TEMA ZILEI: EXCLUSIV: Alpinistul Ionuţ Ştefănescu urmează să escaladeze vârful Cho Oyu din Himalaya (8.201 m) (24.08.2016)

Publicat de Andreea Drilea, 24 august 2016, 18:35 / actualizat: 4 septembrie 2016, 19:00

Alpinistul Ionuţ Ştefănescu a plecat în această dimineaţă spre Mont Blanc, pentru ultimul antrenament înainte de a începe expediţia din Nepal, unde urmează să escaladeze vârful Cho Oyu, de peste 8 mii de metri. El este însoţit de alţi doi colegi, cu care a mai escaladat şi alte vârfuri din Himalaya. Acesta ar fi primul optmiar din cariera lor sportivă, iar Ionuţ va încerca ascensiunea fără să folosească tub de oxigen.

Aflăm mai multe despre viitoarea expediţie românească din interviul realizat de Diana Prodan, chiar în această dimineaţă, înainte de ieşirea din ţară a sportivilor români.

[quote align=”justify” color=”#999999″]Cho Oyu se numeşte vârful. În limbajul tibetan înseamnă „zeiţa de peruzea” sau „zeiţa de turcoaz” şi asta pentru că în luminile apusului, muntele străluceşte şi are aşa nişte nuanţe albăstrui specifice.[/quote]

DIANA PRODAN: Bună dimineaţa Ionuţ şi bine ai revenit la Radio Iaşi.

Ionuţ Ştefănescu: Bună dimineaţa! O nouă zi, acelaşi prieten. Mă bucur foarte mult să ne auzim.

DIANA PRODAN: Ionuţ, spune-ne cum începe marea aventură a optmiarului din Himalaya?

IONUŢ ŞTEFĂNESCU: Marea aventură începe cu paşi mărunţi, dar siguri. Am pornit spre Franţa, spre Mont Blanc pentru aclimatizare şi pentru un ultim antrenament în formulă completă. Sunt împreună cu Adrian Laza, 52 de ani, şi, Iulian Petre, 36 de ani cu care am fost împreună în 2014 în Himalaya şi am făcut împreună două vârfuri acolo de 6.000 de metri. Am ales o variantă cu Mont Blanc în 4 zile ca să stăm cât mai mult la altitudine. De altfel, şi eu şi colegii mei am mai fost încă de două ori pe vârf şi în ideea asta am zis că cel mai apropiat vârf înalt de România. După care ne vom întoarce în ţară, pe 1 septembrie vom ajunge acasă, schimbăm genţile şi hainele şi pe 2 septembrie, noaptea, deja plecăm spre Bucureşti, iar pe 3 septembrie dimineaţa la prima oră avem zborul spre Kathmandu prin Istanbul.

[quote align=”justify” color=”#999999″]Eu o să merg fără oxigen, colegii mei şi-au propus să meargă cu oxigen pentru ultima zi, pentru ziua de vârf.[/quote]

DIANA PRODAN: Cum aţi organizat expediţia?

IONUŢ ŞTEFĂNESCU: Ar fi ceva diferit pentru că este un vârf de 8.000 de metri şi asta înseamnă o altă logistică, alt nivel al pregătirilor şi alte aşteptări din partea noastră. Este miniolimpiada noastră să spunem aşa şi va fi o rută nouă pentru că acest vârf situat la graniţa dintre China şi Nepal se abordează prin China pe partea Tibetană, aşa că va fi o incursiune şi turistică şi culturală nouă, vom pătrunde într-un spaţiu necunoscut până acum şi, abia aşteptăm să ajungem acolo.

DIANA PRODAN: Cum se numeşte vârful pe care o să-l atacaţi?

