Opera savantului Petru Caraman, vibrația și trăinicia poporului român – Tradiții cu Dumitru Șerban (ora 21:03, 07.02.2019)
Publicat de Iuliana Bubuianu, 7 februarie 2019, 12:19
Iubiți ascultători, astăzi în emisiunea Tradiții, la microfonul Radio Iași avem invitați oameni valoroși, care și-au unit energiile și au adus la lumină studii interesante dedicate profesorului Petru Caraman, folclorului și slavisticii.
Cartea de un real interes – despre care vorbim în prima parte a ediției de astăzi – îi aparține savantului etnolog, etnograf, folclorist și slavist Petru Caraman și se intitulează Restituiri din domeniul slavisticii. Lecții, studii, articole, recenzii, documente. Invitat la microfon este doamna profesor universitar, doctor în filologie, Livia Cotorcea, îngrijitor al ediției. Volumul a fost lansat – nu demult – în incinta Librăriei Orest Tafrali din Iași.
O altă voce pe care o difuzăm aparține domnului profesor universitar, doctor în filologie, Ion H. Ciubotaru, apropiat al savantului, autor al unui important volum dedicat lui Petru Caraman, intitulat Destinul cărturarului (Editura Universității “Alexandru Ioan Cuza”, Iași, 2008), dar și îngrijitor al mai multor cărți de etnologie și folcloristică pe care savantul le-a lăsat în manuscrise.
Domnul profesor Ion H. Ciubotaru, spre finalul emisiunii, ne vorbește despre studiul intitulat – ETNOGRAFUL CANTEMIR ŞI FOLCLORUL ORIENTULUI ASIATIC, scris de către etnologul Petru Caraman și apărut în Secțiunea Restituiri din Anuarul Muzeului Etnografic al Moldovei, în două părți, în numerele din anii 2014 și 2015.
Înainte de a-i oferi cuvântul doamnei profesor Livia Cotorcea amintim volumele de autor pblicate de Domnia Sa: Lirica lui Lermontov. Consideraţii tematico-structurale, Editura Junimea, 1983, Iaşi; Teoria limbajului poetic în ştiinţa filologică rusă. Antologie, studiu introductiv şi note biobibliografice, Centrul de multiplicare al Universităţii „Al. I. Cuza” Iaşi, 1983; Teoria limbajului poetic în ştiinţa filologică rusă. Antologie, traducere în limba romană, studiu introductiv şi note biobibliografice, Centrul de multiplicare al Universităţii „Al. I. Cuza” Iaşi, 1975, ediția a II-a, 1994; Terminologie poetică şi retorică, Editura Universităţii „Al. I. Cuza”, Iaşi, 1994 (în colab.); Saturnia, Casa de editură „Cronica”, Iaşi, 1994; Introducere în opera lui Velimir Hlebnikov (cu traduceri în limba română din poezia, proza, dramaturgia, texte teoretice şi manifestele literare ale lui Hlebnikov), Editura „Istros”, Brăila, 1997; Osip Mandelștam, Eseu despre Dante, Edit. Universității, 2001; Anna Ahmatova, Poeme. Proză, Edit. Universității, 2002; Avangarda rusă (studiu + antologie de texte), ediţia I, Editura Universităţii „Al. I. Cuza”, Iaşi, 2005; ediţia a II-a, 2009; Căutând desăvârşirea, Editura „Opera magna”, Iaşi, 2006; ediția a doua revizuită și adăugită, Junimea, 2018.
Doamna profesor Livia Cotorcea își amintește în prima secvență audio pe care o difuzăm despre jocul copilăriei, unic și de neegalat în zilele noastre, cu scene care i-au rămas adânc fixate în conștiință, ca o reflectare a realității.
După ce ne prezintă aceste tradiții de neuitat din copilăria Domniei Sale, ne conturează o imagine a savantului Petru Caraman, născut la 14 decembrie 1898 în Vârlezi, județul Galați, stins la 10 ianuarie 1980 în Iași.
Doamna profesor ne vorbește și despre lucrarea de bază a cărturarului Petru Caraman – Colindatul la Români, Slavi și la alte popoare. Studiu de folclor comparat, dar accentuează și asupra fenomenului descolindatului descoperit de Petru Caraman prin cercetări intense, în foarte multe spații culturale, și descris de acesta într-un studiu masiv pe care i-l consacră.
.
