17 dec, 18:03-20:00, Ramona Horvath și noul album Carmen’s Karma

Publicat de dvlad, 5 octombrie 2023, 17:49 / actualizat: 17 decembrie 2023, 14:28

A trecut deja ceva timp de când scriam despre La formidable Carmen du Jazz. Temperamentala Carmen a lui Prosper Mérimée si a lui Bizet avea libertatea ca valoare și principiu de viață și  cred că aceste trăsături o definesc și pe Ramona Horvath, pe care Jazz Hot o consideră etalon de originalitate pentru pianiștii din Paris, iar Jazz Magazine o pianistă cu „muzicalitate maximă, tehnică impecabilă și tușeu de catifea”.

Karmen’s Karma este titlul albumului lansat in 2023, cum vom vedea, o producție proprie cu o muzică de o rară frumusețe.

Vă aștept de la ora 18.03 la Univers Muzical, pe toate frecvențele Radio Iași și pe radioiasi.ro/asculta-live. Pe lângă acest deliciu care îl face muzica inspirată de teme clasice celebre, se va afla alături de noi chiar creatoarea ei! Emisiunea poate fi ascultată doar la ora difuzării, nu există o arhivă online!

La formidable Carmen du Jazz

Sfinx-ul lui Oedipe nu știa câtă forță are această creație divină, care este omul. Dacă hidra ar întreba-o pe Ramona ce este mai puternic decât destinul, cred că răspunsul ei ar fi… arta muzicală. Iar muzica Ramonei este artă pură, care îi survolează deja ființa și trece undeva în eternul uman.

Pentru a intelege valoarea jazz-ului Ramonei Horvath, trebuie sa fi apreciat înainte muzica clasică, muzica lăutărească, muzica sud și nord americană, cam tot.

Care este sensul unui artist decât să restaureze armonia în cei care îi vor consuma arta? Dar și mai bună este întrebarea, cum atinge el însuși această stare de grație???

Ooooh. Nu știu să vă spun asta, oricât am stat o viață în preajma acestor oameni carismatici și perfecționiști… (haha, uite că au și ei o hibă…). Nu știu să spun când și cum se trece peste linia aceea fină, să poți exprima iubirea și bucuria dincolo de orice frustrare, neajuns, oboseală sau suferință. Sigur că unii fericiți – și sunt convinsă că Ramona e printre ei, nu fac nici un efort să se transfigureze brusc odată ajunși pe scenă, pentru că asta le-a fost dat de Cel de Sus, e menirea lor.

Cu siguranță, Ramona a avut în viața ei nenumărate ocazii să transforme stările amintite în surse de inspirație și să ia din ele exact esența. Adică să pună în muzica ei sufletul acesta bogat, generos, plin de seve clasice, să creeze compoziții atât de savuroase, nostalgice, jucăușe. Avem aici o colecție de bijuterii ale sufletului, a adunat Ramona amintiri de-o viață, de când învăța Appassionata sau Preludiile de Debussy, de când asculta la București muzică lăutărească originală sau transfigurată în Rapsodii de Enescu sau pășea în jazz prin audițiile secrete ale radioului american și apoi alături de mentorul ei genial care a fost Jancy Körössy, tot ce i-a hrănit spiritul și a făcut ca ea să fie mereu ca o floare plină de petale de toate culorile. Și a propos, mie acest disc al Ramonei îmi pare cel mai apropiat de spiritul lui Jancy și felului său de a face muzică. Este un imens omagiu pe care i-l aduce la împlinirea unui deceniu de când nu mai este printre noi.

Livret MS062023CD p1-4 sans gabarit

Și iată că Ramonei îi este dat să depășească mereu și proverbiala singurătate a pianistului, pentru că din arta ei face parte și darul ascuns de a atrage exact muzicienii care simt la fel și pot trăi la aceeași frecvență cu muzica ei. E tot un mare cadou de Sus să poți păstra un duo în jazz, iar contrabasistul Nicolas Rageau este artistul ideal, cu o personalitate și un trecut muzical care l-au adus perfect la timp și în locul potrivit alături de Ramona, cât despre bateristul Antoine Paganotti, își oferă cu atâta stil serviciile ritmice cele mai subtil savante, pentru a întregi o trinitate muzicală perfectă.

Eu n-aș numi muzica Ramonei eclectică, oricâte resurse ar dezvălui, pentru că aceste rădăcini sunt încorporate atât de organic, încât creează un stil limpede și cuprinzător cât o întreagă istorie a muzicii. Felul ei de a face muzică nu e un amalgam de tendințe, nu e colaj, nu vei găsi nimic adăugat forțat, pentru că Ramona Horvath este profund autentică în primul rând în compoziție și implicit când interpretează. Când începe să cânte alături de muzicienii ei, este ca și cum ai păși pe un tărâm magic, de unde nu mai vrei să pleci, pentru că acolo ai ajuns în sfârșit la liman. Muzica Ramonei Horvath te duce fix în mijlocul ființei, a ta, a muzicienilor și a tuturor oamenilor. O mențiune pentru sound-ul superb al întregului album Carmen’s Karma, maeștri la înălțime, parte indispensabilă a armoniei despre care aminteam la început. Iar titlurile și jocurile cuvinte… le ador. Un mare mulțumesc tuturor.

