Valentin Vorobăț, ieșean stabilit în Danemarca: ”Dacă noi nu arătăm copiilor tradițiile, următoarea generație va uita de ele, pentru că nu o să aibă de unde să știe.” Emisiunea ”Weekend cu prieteni”, realizator – Horia Daraban (2.07.2023)

Publicat de hdaraban, 2 iulie 2023, 13:56 / actualizat: 14 septembrie 2023, 10:37

Valentin Vorobăț este originar din Iași, cu studii începute la Universitatea ”Alexandru Ioan Cuza”, dar stabilit de 13 ani în Danemarca. Destinul său este reprezentativ pentru conaționalii ce au luat drumul străinătății, în ideea de mai bine pentru ei și pentru familiile lor.

În cazul interlocutorului lui Horia Daraban, povestea sa, reușitele sale se raportează și la dorința de a face cunoscută România în Danemarca, dar și de a strânge rândurile comunității de români de la Skive, oraș situat în jumătatea nordică a țării.
Valentin face aceste lucruri prin asociația pe care a înființat-o, sub a cărei umbrelă a deschis și Biblioteca românească ”Universul Copiilor”.

Conștient de faptul că păstrarea identității este esențială pentru generațiile viitoare, el pune la punct tot felul de acțiuni pentru cei mici, dar și pentru cei mari.

În perspectivă, urmează deschiderea altor două biblioteci românești în orașe daneze unde sunt comunități importante de români.

Horia Daraban: Potrivite cele spuse, dacă e să vorbim despre scopul, menirea asociației pe care ai înființat-o la Skive?

Valentin Vorobăț: Trăind din 2010 în Danemarca și dorind să mă adaptez la societatea daneză, am început să particip la diferite acțiuni. De exemplu, am fost ales membru în conducerea unui club sportiv de acolo și apoi am fost la niște cursuri de voluntar. Când mergeam, tot timpul mi se zicea ”A, din România!” și apoi ziceau că au venit cu ajutoare în anii `90. Devenisem obosit să tot explic că România, nu mai este ce a fost în ` 90.

Într-adevăr, există și o parte săracă a României, dar în afară de partea săracă, avem și oameni care ne reprezintă. Chiar și în Danemarca a vem artiști, avem doctori, avem asistenți, avem profesori. Deci nu e numai partea săracă. Din cauza asta am pornit asociația.

Horia Daraban: Deci, o modalitate de a prezenta România într-o altă lumină, dar și de a-i uni pe români, pe conaționali ajunși în Danemarca.

Valentin Vorobăț: Da, pentru că, de exemplu, am să zic o chestie: soția e din Ucraina și, la un moment dat, acuma vreo 5 ani de zile, înainte de pandemie, avuseseră Ziua Ucrainei și eu mă gândeam că suntem mai mulți ca ei în Danemarca și totuși nu avem o zi a noastră unde să ne adunăm toți românii din Danemarca, din păcate. Dar am organizat anul trecut de Ziua Națională a României, unde au fost 400 de români.

Horia Daraban: Cum ai reușit să-i aduni?

Valentin Vorobăț: Cred că românii rezonează cu ce au avut acasă. De exemplu, rezonează foarte bine cu Paștele, cu încondeiatul, ouălor, cu 8 Martie, cu ce au trăit în România și cu Ziua Națională a României. Și cred că cel mai simplu de adunat în jurul unui scop este să organizezi ceva care să-i atingă la inimă sau să le aduc aminte de România, m ai bine zis.

Horia Daraban: Ce acțiuni organizezi prin asociația pe care ai înființat-o?

Valentin Vorobăț: Mergem pe mai multe paliere, asociația noastră. De exemplu, avem biblioteca pe care am înființat-o din dorința de a avea cărți mai multe pentru copiii din Danemarca, pentru că, mă uitam la mine, comandam cărți din România, le aduceam, era complicat și am aplicat un proiect la DRDP (Departamentul pentru Românii de Pretutindeni), a fost aprobat și apoi am deschis biblioteca.

Acum e mult mai ușor, când sunt 400 de cărți pentru copii și așa și ceilalți părinți poți să facă. După asta, avem serate muzicale prin care artiștii români din Danemarca au venit, au cântat muzică clasică, dar, în același timp, au explicat ce cântă și de ce cântă și cum cântă, și despre compozitori și asta a fost și pentru danezi și pentru români.

La Săptămâna Culturală din Skive, anul trecut, am avut trei meșteri populari din România care au venit și au prezentat prelucrarea lemnului, măști populare și costume naționale. Plus, pe scenă, am avut grupul de dansatori de la Asociația din Aalborg și pe Mihaela Oprea la vioară. A fost fenomenal! A fost o zi fantastică în Skive, unde România a fost reprezentată cu succes.

Anul acesta, la Săptămâna Culturală, am avut patru concerte de muzică clasică cu Oprea Quartet, iar a fost prezența fantastică. La unul dintre concerte, a fost și domnul ambasador Anton Niculescu. Am avut încondeiat de ouă cu măicuțele de la Mănăstirea din Ikast.

Anul acesta, avem o școală de vară tot cu ele, unde copiii vor picta icoane, vor face mâncare. Ideea școlii de vară a fost de a uita puțin de tabletă, de telefon și de a reveni la bază, să lucreze copiii cu mâinile.