IONUŢ ŞTEFĂNESCU: Cho Oyu se numeşte vârful. În limbajul tibetan înseamnă „zeiţa de peruzea” sau „zeiţa de turcoaz” şi asta pentru că în luminile apusului, muntele străluceşte şi are aşa nişte nuanţe albăstrui specifice. De altfel, podoaba cea mai uzuală în lumea asta tibetană, nepaleză, este o piatră care se găseşte în zonă, este specifică, turcoaz, şi ca şi dată depinde de fereastra de timp favorabilă pe care o să o avem. De regulă, din ce am studiat noi, fereastra de timp bună pentru Cho Oyu vine puţin mai repede decât ceilalţi munţi din zonă, de asta noi plecăm în septembrie, în celelalte expediţii de toamnă am plecat în octombrie, chiar pe 15 octombrie. Expediţia va dura mai mult, ne întoarcem pe 25 octombrie acasă, stăm mai bine de o lună şi jumătate şi e foarte important pentru noi ca acea fereastră de vreme bună care poate dura o zi, două, trei, maxim o săptămână, să ne prindă pe noi deja aclimatizaţi şi într-una din taberele superioare. Sunt trei tabere intermediare, o să ajungem în tabăra de bază unde nu o să stăm foarte mult timp, o să ajungem imediat în tabăra avansată, este o tabără de bază avansată la 5.700 de metri după care vom urca spre tabăra 1, asta înseamnă deja vreo 10 zile de stat acolo, de făcut tot felul de marşuri înainte şi înapoi, montat corturi, demontat corturi pentru aclimatizare în special după care vom urca la tabăra 2, în final avem o tabără 3 în care vom sta doar câteva ore înainte de asaltul final.

DIANA PRODAN: Veţi urca cu şerpaş, veţi avea oxigen?

IONUŢ ŞTEFĂNESCU: Eu o să merg fără oxigen, colegii mei şi-au propus să meargă cu oxigen pentru ultima zi, pentru ziua de vârf. În expediţie, în afară de noi 3 o să vină cu toată dragostea pot să spun, prietenul meu Peme Sherpa, este un nepalez care a participat la toate expediţiile mele şi eu pot să-i spun că e fratele meu nepalez, îi cunosc familia, am fost de multe ori la el, i-am şi pregătit nişte cadouri aşa, după 2014 de când nu ne-am văzut mai ales că peste el a venit şi acest cutremur care i-a afectat pe toţi nepalezii şi abia aştept să-l văd din nou, îmi doresc ca într-un an să-l aduc şi în România să ne viziteze şi el aici.

DIANA PRODAN: Spune-mi de finanţe. Cum vă descurcaţi la capitolul ăsta pentru că e costisitor să ajungi acolo.

IONUŢ ŞTEFĂNESCU: E foarte foarte greu. Eu sunt profesor şi profesorii nu au un salariu foarte mare aşa că am avut norocul să avem alături de noi nişte sponsori care ne-au finanţat, ne-au ajutat şi sunt nişte parteneri care au avut încredere în expediţia noastră şi în potenţialul nostru şi vor să fie alături de noi.

DIANA PRODAN: Care este sentimentul atunci când ajungi în vârful muntelui?

IONUŢ ŞTEFĂNESCU: Pentru un anumit număr de minute, 20 – 30 de minute dispare orice urmă de oboseală, dispare orice efort fizic, intelectual, stresul acumulat în urma strângerii finanţelor, în urma oboselii expediţiei, dispare tot, eşti una cu muntele, eşti una cu cerul, este greu de descris în cuvinte, cu toate că şi acesta este un motiv ca să ajungem din nou în altă parte, pe un alt vârf, într-o bucurie de a fi pe vârf şi trebuie să vă spun că bucuria de a ajunge pe un vârf este aceeaşi indiferent de altitudinea la care se află muntele. Aceeaşi bucurie o regăsim şi iarna în Ceahlău sau Piatra Craiului, Bucegi, Făgăraş, aceeaşi bucurie am avut-o şi în Aconcagua, Elbrus, Kilimanjaro sau celelalte vârfuri din Himalaya unde am mai fost.

DIANA PRODAN: Câţi munţi ai escaladat?

IONUŢ ŞTEFĂNESCU: Au fost câţiva. Putem spune aşa pe scurt că am avut şase vârfuri de 6.000 de metri şi, în 2014 acel vârf de 7.200 Baruntse, cel mai înalt din palmaresul de până acum şi, evindent, asta e treapta următoare.

DIANA PRODAN: Noi, toată echipa de la Radio Iaşi vă ţinem pumnii, vă dorim mult succes, să vă întoarceţi cu bine acasă şi să ne bucurăm împreună de fotografiile pe care le veţi aduce.

IONUŢ ŞTEFĂNESCU: Eu sunt pregătit, aparatul e pregătit, bateriile încărcate, cardurile şi ele pe poziţii, aşa că vă mulţumesc foarte mult şi numai bine şi dvs şi ascultătorilor. Să ne revedem cu bine.

Varianta audio a interviului:

Realizator: Diana Prodan
Tehnoredactor: Andreea Drîlea

(FOTO: arhivă personală Ionuţ Ştefănescu)