ANTOINE

Baterist și vocalist, fiul basistului Bernard Paganotti, a început să învețe pianul la vârsta de nouă ani la Conservatorul din Montreuil și de la 14 ani devine baterist autodidact. A cântat și a înregistrat în primul său grup la vârsta de 19 ani, alături de compozitorul și pianistul Patrick Gauthier. Între 1999 și 2008 a fost vocalist în grupul francez Magma, după care a fost baterist în numeroase grupuri și proiecte. A înregistrat și cântat, printre alții, cu: Gael Horellou, Nicolas Moreaux, Olivier Hutman, Yoann Loustalot, Pierre Perchaud, Christophe Panzani, Richard Pinhas, Baptiste Trotignon, David Prez, Perico Sambeat, Kenny Wheeler, Benny Golson, Denise King, David Doruska, Chris Cheek, Abraham Burton, Jérémy Pelt, Pierrick Pédron, Vincent Peirani, Arnaud Cuisinier…. Antoine Paganotti a făcut turnee în Japonia, Canada, Statele Unite ale Americii, Mexic și în mai multe țări din Europa.

NICOLAS

Contrabasist parizian activ din anii 90, a colaborat și/sau înregistrat cu numeroși muzicieni francezi și străini precum Benny Golson, Johnny Griffin, Kenny Wheeler, Peter Bernstein, Valery Ponomarev, Alain Jean-Marie, André Villeger, Stéphane Belmondo, Paolo Fresu, Manu Katché, Michel Graillier, Yannick Rieu, Tony Lakatos, Karl-Martin Almqvist, George Brown, Oliver Johnson, Frank Gant… Între 1994 și 2000 a locuit la New York și a participat activ în clubul de jazz „Small’s”. La întoarcerea în Franța, a continuat o activitate intensă în lumea cluburilor de jazz pariziene (Petit Opportun, Sunset/Sunside, New Morning, Franc Pinot, La Villa, Bilboquet, Petit Journal St Michel și Montparnasse…). Timp de câțiva ani a făcut parte din orchestra casei Duke of Lombards. De asemenea, este prezent în numeroase festivaluri din Franța și din străinătate (Marciac, Montlouis, JVC/Paris La Villette, Radio-France, Roma Jazz Festival, Bucharest Jazz Festival, Santa Lucia Jazz Festival, Pamplona/St Fermin Jazz Festival, Toledo Jazz Festival, Terrassa Jazz Festival…) Este prezent și pe scenele de jazz din multe orașe europene (Madrid, Alicante, Barcelona, ​​​​San Sebastian, Lisabona, Roma, Budapesta, Viena, București, Bruxelles, Frankfurt, Stuttgart…) Nicolas înregistrează trei discuri ca lider și co-lider: „Made in France” (Elabeth 2005) cu Yves Brouqui, cu Grant Stewart, Joe Magnarelli și Phil Stewart „La complainte de la Tour Eiffel” (AlboreJazz 2012) cu Alain Jean -Marie, Philippe Soirat și Clotilde Rullaud „Le sucrier velours” (Black&Blue 2019) cu Ramona Horvath. Apare și pe o duzină de discuri în calitate de acompaniator, fiind și subiectul a două portrete în presa de specialitate franceză la mijlocul anilor 2000 (Jazzman și JazzHot).

RAMONA

Născută la București într-o familie de muzicieni, cu mamă româncă și tată ungur, Ramona a descoperit încă din copilărie pasiunea pentru standardele Broadway și muzica lui Duke Ellington, pe care a descoperit-o foarte devreme datorită emisiunilor lui Willis Connover, în special „Jazz Hour” („Voice Of America”), ascultat în secret de familie. Ramona a început să cânte la pian după ureche la vârsta de trei ani, iar apoi a mers la școala de muzică la vârsta de șase ani. Acasă, se afunda în tot felul de stiluri muzicale: cântece americane, jazz, muzică tradițională și țigănească, bolero-uri cubaneze, dar desigur și muzică clasică, pe care a început să o studieze intens. La 23 de ani și-a obținut diploma de solist la pian clasic la Conservatorul din București. La sfârșitul studiilor, l-a cunoscut pe pianistul american de origine maghiară Jancy Körössy, un maestru internațional al jazz-ului anilor 50 și 60 dincolo de Cortina de Fier. Va fi o întâlnire decisivă care o va propulsa complet pe Ramona în lumea jazz-ului. Cei doi pianiști vor cânta și pe scenele europene timp de câțiva ani. În 2010, Ramona s-a mutat la Paris și a început un trio cu Guillaume Duvignau la contrabas și Frédéric Sicart la tobe. În 2012, l-a cunoscut pe contrabasistul Nicolas Rageau cu care a dezvoltat mai multe proiecte. În 2015, Ramona a înregistrat primul album în trio cu Nicolas Rageau și Frédéric Sicart, „XS Bird” (Black&Blue), dedicat memoriei lui Jancy Körössy, care a murit cu doi ani mai devreme (premiul pentru cel mai bun album de jazz din România). În 2017, schimbă orchestra și a sunetul pentru un nou album mai ellingtonian, „Lotus Blossom” (Black&Blue), înregistrat în cvartet cu André Villéger la saxofon tenor, Nicolas Rageau și Philippe Soirat la tobe. În 2019, Ramona și contrabasistul Nicolas Rageau au înregistrat „Le Sucrier Velours” (Black&Blue) în duo, un disc care a fost bine primit în presa franceză și internațională. Ramona este o pianistă virtuoasă, eclectică, inspirată de cei mari pianiști de jazz, cu un univers muzical extrem de variat. Ea dezvoltă mereu un stil personal bine ancorat în tradiția swing și be bop, fiind în același timp actuală. Pianistă activă pe scenele pariziene, cântă permanent și pe scenele de concert, în cluburi și în mari festivaluri europene în Italia, Spania, Portugalia, belgia, Ungria, România, Austria.