Folclorul, mesagerul străbunilor, obiect de interes pentru tânăra generaţie – Tradiții cu Dumitru Șerban (ora 21:03, 22.06.2017)
Publicat de Iuliana Bubuianu, 22 iunie 2017, 07:38
Stimați prieteni, bine ne-am regăsit, la o nouă emisiune dedicată tradițiilor, respectului pentru autentic şi verosimil, dar mai ales, o emisiune închinată valorilor unui popor mare, prin care încercăm să conservăm diamantul şlefuit de generaţiile străbune prin consideraţia pe care o avem pentru neamul românesc, pentru originile strămoşeşti, asupra cărora ne întoarcem cu reverenţă şi cu pioşenie, supunându-ne smeriţi în faţa unei seminţii alese şi iubite de Dumnezeu, chiar dacă, mult încercată de veacuri.
În faţa unui asemenea norod, ne închinăm, făcându-ne răspunzători direcţi de moştenirea primită, avînd grijă să păstrăm cu credinţă zestrea de valori dobândită… „În seara răzvrătirii care vine, de la străbunii mei până la tine… /Prin râpi şi gropi adânci, suite de bătrânii mei pe brânci/şi care tânăr, să le urci te aşteaptă…”. Pornind de la îndemnul lui Tudor Arghezi, să purcedem la drum, pentru că în emisiunea de astăzi, avem un invitat special, care are multe să ne spună şi să ne prezinte, dar, veţi afla despre toate acestea doar dacă veţi fi alături de noi, de emisiunea Tradiţii, o emisiune a sufletului tău.
Concret, iubiţi prieteni, astăzi, stăm de vorbă cu cercetător ştiințific, Ioana Repciuc, doctor în filologie, de la Departamentul de Etnologie, Institutul de Filologie Română A. Philippide din cadrul Academiei Române, Filiala Iași. Vorbim despre lucrarea – Religiozitate populară şi simbolism acvatic. O perspectivă socio-antropologică asupra obiceiurilor româneşti.
Cartea conturează rezultatul unui proiect postdoctoral finanţat de Consiliul Naţional al Cercetării Ştiinţifice – intitulat „Elemente de religiozitate populară în riturile româneşti ale apei. O perspectivă socio-antropologică”, şi al unui stagiu de cercetare în Marea Britanie, a autoarei, la Universitatea din Oxford.
De asemenea, tot cu Ioana Repciuc, în ediția de astăzi a emisiunii noastre, vorbim și despre – Mică enciclopedie a poveștilor românești, a folcloristului Ovidiu Bârlea. Ioana Repciuc a îngrijit ultima ediție a acestei lucrări, apărută în anul 2014 la Editura AIUS din Craiova, semnând și studiul introductiv. Fiecare dintre cele două cărţi prezentate în această seară, reprezintă o muncă asiduă de teren, o experienţă a terenului, unde autoarea, strânge într-un buchet, vocile pe care le audiază, faptele, experienţa, trecând dincolo de timp şi spaţiu, surprinzând imagini adecvate asupra riturilor cercetate, imagini, atât ale trecutului, cât şi ale prezentului, sursele documentare fiind tipologii folclorice generale, atlase etnografice, reviste de folclor, monografii dedicate sărbătorilor calendaristice şi familiale, dar şi anchetelor de teren efectuate în Oltenia şi Moldova.
Trebuie să mărturisesc că am răsfoit cartea lui Ovidiu Bârlea, căutând ceva pentru sufletul dvs. Mi-a fost greu să mă decid, întrucât pentru început am dorit să vă prezint povestea unui măr, apoi a unei furnici, o fi vreo legătură, după care m-am răzgândit şi am ales soarele, mi-a trecut prin cap şi termenul soţie, deodată am dat de urs, vântul turbat şi-a făcut şi el prezenţa, zburătorul mă încearcă de mult, zâna şi zmeul mi-au fost alături, dar, totuşi, aşa printr-o magie, pentru că tot suntem în Postul Sfinţilor Apostoli Petru şi Pavel, m-am oprit la litera S şi vă voi prezenta câteva povestioare din folclor, despre Sâmpetru. El este considerat cel mai popular dintre sfinţi, e socotit în legende cel mai apropiat de Dumnezeu, fiind sfătuitorul lui permanent… e închipuit a fi portarul raiului, unde primeşte numai oamenii buni. Acolo ţine în sânul său copiii mici, hrănindu-i cu laptele dat cu linguriţa ca să nu li se mai facă dor de mamele lor; încă de la naştere i-a fost ursit să fie sfânt, dar să nu se poată naşte până ce tatăl său nu-i va făgădui de soţie pe Zâna fără de tată; Sâmpetru e mai mare peste grindină. E serbat trei zile pentru că el trei zile a fiert piatra în cer, ca să nu le strice grădinile, culturile oamenilor, de aceea piatra e mărunţică şi rară cu picături calde de ploaie, el o orânduieşte împreună cu Sântilie, cei doi sfinţi, poartă nourii, poartă ploaia, piatra, când se aude piatra forcotind, atunci Sf. Petru o fierbe, Sf. Ilie dă foc şi Sf. Petru fierbe piatra în cer; într-o variantă de basm Sf. Petru locuieşte pe pământ într-o cetate de pe muntele de argint, unde voinicul îl întreabă de locuinţa celei promise la naştere, Raura Lună, Sf. Petru nu ştie şi îl trimite la Sfânta Duminică.
Ioana Repciuc – Religiozitate populara si simbolism acvatic
Ioana Repciuc – Mica Enciclopedie … de Ovidiu Barlea
Mai multe despre cele prezentate, puteţi audia, doar la Radio Iaşi, un radio al inimii dumneavoastră, începând cu ora 21 şi 3 minute, în emisiunea – Tradiţii.
Foto, text, audio: Dumitru ȘERBAN