Stimați prieteni, pentru că vorbim despre viața și opera savantului Petru Caraman, credeți-mă că nu pot trece mai departe fără să vă citez din volumul: Petru Caraman. Destinul cărturarului, al domnului profesor Ion H. Ciubotaru, măcar o pagină, făcând apel la imaginația dumneavoastră, pentru a înțelege cât de grea a fost suferința atât pentru savant, cât și pentru neamul românesc, în vremuri tulburi, în primii ani de la instaurarea comunismului, puțin timp după cel de-al Doilea Război Mondial: “Nevoit să părăsească Iaşul, profesorul îşi îndrepta din nou paşii spre meleagurile copilăriei. Acasă era locul miraculos unde spera să redobândească acea stare de spirit binefăcătoare, de care avea atâta nevoie. Nu s-a pornit spre ai săi, de teamă că le-ar fi putut pricinui neplăceri. A ales să se ducă la Corni, o localitate în care fusese de atâtea ori, începând din cea mai fragedă pruncie. Acolo, în acea veche aşezare răzeşească, se afla Gheorghe Miron, unchiul său dinspre mamă. Tuşa Mărioara şi moş Gheorghe erau cunoscuţi în mai toate satele din împrejurimi. O familie foarte înstărită şi, ceea ce se întâlneşte destul de rar, deosebit de sensibilă la suferinţele altora. De la Târgu Bujor şi-a continuat drumul pe jos. Evita şleaurile, pentru a rămâne cât mai mult în tovărăşia gândurilor, pe care nu mai prididea să şi le orânduiască. Cărările şerpuitoare, pierdute odinioară printre holdele mănoase, păreau acum nesfârşite cicatrici pe trupul suferind al pământului. Era vremea foametei! Grânele chircite, pârguite înainte de vreme, sporeau deznădejdea oamenilor, care aşteptau de luni şi luni de zile câteva picături de ploaie. Întinderile nesfârşite, de unde animalele dispăruseră ca şi cum nici nu ar fi fost vreodată, păreau pustii. O singură certitudine rămăsese: soarele necruţător, care ameninţa să pârjolească totul. Când a ajuns la Corni, ospitalierele sale gazde l-au întâmpinat, ca întotdeauna, cu toată dragostea şi bucuria ce izvora din sufletele lor generoase. Tuşa Maria (căreia nepoţii îi spuneau mătuşica) şi moş Gheorghe erau încă puternic marcaţi de moartea lui Ionel. Băiatul lor, de numai douăzeci de ani, fusese împuşcat pe front – într-o împrejurare stupidă – după încheierea armistiţiului. Se întâmplase în ajunul întoarcerii sale acasă, unde urma să se logodească. Îi apăsa această durere cutremurătoare, dar nu pierdeau din vedere că la poarta lor se perindau zilnic, ca într-un pelerinaj, zeci şi zeci de oameni necăjiţi, veniţi să le ceară ajutorul. Aveau pentru fiecare o vorbă bună şi le dăruiau tuturor, din prisosul agoniselii, bucatele de care aveau nevoie, pentru a-şi salva pruncii ori bătrânii ce se prăpădeau de foame de la o zi la alta”.
Ei, dragi ascultători, dintr-un astfel de aluat era plămădit Petru Caraman și, cu acest prilej, vă invit să lecturați cartea – Destinul Cărturarului a domnului profesor universitar Ion H. Ciubotaru.
Doamna profesor Livia Cotorcea, în ediția din seara aceasta a emisiunii noastre, ne creionează imaginea cărturarului Petru Caraman, amintind principalele teme folclorice pe care le tratează în lucrările sale.
Temele tratate de etnologul Petru Caraman, susținute de motivele centrale, sunt unice în scrierile sale, nefiind tratate de niciun alt specialist la o asemenea intensitate.
Numele Petru Caraman va dăinui în istoria etnologiei românești întrucât studiile sale sunt de actualitate, fiind vii, prin informațiile oferite avînd puterea de a te acapara, de a te atrage înspre studiu, ca apoi în urma lecturii să devii inițiat.
Livia Cotorcea, profesor universitar, doctor în filologie, ne prezintă volumul Restituiri din domeniul slavisticii. Lecții, studii, articole, recenzii, documente, al savantului Petru Caraman, carte lansată, nu demult, la Iași, în incinta Librăriei Orest Tafrali.
Doamna Livia Cotorcea vorbește cu durere, dar și cu revoltă, în suflet despre faptul că în momentele studenției sale nu i-a fost dat, datorită sistemului de dinainte de 1989, să beneficieze de cursurile savantului Petru Caraman, pentru că numai în preajma unui astfel de cărturar te poți forma optim ca om, dascăl, cercetător.
Livia Cotorcea, editorul volumului cărturarului Petru Caraman, în timpul culegerii materialelor necesare redactării cărții a avut sentimentul că pe tot parcusrsul acesteia s-a metamorfozat într-un căutător de aur culegând slovă cu slovă, dând spre tipar bogăția valoroasă a unui popor.
Înspre finalul emisiunii oferim cuvântul domnului profesor universitar doctor Ion H. Ciubotaru, care ne vorbește despre destinul unui studiu al cărturarului Petru Caraman, intitulat – ETNOGRAFUL CANTEMIR ŞI FOLCLORUL ORIENTULUI ASIATIC, apărut în Secțiunea Restituiri din Anuarul Muzeului Etnografic al Moldovei, în două părți, în numerele XIV și XV din anii 2014, respectiv 2015.
În studiul amintit, Petru Carman reflectă truda cărturarului Dimitrie Cantemir subliniindu-i: preocupările muzicologice, credințele, obiceiurile turcești, vestigii de folclor juridic la turci, obicei războinic turco-tătar, obicei oriental exploatat inuman de un creştin, Un obicei juridic asiatic? Sau euroasiatic?… Datinile cardinale în legătură cu viaţa umană la turci: Nunta la turci şi la tătari, Moartea şi înmormântarea la turci, Funeralii de rit creştin luate în derâdere de turci, Mitologie musulmană, Folclorul turcesc, Instituţii specific turceşti, Tablou etnografic circazian.
Ca omagiu adus memoriei lui Petru Caraman, oameni cunoscători ai operei au ales ca numele cărturarului să fie reprezentativ pentru Catedra de Slavistică de la Facultatea de Litere, instituții iubite și îndrăgite atât de mult de etnolog, de care nu s-a putut bucura în timpul vieții.
Reprezentanții actului cultural din Galați, în același semn de prețuiere, în urmă cu câțiva ani, au ales ca numele Petru Caraman să fie emblemă pentru Muzeul Satului din Gârboavele, Galați
Pe de o parte, ne bucurăm că sunt oameni care se gândesc și-l prețuiesc pe cărturarul Petru Caraman, iar pe de altă parte, ne plânge sufletul că un asemenea om de o valoare atât de mare este prea puțin amintit și prea puțin cunoscut în cultura românâ.
Text și audio : Dumitru Șerban
