A murit actriţa Aimée Iacobescu! Îndrăgita artistă avea 71 de ani

Publicat de Lucian Bălănuţă, 27 martie 2018, 11:34 / actualizat: 27 martie 2018, 18:06

Fiică a unui farmacist, colonel de armată, a intrat la Actorie împreună cu fratele ei geamăn, Dorel Iacobescu, deși locurile erau extrem de puține, mai ales pentru „fete”, între 3 și max. 14 pe an, fiindcă și rolurile pentru ele sunt mult mai puține, decât pentru „băieți”…, concurența fiind însă cu atât de mare, cu cât f. multe odrasle ale nomenklaturii aspirau la artă, încât „reușita” depindea f. mult și de pile…

La repartiție însă au venit cu avocatul și au cerut un loc în București, ca „șefi de promoție”, deși „nu erau”…, și așa au trebuit sa fie primiți de prima scenă a țării, de Teatrul Național, unde Aimée a jucat 40 de ani, din 1968 până în 2008. Fratele ei Dorel, a părăsit însă țara, după câțiva ani, și s-a stabilit la Paris, unde predă limbi străine.

Aimée Iacobescu a fost protejata scriitorului Eugen Barbu, a filmat cu regizorul Dinu Cocea și a devenit apoi preferata inginerului-regizor Sergiu Nicolaescu.

A rămas în amintirea publicului cu rolul Domniței Ralu.

(Radio Iaşi/ FOTO adevarul.ro)

*

„Cred că m-am născut[1] pentru actorie. Pe partea profesională mă consider norocoasă pentru că întotdeauna am avut publicul lângă mine. Nu am să renunț niciodată la «Național», acolo am început și tot acolo vreau să mor. Poate unicul lucru care te consolează ca actor în România este modul în care te privesc oamenii pe stradă. Mă doare că teatrul și-a pierdut magia. Când intrai în teatru, uitai tot(…) În ceea ce mă privește, mi-am iubit toate rolurile și am încercat să fiu cât se poate de sinceră, pentru că sinceritatea, naturalețea reprezintă cheia fiecărui rol(…) Am căpătat maturitatea, experiența și energia care ar fi fost păcat să se piardă în așteptări inutile. Dacă în teatru convenția este acceptată de spectator, la film el se așteaptă să vadă viață netrucată” (Aimée Iacobescu)…

Absolvise (în 1968) „Secția de Actorie” a Institutului de Artă Teatrală și Cinematografică „Ion Luca Caragiale” (IATC) din București[2], la clasa profesoarei Beate Fredanov[3]… Debutul în teatru a avut loc la varsta de 16 ani, atunci când juca în spectacolele „Alizuna”[4], „Adam și Eva”[5], remarcată, de altfel, la un festival școlar de poezie, de ilustrul regizor Sică Alexandrescu; pe timpul facultățăii, a mai interpretat un rol în „Jocul adevărului”[6], după care au urmat „Ulciorul Sfărâmat” – 1968, pe scena Teatrului din Craiova, „Troienele” de Jean Paul Sartre, „Furtuna” de Nikolai Alekseevici Ostrovski, „Apus de soare” de Barbu Ștefănescu Delavrancea, „Richard al III-lea” de William Shakespeare, „Coana Chirița”, „Vlaicu Vodă” de Alexandru Davila, „Titanic Vals” de Tudor Mușatescu, „Marea”  de Edward Bond, „Regele și cadavrul” de Vlad Zografi, multe altele[7]…
Debutul în privința filmului[8] s-a produs cu „Șapte băieți și o ștrengăriță” (1966)…

Ingenuă[9], cochetă, frumoasă (chiar independent de gusturi), a cucerit publicul de la prima ei apariție până la dispariție… „Nu mai știu când am vorbit ultima dată, dar aveam pentru ea o considerație și o iubire artistică. Problema asta a dispariției artiștilor, fiecare ne lasă mai săraci, mai triști. A fost o artistă folosită, iar cea mai importantă este activitatea” (declarație Dorel Vișan)…

[1] Aimée Iacobescu (născută pe 1 iulie 1946, în Unguriu-județul Buzău)/declarase într-un interviu din „Jurnalul Național”, că s-a născut, de fapt, în noaptea de 23 iunie anul amintit, lucru pe care îl cunoșteau doar familia și apropiații…

[2] Astăzi, Universitatea Națională de Artă Teatrală și Cinematografică „Ion Luca Caragiale”…

[3] Asistenții fiind Octavian Cotescu și Laurențiu Azimioară…

[4] De Tina Ionescu Demetrian…

[5] De Aurel Baranga…

[6] De Sidonia Drăgușanu…

[7] În stagiunea 2010-2011, am întâlnit-o în spectacolul „Cinci femei de tranziție”, la Teatrul „Național”…

[8] Alte filme: „Răpirea fecioarelor”, „Bolondos Vakacio” (Frumoasele Vacanțe), „Săptămana nebunilor”, „Haiducii lui Șaptecai”, „Cavalerul Tristei Figuri”, „Zestrea domniței Ralu”, „Cu mâinile curate”, „Un august în flăcări”, „Nu filmăm să ne amuzăm”, „Prețul succesului”, „Osânda”, „Revanșa”, „Audiența”, „Ultima noapte de dragoste”, serialul Tv în limba franceză  „Revolta Haiducilor”, „Dumbrava Minunată”, „Cuibul de viespi”, serialul Tv „Detectiv fără voie”, serialul „State de România: Student la Sorbona”, în total 17 filme până în anul 2009 („Copilăria lui Icar”)…

[9] După ce a fost publicat articolul din „Ziarul Ring”/în data de 25.11.2015/, în care se arăta că Aimée Iacobescu se zbate în mizerie, Uniunea Teatrală din România a venit cu câteva „precizări”: „(…)Doamna Aimée Iacobescu a depus în 5 martie 2014 o solicitare pentru indemnizaţia de merit. Legea nr. 118 din 15 martie 2002 pentru instituirea indemnizaţiei de merit prevede că aceasta se acordă pentru realizări deosebite şi pentru recompensarea unei activităţi de notorietate în domeniul culturii, ştiinţei şi sportului. În prezent toate locurile alocate UNITER sunt ocupate. Eliberarea unui loc pe această listă se face numai prin decesul unui artist. De aceea este necesară… aşteptarea, oricât de crud ar suna acest lucru. Evident că, există mai mulţi artişti de seamă ai României care încă nu deţin această indemnizaţie şi au depus la UNITER dosare de solicitare. După momentul depunerii la UNITER a dosarului de solicitare a indemnizaţiei de merit, doamna Aimée Iacobescu a verificat telefonic lunar stadiul solicitării Domniei Sale. De fiecare dată i s-a explicat politicos sistemul de acordare a indemnizaţiilor, oferindu-i-se, de asemenea, posibilitatea acordării unui sprijin financiar pentru problemele de sănătate pe care le are, pe baza unui dosar medical care să fie analizat de Comisia medicală a UNITER. Opţiunea doamnei Iacobescu a fost să nu beneficieze de această propunere de ajutor pe care i l-am fi putut oferi prin programul nostru, Casa Artistului.”