi = nu. În toate satele astea din jur, bulgarii au făcut propagandă. Le ziceau la vlahi să vorbească bulgărește. Dar ei vorbeau în primul rând vlașeste – o limbă apropiată de cea din Italia…

Voi cum spuneți: ne sau da? (Spuneți „da”, ca slavii? Sau „ne”, ca grecii?). Noi știm de amândouă.

Și acum, volta – vă duceți din nou la plimbare?

Da, sănătate, la revedere!…

Tragem niște concluzii pe drum, mergând pe jos și mâncând mure de prin tufe, ca masă de prânz…

Meglenoromâna de aici, de la granița Greciei cu Macedonia de Nord (sau R. Skopie sau Vardaria… cum preferă să îi spună grecii…) – așadar acest idiom e mai apropiat de daco-română – spune și cercetătorul Dorin Lozovanu. Relațiile meglenoromânilor erau mai bune cu slavii musulmani numiți pomaci, decât cu grecii. Așadar, vedem în Nînta o biserică transformată în moschee și acum redevenita biserică. Dar populația s-a schimbat aproape în întregime, pentru că au venit ponticii. Iar din nîntenii musulmani, foarte puțini au revenit la creștinism.

…După ce am întâlnit o familie mixtă, greco-română la Hrisi, acum, în zona satelor meglenoromâne din Grecia, ne ies în cale doi adolescenți, frate și soră, care vorbesc perfect românește! – vezi auzi de ce! În satul Lafkadia, Lungutza sau Lungini, LagAdia Pella pt greci, – există multe case părăsite, astfel că am putut recupera de la sursă, pentru Muzeu, artifacte ale civilizației agrare meglenoromâne, cum ar fi, de ex., fiare de plug, oale pentru grâne sau covoare țesute în casă… Spațiul în „Dacia” cu care am călătorit 4000 de km prin Balcani s-a mai micșorat…, dar cel puțin, am avut satisfacția de a pune mâna concret pe ceea ce a fost sau mai este cultura tradițională a megleno-românilor…

Cum vă spuneam, Evi și Iani Chotzios – erau frumos îmbrăcați și aveau un coș cu daruri, pentru că se îndreptau spre biserică, unde se oficia, un botez… Adolescenta ne spune: Tata e de aici, este grec și vlaș… – iar mama… e din Focșani!…

… Vom continua drumul nostru printre megleno-români, în Grecia, și apoi trecând granița în Nord și iar în Sud, apoi în Vest… – în edițiile viitoare…