Iași, Sala Henri Coandă de la Palatul Culturii: Romanian Music Journey, cu soprana Rodica Vică, violonista Clara Cernat și pianistul și compozitorul Thierry Huillet

Publicat de dvlad, 27 octombrie 2021, 19:03 / actualizat: 28 octombrie 2021, 2:58

Concertul Romanian Music Journey a avut loc la Iași pe 23 octombrie, în organizarea Asociației pentru Muzică, Arte și Cultură și cofinanțat de AFCN. Întrebarea de pe afiș este ”De ce iubesc străinii muzica românească”. Intrebarea este oarecum retorică, pentru că știm foarte bine, interesul față de muzica românească din partea tuturor celor care au contact cu România și cultura română, s-a manifestat dintotdeauna. Dar noi nu ne cântăm destul muzica nici acasă, și nu am fost în stare să înregistrăm destul, să producem discuri și să le trimitem prin lume. Exemplul cel mai puternic pe care îl cunosc, de a promova extrem de serios creația și interpretările conaționalilor, este al Țărilor de Jos. Radioul Național din această țară are un departament de producție pentru export, și până acum câțiva ani trimiteau discuri către aproape 200 de radiouri partenere din toată lumea. Azi cred că le pune la dispoziție online și mai puțin pe suport material. Creația olandeză din toate timpurile, interpreți olandezi, înregistrări de referință ale Orchestrei Radio Netherlands, serii întregi organizate după marii dirijori care au condus orchestra. Și înregistrări ale marii orchestre Concertgebouw. Căutați astăzi Simfoniile 4 și 5 de Enescu, în mai multe variante interpretative. Nu le veți găsi. Căutați cele aproape 50 de lieduri enesciene, sau măcar Cele 7 cântece pe versuri de Clement Marot, în variantă voce-pian, dar avem și câteva orchestrații care merită înregistrate. Nu le veți găsi. Căutați cântecele lui Tiberiu Brediceanu, căutați opera lui Caudella, ce să spun, mai bine să facem o listă  cu ce se găsește, că este foarte scurtă. Acestea sunt motivele pentru care acest proiect ar merita să apară pe disc. Aplauze și toată admirația față de cei trei mari artiști care au reușit să pună în practică această idee genială și d-lui Mihai Stan, de la Asociația pentru Muzică, Artă și Cultură, care a crezut în acest proiect și l-a sprijinit. Vă redau mai jos declarațiile pentru Radio Iași.

CLARA CERNAT                                 

Rep: Dragă Clara, venirea voastră aici, în aceste momente, mă impresionează profund, pentru că îmi amintește de acum 100 de ani, când Enescu cânta pentru răniți, când Zavaidoc cânta aici pentru răniți și toată țara era refugiată la Iași, Elena Zamora cânta pentru răniți, și noi, care suntem astăzi extrem de copleșiți de situația medicală și de faptul că mor oameni, înseamnă foarte mult pentru noi că veniți să ne împărtășiți frumusețea muzicii voastre. Mulțumim foarte mult.

CC: Cu cel mai mare drag. Nu a fost ușor. Știți, organizarea turneelor în această perioadă este grea în lumea întreagă și până în ultimul moment nu știam dacă se va face acest turneu. Și pentru asta aș dori să mulțumesc în mode deosebit Asociației pentru Muzică, Artă și Cultură și AFCN care susține acest proiect Romanian Music Journey, fără ei nu ar fi fost posibil și ei și-au asumat riscuri foarte mari. Până la urmă, eu întotdeauna mi-am spus, cu voință și cu pasiune, totul se poate. Bineînțeles. Așa că și noi suntem deosebit de fericiți, Iașul este un oraș splendid, am avut absolut un șoc emoțional intrând în acest Palat al Culturii … Mărturisesc că nu mă documentasem înainte, pentru că turneul e foarte dens, după acest turneu plecăm în 24 de ore în Singapore și după, la Geneva, avem deci o perioadă foarte încărcată. In general mie îmi place să știu unde mă duc. Dar surpriza a fost cu atât mai mare, când am intrat aici am rămas mută și tot ceea ce ai spus despre artiștii generoși care au cântat în momente critice ale omenirii, asta e pentru mine o mare onoare. Sigur, sperăm să ieșim din criza asta interminabilă, nu știu când, sper să se înțeleagă ceva din acest interviu cu masca asta oribilă, eu sufăr foarte mult de această desfigurare a chipului uman și de lipsa de comunicare prin zâmbete între oameni, găsesc că este abrutizant și dacă va continua așa, va fi foarte rău.

Rep: Voi ați creat anul trecut niște lucrări absolut geniale, Rapsodiile, din temele celebre ale folclorului românesc, acum înțeleg că recuperați turneele pierdute anul trecut.

