Actorul Cătălin Ștefan Mândru invitat de Mihai Florin Pohoață la ”Bună dimineața” – 3.04.2020.
Publicat de mihaipohoata, 3 aprilie 2020, 07:01 / actualizat: 3 aprilie 2020, 9:16
”Sunt născut la Iași. Am început să cochetez cu actoria la Teatrul studențesc Ludic, unde am ajuns dintr-o întâmplare. Eram în anul I la ISE, în 1999. Începusem să fac un curs de chitară, la Casa de Cultură a Studenților. Până să ajung la Ludic, eram unul dintre cei mai timizi și introvertiți oameni din lume. De asta am ajuns la cursul de chitară, să mai ies, să socializez. Chitară am învățat foarte puțin, dar mă duceam zilnic la teatru. Într-o zi, am văzut un anunț că își măresc trupa. Fără să știe ai mei, am început să mă pregătesc. Nu mă gândisem niciodată serios să fac teatru. Mai făcusem în liceu, la Economic nr. 2. Profesorul de română, Dumitru Lavric, mi-a spus prima dată că voi face teatru. Am râs atunci, dar la 18-19 ani am ajuns la Ludic. Pentru mine era o lume fascinantă. Era total opus la ce eram eu. Era foarte aproape de ce îmi doream să fiu, dar nu eram. Exact în aceeași perioadă cu mine a venit și Bobo Burlăcianu, de la Fără Zahăr. Regizorul Aurel Luca ne-a dat în Cine sapă groapa altuia de Ion Băieșu. Ne-a ajutat și piesa a ieșit. Mare succes, public, nebunie. De atunci Aurel Luca ne-a privit altfel și apoi am început să primesc roluri. Am avut șansa să joc în foarte multe spectacole.”
”Încă din studenție am început să colaborez cu Teatrul Național din Târgu Mureș. Când eram în anul al IV-lea, Nicu Mihoc mi-a propus să mă angajeze la Teatrul ’74. Avusesem o colaborare cu ei, la o piesă. Nici nu visasem la o așa ceva. În paralel, mi s-a propus să fiu angajat la Teatrul Național din Târgu Mureș. Numai că s-a întâmplat ceva foarte urât: am fost pus în postura să aleg între a juca un spectacol la Teatrul Național și a juca ultimul spectacol alături de colegii mei de clasă, pe scena Sălii Studio a Facultății de Teatru. Am ales să joc alături de colegii mei și astfel am ajuns la Teatrul ’74. Acolo au fost câțiva ani foarte faini pentru mine. A contat enorm că au avut atâta încredere în mine. Jucam alături de actori mari, cu toate că eu eram în anul al IV-lea, eram încă student. Acolo i-am cunoscut pe Cristi Juncu, Cristi Popescu, Vlad Massaci, Radu Afrim și alții. Cât eram la ’74, visam frumos alături de colegul meu, Mihai Pintilei. Spuneam ce fain ar fi să reușim să facem o trupă independentă acasă la noi, la Iași. De ce nu am putea? Dar toate discuțiile erau la nivelul că ar fi frumos. Se rezumau la a bea 17 beri și „hai, mai vorbim și data viitoare”. În urma unui proiect european derulat la Teatrul ’74, situația nu a mai fost atât de roză. Finanțările nu veneau. De aceea am fost nevoit, împins de împrejurări, să vin acasă. Nu mai aveam posibilități financiare.
La Iași am fost solicitat de Cristina Bodnărescu, de la Asociația ContemporanIS, să fac un spectacol, Best Friends Forever, la Centrul Cultural Francez. Atunci, primind textul respectiv, m-am gândit la Mișu ca actor. Cristina îl știa, eu aveam nevoie de el. Cristina a fost de acord. Au început repetițiile, dar nu știam de ce Mișu tot lipsește. Căuta spații prin Iași și, într-o bună zi, a venit la repetiții și mi-a zis: „Mîndru, am găsit spațiu să facem teatrul”. Am mers cu el și mi l-a arătat. Spațiul de pe strada Cuza Vodă. Când am intrat, am spus din prima că e locul ideal. Era deplorabil, dar noi, fiind visători, îl vedeam superb. Alții, dacă l-ar fi văzut, ar fi plecat din prima. Inițial, am început să lucrăm noi doi, dar după câteva zile am adus o echipă de muncitori. Altfel ne-ar fi luat ani. S-a lucrat iarna, spațiul nu era încălzit. Era o temperatură constantă de beci. Nu era izolație. Erau maxim 10 grade. Dar nu a avut absolut nicio importanță, am continuat. Am avut noroc că părinții lui Mișu au crezut în noi și au finanțat întregul proiect pentru a putea fi dus la capăt. Nu ne gândeam că vom avea lumini, căblăraie neagră, cum visam noi. Dar, ei au crezut în noi și au spus că ar trebui să avem de la început toate dotările. Așa a apărut Teatrul Fix. Inițial noi aveam altă denumire, dar la notar aproape amândoi odată am spus „Teatru Fix”. Și așa a apărut Asociația Centrul Multimedia Teatru Fix. Am deschis pe 7 mai 2012, alături de Asociația ContemporanIS și festivalul lor.”
Un mesaj de încurajare în plină criză provocată de coronavirus avem de la actorul Cătălin Ștefan Mândru, invitat, astăzi, vineri, 3 aprilie 2020, în intervalul orar 8:35-8:40, din Matinalul ”Bună dimineața” – certitudinea unei treziri fără emoții, pe toate frecvențele Radio Iași: 90,8 – 94,5 și 96,3 Mhz FM, 1053 Khz AM dar și live pe www.radioiasi.ro, emisiune realizată și produsă de Mihai Florin Pohoață.
Sursă fotografii: Cătălin Ştefan Mândru
