(AUDIO) Iașul. O istorie culturală. Ora de Istorie cu Radu Lipovan. Invitaţi: Bogdan Maleon și Lucian Claudiu Topor

Publicat de radulipovan, 21 iulie 2015, 17:14 / actualizat: 10 februarie 2016, 16:25

Un idealist ar putea privi fără reticențe fraza de mai sus…

Dar atât realitățile istorice, cât și cele cotidiene ne conving de necesitatea ca un asemenea enunț să fie rescris, reformulat, în cea mai mare parte.

A fost vreodată Iașul cu adevărat capitala culturală a României sau a fost vorba doar despre o „compensație morală” după Unirea Principatelor? Dacă da, și-a păstrat Iașul acest statut în pofida „hemoragiei” continue de oameni de cultură, care au părăsit orașul cu destinația București sau alte localități universitare din țară și străinătate? În pofida pierderii acelei benefice eterogenități culturale date de minoritățile ce trăiau aici? În pofida industrializării forțate și a demolărilor din perioada comunistă? În pofida dezvoltării altor importante centre de cultură din țară?

Dacă răspundem pozitiv și acestor întrebări, ajungem în ziua de astăzi, când vedem că instituția menită să implementeze strategia culturală a Iașului pentru candidatura la titlul de Capitală Culturală Europeană în anul 2010 este marcată de lupte intestine, când vedem un FILIT în „formulă redusă”, când vedem o administrație ai cărei capi sunt cercetați de justiție sau când citim informații potrivit cărora „finanțările pentru restaurarea monumentelor istorice din Iași sunt mai mici cu 500 de mii de lei față de sumele alocate anul trecut”.

Așadar, mai putem crede în prima frază?

Și totuși iubim Iașul! Și pentru Bojdeuca din Țicău, și pentru Trei Ierarhi sau Golia, și pentru Parcul Copou, și pentru Junimea, și pentru Palatul Culturii, și pentru Universitățile care fac ca, an de an, 60 de mii de studenți să devină ieșeni, concetățeni de-ai nostri…

Poate de aceea nici măcar nu e important să credem în prima frază. Important este să îi dăm Iașului ceea ce merită, indiferent că e vorba despre trecut, prezent sau viitor…

Vom încerca să facem acest lucru, astăzi, la Ora de Istorie, începând cu ora 21:03.

Invitații ediției: conf. univ. dr. Bogdan Maleon și conf. univ. dr. Lucian Claudiu Topor, de la Facultatea de Istorie a Universității „Alexandru Ioan Cuza” din Iași.

Vă așteptăm pe frecvențele Radio Iași!

Ascultă integral emisiunea ORA DE ISTORIE cu Radu Lipovan:

Peste 100 de persoane, aduse cu autocare în Capitală pentru a fi audiate în dosarul referendumului. Sunt vizate și persoane din județul Vrancea

Publicat de , 24 octombrie 2014, 08:15

Aducerea acestora în Capitală la termenul de vineri al dosarului referendumului a fost decisă de instanţă în 3 octombrie, pentru a da declaraţii despre participarea lor la referendumul din 2012, în condiţiile în care apar pe liste că au votat.

Cele peste o sută de persoane sunt aduse în Capitală în baza unor mandate de aducere, din judeţele Olt, Gorj, Teleorman şi Vrancea.

Procesul nu va avea loc vineri la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, instanţa care judecă dosarul referendumului, ci la Curtea Militară de Apel, unde este mai mult spaţiu.

La termenul din 3 octombrie, judecătorii instanţei supreme au stabilit ca în 24 octombrie să fie audiaţi toţi martorii, pentru că mulţi dintre aceştia sunt persoane în vârstă sau cu probleme grave de sănătate, care nu ar trebui „puse pe drumuri” în perioada rece a anului.

Şi la acel termen au fost audiaţi martori, mulţi dintre aceştia fiind persoane vârstnice, cu probleme de sănătate. Instanţa nu a putut lua declaraţia a doi martori care au probleme cu auzul, şi nici pe cea a unei vârstnice care s-a simţit rău în sala de judecată.

În aceste condiţii, preşedintele completului de judecată a stabilit ca la următorul termen să fie chemaţi toţi martorii care au mai rămas de audiat în acest caz, astfel încât să nu se creeze vreo situaţie în care persoane vârstnice sau bolnave „să fie puse pe drumuri în toiul iernii”.

În acest dosar, soţii Marius Marinel şi Simona Cristina Preduţ au fost judecaţi separat de ceilalţi 73 de inculpaţi, prin procedura simplificată, după ce şi-au recunoscut vinovăţia. La 2 iulie, instanţa supremă i-a condamnat pe cei doi la câte un an şi patru luni de închisoare cu suspendare şi le-a stabilit acestora un termen de încercare de trei ani şi patru luni.

Instanţa supremă a înregistrat în 7 octombrie 2013 dosarul „Fraudă la referendum”, în care au fost trimişi în judecată Liviu Dragnea şi alte 74 de persoane, iar judecarea cauzei a început în 15 noiembrie.

Liviu Dragnea, secretar general al PSD la data faptelor, în prezent deputat şi vicepremier, a fost trimis în judecată pentru infracţiunea de folosire a influenţei sau autorităţii de către o persoană care deţine o funcţie de conducere într-un partid, în scopul obţinerii pentru sine sau pentru altul de foloase necuvenite.

Potrivit rechizitoriului procurorilor, Liviu Dragnea, „cu ocazia organizării şi desfăşurării referendumului din 29 iulie 2012, a uzat de influenţa şi autoritatea sa în partid în scopul obţinerii unor foloase nepatrimoniale de natură electorală, necuvenite, pentru alianţa politică din care făcea parte partidul reprezentat de inculpat, şi anume îndeplinirea cvorumului de participare cu ajutorul voturilor obţinute în alte condiţii decât cele legale”.

Anchetatorii susţin că Dragnea a fost susţinut în fraudarea referendumului de 74 de preşedinţi şi membri ai unor secţii de votare din localităţi din judeţele Teleorman, Vrancea, Gorj şi Olt. Aceştia au fost trimişi în judecată pentru falsificare, prin orice mijloace, a documentelor de la birourile electorale şi introducerea în urnă a unui număr suplimentar de buletine de vot decât cele votate de alegători, infracţiuni comise sub forma autoratului, complicităţii sau a instigării.

„Infracţiunile reţinute în sarcina persoanelor implicate în desfăşurarea procesului de votare – preşedinţi şi membri ai secţiilor de votare – au constat în principal în aceea că ei şi-au încălcat atribuţiile de serviciu referitoare la asigurarea unui proces corect de vot, înlesnind falsificarea listelor electorale (atât liste permanente cât şi liste suplimentare), prin adăugarea de persoane care nu au făcut cerere de vot cu urna mobilă, care nu s-au prezentat la vot sau care nu se aflau în România la data referendumului, prin contrafacerea materială a semnăturilor acestora şi introducerea în urne a unui număr de voturi corespunzător semnăturilor falsificate. În acest fel, numărul total de voturi exprimate a fost crescut artificial, prin includerea voturilor obţinute prin falsificarea semnăturilor”, au scris procurorii în actul de sesizare a instanţei. (mediafax/ FOTO stirile.rol.ro)