CC: Da, multe din ele, dar lor li se adaugă și turneele existente, ceea ce face ca agenda să fie foarte, foarte încărcată și greu de împăcat și capra și varza, cum se spune pe românește. Da, aceste rapsodii sunt minunate, de altfel, în programul de azi cântăm două dintre ele, numerele 3 și 4, Valahia pe teme ale lui Costică Pompieru și altele descoperite de Grigoraș Dinicu și de Angheluș Dinicu, unchiul lui. A patra rapsodie începe cu un vechi cântec moldovenesc cules de Dimitrie Cantemir, deci începutul sec 18. Cred că e chiar din 1701. Rapsodia a 4-a se numește Voyage, și trebuie să spun că în engleză, cuvântul înseamnă și ”a treversa timpul”. Este o călătorie în timp și spațiu. Voyage Rhapsody are 4 teme de Dimitrie Cantemir și 4 ale Mariei Tănase – dintre cele mai cunoscute: Un țigan avea o casă, Lume, lume, Ciuleandra și Blestem. Alături de noi o avem pe Rodica Vica, care va interpeta cântece, la început de leagăn. Programul e foarte frumos construit, după ritmul vieții unui om: nașterea, iubirea, maturitatea și rămasul bun. Sigur, eu la început mi-am zis, aoleu, rămas bun? O să terminăm cu toată lumea plângând acolo, va fi deprimant. Și până la urmă nu, pentru că liedurile sunt foarte bine alese, începem cu cântece de leagăn de Nicolae Lungu, Paul Constantinescu, Maria Tănase, apoi despre iubire este Caudella, sunt piese magnifice.

Rep: Cum au fost primite aceste piese la Viena și la Montauban?

CC: O, au avut mare succes. Știți, publicul străin …. De altfel pe afiș e o întrebare: ”De ce iubesc străinii muzica românească?” sunt concerte-conversație, Mi-am zis, aoleu, cum o să fie? Și până la urmă am găsit răspunsul la această întrebare. De fapt, trebuie să fim cinstiți, străinii nu cunosc muzica românească.

Rep: Cred că există o mare curiozitate

CC: Da, oamenii care vin într-o sală de concert sunt în primul rând curioși, le place frumosul și vor și ei să descopere ceva nou. Și toți oamenii care au ascultat muzica acestui proiect Romanian Music Journey și nu numai, au fost încântați. Cântecele sunt atât de duioase, extraordinare.

Rep: In afara turneului ați mai cântat Rapsodiile în Franța?

CC: Daaaa, le-am cântat și au un succes extraordinar. Și le-am făcut și o orchestrație și acum începem să le cântăm cu vioară și orchestră. De altfel am și înregistrat, pentru cei care intră pe deezer, Spotify și altele, dacă dau căutare Romanian Rhapsodies Thierry Huillet-Clara Cernat, se găsesc.

Rep: Dar spune-mi ce tot studiază Thierry până în ultimul moment acolo?

CC: Păi până acum am călătorit și n-am avut acces la pian și are nevoie să cunoscă instrumentul. Normal. In general, noi ajungem cu o zi înainte de concert, putem studia la sală, dar acum sunt și interviuri, iar el trebuie să se familiarizeze cu pianul.

Rep: Sunteți o comoară de energie, de generozitate, de frumusețe, de talent, inspirație, mulțumim frumos că ați ajuns în sfârșit la Iași.

CC: Da, sunt tare, tare bucuroasă, mulțumesc mult, Daniela.

THIERRY HUILLET                                     Rep: Dragă Thierry, înțeleg că ești compozitor, înțeleg că ești maestru în orchestrație, dar să te pliezi în acest fel pe muzica românească, mi se pare formidabil!… Ceea ce ai făcut tu în Rapsodii, și știu că le veți cânta, este … simți modalismul, simți armoniile, toate inflexiunile. Tu ești de-aici, ne aparții!… mulțumim frumos că faci toate astea împreuna cu Clara.

TH: Eu îți mulțumesc că îmi vorbești așa și că mă percepeți ca pe unul de-ai voștri. Și da, pentru mine este o chestie firească, după ce am cunoscut-o pe Clara, în urmă cu 25 de ani, mai mult, chiar 27 de ani, a început să mă îndrume spre cultura ei, mai ales cultura ei muzicală. Și în familia ei se asculta foarte mult folclor românesc. In timp, am ascultat nenumărate înregistrări din toate regiunile și toate nivelurile, din sat, din mahala sau din cârciumă. Și am fost foarte pătruns de acest folclor care este de o bogăție extraordinară. De exemplu, nu se aseamănă deloc folclorul din Maramureș cu cel din Oltenia, dar în același timp nu poate fi decât româneasc. Este dintr-o singură țară, chiar dacă este extrem de diferit, ca Schumann de Mozart, de exemplu. A fost pentru mine o revelație. Știi că în Franța nu avem un folclor așa de bogat, e chiar sărac.