Dacă noi nu arătăm copiilor tradițiile cu care am crescut noi, următoarea generație va uita de ele, pentru că nu o să aibă de unde să știe. Și ăsta este un motiv al asociației și al școlii românești din Skive și al bibliotecii. În cadrul bibliotecii, avem și scriitori care vin și fac diferite ateliere de lectură. Vorbesc despre cum se scrie o carte.

Horia Daraban: Pentru că ai adus vorba, Biblioteca ”Universul copiilor”, spre exemplu, este locul de unde doritorii pot împrumuta cărți, dar aceste biblioteci de peste hotare capătă și alte funcții: de a-i apropia pe români, de a aduce limba română aproape de copiii familiilor conaționalilor.

Valentin Vorobăț: Vreau să ofer șansa copiilor și părinților de a întreba direct pe scriitor ce a vrut să zic în cartea respectivă sau în textul respectiv. Noi n-am avut șansa, la mine a fost tot timpul întrebarea ”ce a vrut să zică autorul sau scriitorul?”. Acum, încerc să le dau părinților șansa sau copiilor să afle direct de la autor ce vrea să zic în cartea respectivă. Cred că este foarte importantă o întâlnire direct cu scriitorul, mai ales când noi citim copiilor cărții de Victoria Pătrașcu sau Prințesa Urbană sau de Simona Epure. Este important să afli și ce au vrut să zică în cartea respectivă și dacă a fost greu să scrii textul respectiv sau povestea și de unde s-a inspirat și ce în spatele poveștii.

Copiii sunt foarte curioși și pun foarte multe întrebări. Sunt niște ateliere foarte constructive, pentru ei și unii dintre ei, cine știe, poate o să se apuce de scris sau de grafică, pentru cărți.

Horia Daraban: Cum se vede Danemarca, privită prin ochii românilor care ajung acolo, cu munca, cu destinul?

Valentin Vorobăț: Depinde, sunt mai multe paliere. Majoritatea românilor am să zic că trăiesc într-o bulă, când se duc la serviciu, în mediu danez, vin acasă, se uite la canale tv românești, au prieteni români și cam asta este. Alt palier, în care oamenii trăiesc în comunitățile daneze și au prieteni danezi. Danezii, fiind un popor foarte rece, este foarte greu să te apropii de ei, din experiența mea vorbesc acuma, să legi prietenii.

Te întâlnești la diferite petreceri. Fiecare sătuc are, de exemplu, o petrecere a recoltei. Te întânești, vorbești, foarte sociabili, zâmbăreți, dar apoi cam acolo rămân discuțiile. Apoi mai sunt oamenii care s-au adaptat, dar cred că, în special, în orașele mari este mult mai ușoară adaptabilitatea.

În Danemarca, se merge foarte mult pe voluntariat. Trebuie să învățăm că, pentru a face parte din societatea daneză, la un moment dat, trebuie să fim antrenor ajutător la fotbal sau la gimnastică, pentru că antrenorul care vine este voluntar.

Horia Daraban: Iar dacă e să inversăm rolurile, România, privită prin ochii danezilor?

Valentin Vorobăț: La mine, în Skive, unde am făcut foarte multe evenimente și am arătat România într-o altă lumină, deja primarul, reprezentantul sindical din Skive văd altfel România. În orașe, la fel.

Cu cât mergi mai în nord, zic eu, sau în orașele mai mici, suntem priviți diferit. În orașele mari, adaptabilitatea danezilor la străini, nu neapărat la români, la străini, este mult mai ușoară. Depinde foarte mult în ce papuci stai. Dacă stai într-un orășel micuț, închis, va fi mai greu de acceptat.

Dar sunt și danezi care au fost în România și zic ”Am fost în România, este o țară fenomenală”. Am un prieten danez care mă tot bate la cap să-i organizez o excursie în România și am zis, probabil anul viitor, o să facem un tur în România, prin Moldova, cu danezii.

Horia Daraban: Îmi dau seama că depinde foarte mult și de inițiativele pe care le organizează, le pun la punct comunitățile de români, tocmai în ideea de a se prezenta în fața danezilor.

Valentin Vorobăț: La prima noastră activitate ca asociație, am organizat o seară românească cu mâncare și muzică, dar am prezentat și un slide despre România, unde ne-am povestit puțin despre România. Majoritatea acțiunilor pe care le întreprinde asociația noastră din Skive este dedicată tuturor, atât danezilor, cât și românilor.

De exemplu, acum, încerc să aduc o piesă de teatru în Danemarca. Eu vreau cu subtitrare și pentru publicul danez, pentru că atunci am avea două categorii de public. Am avea și românii, am avea și danezii.

Horia Daraban: Pentru că am vorbit despre Biblioteca ”Universul Copiilor”, se vor deschide și alte filiale, ca să spun așa, în pregătire.

Valentin Vorobăț: Da, avem o bibliotecă în Skive. Deschidem o bibliotecă în Skagen, cel mai nordic punct al Danemarcei, unde este o comunitate foarte mare de români. La școala din Skagen, de exemplu, 20% sunt români din 400, unde au angajat o profesoară din România special pentru ei. Și deschidem și acolo bibliotecă și mai deschidem o bibliotecă în Skjern. Proporția cărților va fi de 80% cărți pentru copii și 20% cărți pentru adulți, pentru că dorim să dăm posibilitatea și adulților să vină.

La deschiderea bibliotecilor, În septembrie, îi vom avea invitați pe Viorel Ilișoi pentru adulți și pe Simona Epure pentru copii, care vor face ateliere diferite cu adulții și copiii.

Sursă foto: Valentin Vorobăț