Fărâme de suflet și trăiri înrămate în tradițiile neamului – Tradiții cu Dumitru Șerban (ora 21:03, 25.01.2018)

Publicat de Iuliana Bubuianu, 25 ianuarie 2018, 10:41 / actualizat: 8 martie 2018, 12:15

În satul Colacu din Comuna Fundu Moldovei trăiește Dorin Cocârță, omul bun la toate cele, după cum veți și constata, iubiți prieteni, din emisiunea de astăzi. Dorin Cocârță pășește cu sfială și înțelepciune pe urmele marilor rapsozi, Ilie Cazac și Sidor Andronicescu din vatra etnofolclorică Fundu-Moldovei.

Moșu Cocârță doinește și cântă cu scripca, povestește cu haz din amintirile de-o viață, zice poezii și snoave, poartă cu mândrie straiele de sărbătoare, dar mai cu seamă știe a giuca după cum o prins de la cei bătrâni: Giocul cel Mare, Puiculeana, Frunza nucului, Leușteanca, Fudula și multe alte jocuri de doi, precum și Arcanul – unul dintre cele mai frumoase jocuri de bărbați din Bucovina – cu strigături de comandă.

Dorin Cocârță, nu numai că știe jocurile, dar de vreo 60 de ani îi învață și pe cei tineri; așa că tot satul Fundu Moldovei, dar și Sadova și Pojorâta, știu a juca și nu oricum, ci păstrând stilul bătrânesc al locului, scuturat și cu talpa la pământ, ritmul de bază format din picioare metrice dipirice, graiul și tehnica de execuție a strigăturii cu chiuitură pe anacruză de sprijin.

Dorin Cocârță ne mai povestește și despre ieșirile arcașilor din Fundu Moldovei, atât în țară, cât și în afara granițelor. În țară, chiar în primele ei clipe de existență ca stat unitar, mai egzact, în anul 1918, arcașii din Fundu-Moldovei au mers călare înspre Alba-Iulia și au participat la Marea Unire, în pași de dans.

Moșu Cocârță este neliniștit pentru că folclorul, treptat-treptat, își pierde valoarea, întrucât terenul de astăzi nu este fertil, nu mai este irigat cu credințe și cultură populară românească, locul acestora fiind cultivat cu modernitate și presărat cu tendința spre noua eră.

Ce este impresionant, scriind în istoria neamului, este faptul că dezvăluirile autenticului se fac prin sacrificiu, așa cum rapsodul popular Ilie Cazac nu a putut să-și ia rămas bun de la lumea aceasta și să plece dincolo, fără a muri împăcat cu sine și cu lumea, mărturisind pe patul de moarte, cu câteva zile înainte de a-și da obștescul suflet, secretele dansului Fudula pe care le deținea de la înaintași.

Fiindcă astăzi, pe parcursul ediției, vorbim despre doine, interlocutorul  nostru, sensibil din fire, încărcat cu energia înaintașilor, trăitor înfocat al evenimentelor satului, un suflet doinit prin cântece și emoții, ne spune că – Românul modest și trăitor, ascultător al semnelor naturii, a știut să-și transpună suferința și durerea în doine eliberându-și sufletul.

Doinele noastre asemănate cu un burete care a absorbit ca într-un cânt energia poporului, dăruind oamenilor pe note de harpă sonete  cu bucăți de suflet românesc la fel cum psalmistul David interpreta cântări adresate divinității sub inspirația duhului sfânt, acompaniindu-le la harpă, așa cum spune și bătrânul Cocârță, doinele sunt echivalentul psalmilor biblici.

Dorin Cocarta – Coregraf Arcanul

Dorin Cocarta – Coregraf Arcanul

Multe are a ne spune acest om frumos, de aceea vă invităm, pe calea undelor, pentru a-l descoperi și a vă contopi cu tradițiile pur românești, în seara aceasta, începând cu ora 21 și 3 minute.

Text, audio, foto: Dumitru ȘERBAN