Rep: Ce faceți voi este o adevărată cercetare etnomuzicologică. Sunteți ca și căutătorii de folclor din sec 19.

TH: Da, într-un fel.

Rep: Redescoperiți lucrurile și le aduceți aici, la zi.

TH: Da, este ce am vrut să fac în aceste rapsodii. Am mai utilizat folclor românesc în primele mele lucrări, Sonata op. 2 sau altele, într-un mod mai enescian. Adică am pătruns caracterul, am scris temele mele și le-am îmbrăcat cu armonii mai personale, așa cum ar fi făcut Enescu sau Bartok, în Ungaria. Aici (în rapsodii) am vrut să rămân mai aproape de mersul lui Liszt, de exemplu, în rapsodiile lui ungurești, sau de Enescu din Poema Română sau din Rapsodii. Adică le luăm așa cum sunt, și le schimbăm formatul. Dintr-un format de două minute care se cântă în cârciumă, la petrecere sau la nuntă, facem un format mai mare, de 15 minute de exemplu, cu înlănțuiri și îmbrăcat într-un fel mai clasic.

Rep: Înțeleg și mai bine acum, că a fi trecut prin Enescu și Bartok înainte de a prelucra folcor românesc este esențial. Ați avut niște standarde.

TH: Daaa, da, da. Mai ales la Enescu, am văzut cum a făcut, și în Poemă, și în Rapsodii și apoi și în Sonata a 3-a, a avut două feluri foarte diferite de a folosi folclorul. In primele, el lasă temele foarte pure, el ar fi numit asta stil românesc. Pentru că el făcea deosebire între stil și caracter popular românesc.   Caracterul popular românesc este ceea ce a vrut să atingă în Sonata a 3-a și în alte lucrări de maturitate, unde au pătruns doar climatul și ambianța. Și spunea el, nu latră nici câinele în România la fel ca în Franța. Și are dreptate. Eu de fiecare dată când mă duc la țară și aud câinii lătrând, îmi dau seama că e cu totul altceva decât în Franța. Avea dreptate. Dar asta e ceea ce numește caracter popular românesc. Stilul, este ceva mai prefăcut. Adică luăm o melodie și o facem în stil. Eu cred că până la urmă nici rapsodiile lui nu sunt ”în stil”. Asta ar fi o a treia categorie, cea rapsodică, unde iei temele și nu le schimbi decât foarte puțin. (se referă la citatul folcloric). In schimb, Bartok, cu rapsodiile lui ungurești pentru vioară și pian, a pus acolo mult Bartok și s-a îndepărtat. Deci e un demers diferit. Rapsodiile mele, cele 4 pe care le-am compus pentru vioară și pian și după aceea pentru vioară și orchestră, sunt mai apropiate de Rapsodiile lui Enescu, unde doar îmbrac temele cu haine armonice și modale și leg mai multe teme între ele, ca să fac o operă mai amplă.

Rep: Știi ce mă întreb, ai cântat atât de mult, încât eu cred că tu poți să faci ca vechii lăutari, care imediat cum aud o melodie o pot acompania.

TH: Daaaa, asta și fac în seara asta! Cântă Rodica Cine iubeste și lasă, nu avem nici o partitură, și oricum am inclus melodia într-una din Rapsodiile mele, și știu cum merge. Nu-I nimic scris, n-am nici o partitură, și doar improvizez mai mult ca un țambalist, și îmi place foarte mult să imit țambalul, cu un pian e cel mai ușor de făcut asta.

Rep: O, Doamne, nu am crezut că e chiar așa. Formidabil. Vă las să vă pregătiți de concert și mulțumesc că ați ajuns la Iași.

TH: Eu mulțumesc și sunt foarte fericit să ajung în România, unde nu am fost demult, și pentru mine e prima dată la Iași. Am cântat în multe orașe din România, dar prima dată la Iași este o foarte mare emoție pentru mine.

Rep: Dar voi aveți o casă în România?

TH: Stăm la părinți, lângă București. Și acolo regăsesc eternitatea care s-a născut la sat, cum ar zice Lucian Blaga, satul este doar la 30 de km de București, dar acolo se simte….

Rep: Să ne auzim cât mai des în România. Voi, în România ar trebui să fiți permanent invitați.

TH: Sper că acum o să putem veni mult mai des. Parcă spre asta ne îndreptăm cu acest turneu. Înainte am avut un turneu foarte frumos cu Orchestra de Cameră din Toulouse, la Oradea, Arad și Timișoara, și am mai făcut două concerte la Lugoj și la Caransebeș, unde nu era loc pentru orchestră. Pentru că am cântat pentru refacerea sinagogilor din zonă și acolo am avut o premieră, am cântat pentru prima dată două concerte la orgă. Și uite așa, în nici măcar o lună avem 10 concerte în țară și îmi place foarte mult.

