Redefinirea folclorului în viziunea inegalabilului Voevidca (ora 21:03, 24.08.2017)

Publicat de Lucian Bălănuţă, 24 august 2017, 11:39 / actualizat: 24 august 2017, 16:22

În ediția de astăzi a emisiunii Tradiții poposim în Suceava, mai exact în incinta Centrului Cultural Bucovina şi dialogăm cu etnomuzicolog Constanţa Cristescu. După cum mulţi dintre dumneavoastră ştiţi, în alte ediţii ale emisiunii noastre ne-a prezentat Numerele 6 şi 7 din Ghidul Iubitorilor de Folclor, anuar editat de către reprezentanţii Centrului pentru Conservarea şi Promovarea Culturii Tradiţionale Suceava, iar, astăzi, ne vorbeşte despre – Volumul I, dintr-o serie mai largă, volum intitulat – Folclor Muzical din Bucovina, Repertoriul ritual-ceremonial vocal, al folcloristului Alexandru Voevidca (n. 27 mai 1862, satul Vaslăuți, Bucovina, Imperiul Austro-Ungar — d. 6 iunie 1931, Cernăuți), volum apărut la Editura LIDANA din Suceava în anul 2015.

Volumul face parte dintr-o serie monografică ce tezaurizează editorial fondul manuscris Alexandru Voevidca conservat de Biblioteca Naţională a  României.

Așadar, primul volum din fondul Alexandru Voevidca cuprinde patru capitole intitulate – Colinde, Cântecul ritual-ceremonial de cătănie, Repertoriul funebru. Bocetul, respectiv Repertoriul vocal ritual-ceremonial de nuntă. Raportat la primele două capitole din volumul de faţă, trebuie să facem precizarea că – reprezentanţii actului cultural din Suceava, au editat două CD-uri în care sunt ilustrate colindele și melodiile populare culese de către Alexandru Voevidca.

CD-urile cuprind – Colinde din Bucovina şi Cântece de cătănie din Bucovina… interpretate de către reprezentanţii, de astăzi, ai actului folcloric din satele județului Suceava.

Concret, astăzi, dialogăm cu doamna Constanţa Cristescu, etnomuzicolog,  care ne prezintă volumul de faţă şi ne vorbște despre omul, culegătorul de folclor, muzicianul Alexandru Voevidca.

Practic, dragi prieteni, prin demersul editorial despre care vorbim, în ediţia de astăzi a emisiunii noastre, cu aproape o sută de ani întârziere, lui Alexandru Voevidca i se recunoaşte, cu adevărat, munca prestată în cariera sa de culegător de folclor şi este repus în drepturile de autor.

Muzica pe care o difuzăm, în ediţia de astăzi a emisiunii noastre, este de pe CD-ul – Cântece de cătănie din Bucovina, CD apărut în anul 2015, la editura Lidana şi editat de către reprezentanţii Centrului pentru Conservarea şi Promovarea Culturii Tradiţionale Suceava din cadrul Centrului Cultural Bucovina.

Așadar, vom audia Vin doi fraţi din cătunie (în interpretarea Grupului Vocal Bărbătesc Flori de Măr din localitatea Râşca, grup condus de către profesor Mihaela Grădinariu) și Cât e Suceava de mare (în interpretarea Grupul Vocal Bărbătesc al Parohiei Ortodoxe Salcea, grup vocal coordonat de preot Doru Budeanu).

Cântecul de cătănie pe care l-aţi ascultat, prezintă legătura puternică dintre om şi natură, codru, unde doi fraţi de sânge se întorc pe plaiurile părinteşti, dar of-urile lor sunt încărcate de un puternic sentiment lirico-dramatic, tensiunea crescând pe măsură ce aceştia pătrund în lumea satului. Reîntorşi, după trei ani de cătănie, pământul este udat de lacrimile fraţilor care şi-au pierdut ambii părinţi, fiind mai săraci din acest punct de vedere şi pentru a da crezare celor mărturisite, printr-un imperativ şi printr-o adresare directă, invită lectorul şi auditoriul să fie martori la suferinţă, indicând chiar locul îngropării părinţilor. Mărturie stau florile, viorelele care nu sunt doar vestitoarele primăverii, ci, în cazul de faţă, au funcţie prevestitoare a morţii. Contactul cu natura, prin intermediul florilor, trimite spre puritate, viaţă, sensibilitate, cu rolul de a sensibiliza, pentru că ele sunt cele care vor stoarce lacrimi şi din inimile cele mai împietrite… „Pe mormânt îi sămănatu,/ Ghiorele, flori adânciu,/ Când l-ei vede mai să plângi!”.

În cântecul audiat… se păstrează aceeaşi tematică a cătăniei, unde tensiunea este crescendo, pornind, în incipit, de la prezentarea drumului, care are, aici, o funcţie bivalentă, marcând simbolic – cărarea vieţii, cu dusul şi întorsul, dar şi o cărare care poate semnifica o şansă, poate, de evadare din firul vieţii.

Motivul nisipiului evidenţiază trecerea vieţii, susţinând tematica trecerii ireversibile a timpului, dar, în acelaşi timp, trimite spre ceva nedurabil, efemer, iar, asociat, motivului lacrimilor, dar şi blestemului – conturează un spaţiu de un lirism dramatic, de o încărcătură puternică unde incantaţia îşi are rolul ei în lumea satului.

Plecarea la cătănie are efecte asupra întregului sat, care rămâne pustiit de forţa de muncă, fetele rămân nemăritate, casele pustii, părinţii neajutoraţi, de aceea, mama amărâtă… îi blesteamă pe capii armatei, chiar cu moartea, pentru necazul pricinuit… „Iar maiorul de la poartă,/ Vede-l-aş cu faţa moartă, /Că de când s-a maiorit,/ Mulţi flăcăi a cătunit…”.

Spre finalul emisiunii, etnomuzicolog Constanţa Cristescu oferă îndemnuri cu final moralizator, atrăgând atenţia asupra tipului de lectură pe care să-l utilizeze cel care doreşte să se iniţieze în folclor, subliniind în paralel cu toate acestea pericolul televiziunilor de astăzi, care au scopul egoist de a-şi crea rating, să ofere informaţii care să denatureze realitatea, trunchiate şi raportate la tot ceea ce nu constituie filonul specific unei naţiuni.

Mai multe despre cele prezentate, puteţi audia, doar la Radio Iaşi, un radio al inimii dumneavoastră, începând cu ora 21 şi 3 minute, în emisiunea – Tradiţii, unde vă invităm să fiţi alături de noi pentru a scrie istoria neamului românesc.

Text, audio, foto: Dumitru ȘERBAN