13 ian 2019, Ediţia a 2-a a Concursului Eduard Caudella, la Univers Muzical cu Daniela Vlad
Publicat de dvlad, 13 ianuarie 2019, 18:21
Vă invităm de la ora 18.10 să ascultaţi o ediţie Univers Muzical în care omagiem o personalitate de la începuturile vieţii muzicale moderne din Moldova, compozitor, violonist şi critic muzical cum puţini au fost în epocă, un adevărat spiritus rector al unei epoci de mari căutări creatoare, care a adunat în jurul său eforturile menite să închege construcţia muzicală a timpului, Eduard Caudella. Şi iată că şi astăzi, după aproape 100 de ani de la moartea sa (din 1924) , marele violonist şi profesor ne adună în jurul unui concurs care atât de inspirat a primit numele său. Aportul meu se va limita deocamdată doar la o prezentare a personalităţii sale, deoarece suntem nerăbdători să intrăm în atmosfera acestei a 2-a ediţii a Concursului pe care îl patronează, organizat de Universitatea Naţională de Arte George Enescu din Iaşi, coordonat de prof.univ.dr. Elena Ovănescu Pârvu, iar echipa fiind formată din asist.univ.dr. Tudor Bogdan Bolnavu, lect.univ.dr. Virgil Prisacariu, conf.univ.dr. Daniel Dragomirescu şi lect.univ.dr. Andrei Enoiu.
Eduard Caudella rămâne principala verigă care a legat creaţia veacului romantic de epoca lui Enescu, după cum scrie prof. George Pascu în cartea Muzicienii Iaşului, semnată împreună cu Iosif Sava în 1987. Caudella era fiul profesorului Francisc Serafim Caudella, care făcea parte la rândul său din familia organistului şi constructorului de piane Adalbert Caudella, de la Viena. Despre Francisc Caudella se scrie că în frageda tinereţe cutreieră Europa înrolat în diverse grupuri de revoluţionari şi că „îşi caută liniştea” până la urmă la Iaşi. Trebuie să fi fost foarte agitată acea perioadă pentru el, dacă la numai 19 ani un vienez îşi găseşte adăpost la Iaşi (era născut în 1812 şi aici ajunge în 1830-31). E adevărat, urbea era la vremea aceea, pentru oamenii de muzică, litere sau teatru, un pământ al făgăduinţei, cu uşile larg deschise celor dornici de manifestare. La început profesor în familiile boiereşti şi instrumentist în trupele lirice aflate în turneu, Francisc Caudella face parte în 1836 din formaţia ce acompania elevii Conservatorului Filarmonic-Dramatic. Între 1850 şi 1857 este profesor de pian în familia Marelui Logofăt – Ministru al Instrucţiunii Publice, Costăchel Sturza, iar în 1864 preia conducerea Conservatorului. Un moment important pentru cariera proprie şi cea a fiului său, este concertul în care îl acompaniază pe acesta în Sala Pleyel din Paris, unde a fost apreciat pentru felul în care a improvizat pe teme româneşti.
Eduard Caudella se naşte la Iaşi la 22 mai 1841 şi începe să înveţe muzica în familie. Copilăria o petrece la Iaşi şi la moşia familiei Sturza-Şcheianu. La numai 12 ani este trimis la studii la Berlin, iar la 16 îl găsim student al lui Vieutemps, Massart şi Alard la Paris. A schimbat câţiva profesori de vioară în acei ani. În 1859-60 îl găsim din nou la Berlin, studiind cu Hubert Ries şi în 59-60 urmându-l pe Vieutemps, la Frankfurt pe Main. Cetăţenia română sau „împământenirea”, cum se numea atunci, o obţine împreună cu părinţii săi în 1867.
Se naşte întrebarea, de ce nu a devenit Caudella un mare violonist al timpului, ca elev al atâtor profesori vestiţi şi cu darurile pe care le atestă cei care l-au ascultat. Răspunsul stă în ataşamentul faţă de oraşul în care s-a născut şi în zona darurilor creatoare, atestate de catalogul creaţiei şi darurile pedagogice şi de caracter, de care povesc toţi cronicarii, deşi, în ciuda tuturor calităţilor sale strălucite, după cum mărturiseşte dl.prof Pascu, ultimii ani au fost duri, petrecuţi într-o condiţie decentă, dar umilă, cu lecţii menite să-i asigure traiul zilnic. Dar se ştie că la 19 ani, în 1860, Eduard Caudella era numit prim violonist al Curţii Domnitorului Al. I. Cuza, că a concertat în saloanele timpului, a avut scurte turnee în Germania, Franţa sau Rusia. Avea în repertoriu concerte de Mozart, Beethoven, Mendelssohn, Spohr, Paganini şi nu puteau lipsi lucrări ale maestrului său Vieuxtemps sau ale colegului puţin mai mic de la clasa lui Vieuxtemps, Pablo de Sarasate. Mai există de asemenea o mărturie a maestrului Constantin Bobescu despre violonistica de mare anvergură a lui Eduard Caudella. Ca elev la Iaşi, viitorul dirijor a asistat în primul deceniu al veacului la o scenă elocventă, petrecută într-o cabină a Teatrului Naţional: La recitalul susţinut de violonistul ceh Jan Kubelik, (tatăl dirijorului de mai târziu al Filarmonicii Cehe, Rafael Kubelik), Caudella l-a vizitat pentru a-i prezenta omagii şi, vrăjit de vioara Stradivarius, a cerut îngăduinţa s-o încerce. Spre surprinderea oaspetelui, a reuşit să cânte pe acelaşi arcuş un număr de note staccatto despre care marele violonist a declarat că nu a auzit niciodată atât de multe în arta vreunui virtuoz european !…
Revenind la Concurs, trebuie să mai spunem că d-na prof.univ.dr. Tatiana Pocinoc, decanul Facultăţii de Muzică al Universităţii ieşene a fost preşedinele juriului acestei ediţii. Juriul sectiunii pian a fost format din prof.univ.dr. Verona Maier, prorector al Universităţii Naţionale de Muzică Bucureşti, prof.univ.dr. Corina Ibănescu de la Facultatea de Muzică a Universităţii Transilvania Braşov şi prof.univ.dr. Csiky Boldizsar de la Academia de Muzică Gheorghe Dima din Cluj-Napoca, sectiunea de canto i-a avut in juriu pe conf.univ.dr. Mariana Colpoş de la UNMB, conf.univ.dr. Ramona Eremia de la Academia de Muzică Ghe. Dima din Cluj şi conf.univ.dr. Doina Dimitriu de la UNAGE, iar sectia de muzica de cameră i-a avut in juriu pe prof.univ.dr. Constantin Stanciu şi prof.univ.dr. Doru Albu de la UNAGE. Ideea concursului este de a alterna secţiunile de la o ediţie la alta, singura care are o prezenţă continuă fiind muzica de cameră.