RODICA VICĂ                                    

Rep: Dragă Rodica, deja ai fost deconspirată că tu ai gândit acest program minunat. Faptul că te-ai apropiat de folclor este o surpriză minunată. Pentru că eu prima dată despre tine am auzit că ești specialistă în Baroc! Și voiam să te întreb cum ți-a venit ideea. De unde ai avut resorturile.

RV: După cum știți, trăiesc de mai bine de opt ani la Viena. Și noi, cei care ne-am înstrăinat de țara noastră, avem nevoie de un echilibru. Și acest echilibru îl luăm întotdeauna din locul de unde-am plecat. Așa mi-a și venit ideea cu muzica românească, o muzică de o bogăție inestimabilă, acest folcor extraordinar pe care îl avem, de altfel prima muzică pe care am cântat-o au fost cântecele Mariei Tănase, când aveam doar 4 ani. Am apărut la Tezaur Folcloric, la TVR. N-aveam cum să nu revin la acest repertoriu extraordinar al Mariei Tănase, la un folcor autentic plin de valoare pentru noi, românii. Practic este în AND-ul nostru. Ne curge prin vene, iar Maria Tănase este cunoscută peste tot în lume, acest lucru m-a și încurajat să readuc într-o altă lumină muzica ei, cu o voce de soprană, deoarece se potrivește perfect din punctul meu de vedere. După care, să nu uităm, avem compozitori extraordinari pe care îi aniversăm în 2021, și nu trebuie să-i uităm, chiar dacă trăim într-o peroadă de pandemie. Ei trebuie celebrați și omagiați așa cum se cuvine și asta vom face și noi în proiectul Romanian Music Journey, proiect organizat de Asociația pentru Muzică, Artă și Cultură și cofinanțat de AFCN.

Practic această seară este un omagiu adus compozitorilor aniversați în 2021, bineînțeles George Enescu, apoi Nicolae Lungu, Tiberiu Brediceanu, Mihail Jora, Eduard Caudella, Bela Bartok, Dimitrie Cantemir, Maria Tănase și mulți alți compozitori pe care îi iubim și pe care i-am integrat din punctul nostru de vedere perfect în acest program.

Rep: Eu te felicit. Pe lângă operă, oratoriu, acum muzica aceasta minunată care e cel mai aproape de sufletele noastre.

RV: Așa este. Și la care ar trebui să ne întoarcem ori de câte ori avem nevoie și ne simțim câteodată rătăciți prin lume.

Rep: Ce spectacole ai avut în 2020? Te-am văzut mereu în prim plan, cu fotografii minunate, amintește-ne, te rog.

RV: 2020 și 2021 au fost ani destul de privați de spectacolele live, dar mediul online ne-a favorizat o relaționare poate și mai bună cu publicul nostru, care, obligat să stea acasă, ne-a urmărit pe rețelele de socializare. Am avut proiecte la care nici nu mă așteptam, proiecte care mi-au dat frâu liber creativității, ceea ce mie îmi place foarte mult. Vorbim de Just Vivaldi, un proiect pilot, inovativ, care nu s-a mai întânit în lume, Vivaldi, pe care l-am celebrat în acest an, acesta s-a stins din viață acum 280 de ani, la Viena, iar noi l-am readus la viață, iată, tot la Viena, prin proiectul Just Vivaldi. Am înregistrat concerte online pe care le-am transmis publicului nostru, care ne-a ascultat și ne-a privit cu foarte multă căldură, și ne-au dat încrederea că vremurile acestea vor trece și ne vom reîntâlni în sala de concert. Și iată, în această seară ne întâlnim în sala de concert! Practic, lucrurile încep să revină la normal. Au fost multe proiecte online, acum însă revenim pe scene, a fost Festivalul George Enescu în urmă cu trei săptămâni, un eveniment extraordinar, practic cel mai mare Festival Internațional pe care l-a avut 2021, am fost extrem de onorată să particip cu Oratoriul Strigoii de Enescu, pe care l-am înregistrat în premieră în urmă cu doi ani, la Berlin. Sunt proiecte care s-au întâmplat în această perioadă, au fost multe și foarte bune și dacă această perioadă a fost atât de grea pentru noi, ne-a dat totuși un plus de timp, de a studia mai mult, de a citi mai mult, de a cerceta mai mult și de a aduce proiecte inedite publicului nostru, din prima clipă în care am avut ocazia să-l întâlnim.

Rep: Mulțumim că ați ajuns la Iași.

RV: Și eu mă bucur că am revenit după o pauză de șase ani. Abia aștept întâlnirea cu publicul ieșean.