(AUDIO/FOTO) Antropologia, în studiul personajului: Teatrul Odin, la UNAGE Iași

Publicat de isoreanu, 19 februarie 2024, 18:19 / actualizat: 3 mai 2024, 14:57

Tinerii artiști ai Universității Naționale de Arte „George Enescu” din Iași au exersat această experiență în cadrul unui workshop susținut de actrița Carolina Pizarro, de la Teatrul Odin, din Danemarca.

Un reportaj de Ioana Soreanu.

Teatrul Odin, din Danemarca, fondat de Eugenio Barba, promovează, prin producțiile sale, învățarea în acest domeniu, parcurgerea etapelor din acest proces devenind la fel de importante ca reușita producției. Plăcerea conceperii unui spectacol, creația primesc timpul și atenția cuvenite.

Conf. univ. dr. Vasilica Bălăiță, de la Facultatea de Teatru a Universității Naționale de Arte „George Enescu” din Iași a fost cucerită de această metodă încă de la prima întâlnire cu Eugenio Barba și, din dorința de a oferi și studenților această experiență, a organizat mai multe evenimente, invitând, prin Programul Erasmus, actori ai Teatrului Odin să susțină workshop-uri, la Iași.

De data aceasta, a fost invitată Carolina Pizarro, care a lucrat, timp de câteva zile, cu tinerii actori, regizori sau teoreticieni, la Casa Balș.

Modul de construire a unui personaj a fost tema în jurul căreia s-au desfășurat atelierele, care s-au finalizat, vineri, cu o demonstrație de work in progress.

Carolina Pizarro: Lucrez la Compania „Odin” de opt ani, ca actriță și performer. Compania „Odin” susține spectacole, dar desfășoară și o activitate pedagogică. Noi explorăm antropologia teatrală.

Reporter: Explicați-ne metoda dumneavoastră.

Carolina Pizarro: Metoda mea îmbină tradiția în raport cu experiența, așa că folosesc tehnici din vest și est. De exemplu, utilizez Kalaripayattu, o artă marțială din India, pe care aplic principiile antropologiei teatrale, încercând să găsesc noi moduri de creare a personajelor. Studenții învață a, b, c-ul: cum să meargă, cum să zâmbească, să vorbească, folosind rezonanța vocii și toate posibilitățile pe care le avem utilizând expresia noastră. Am trecut cu ei prin exerciții diferite. Apoi, ei au început să compună, ca și cum ar crea cuvinte din fiecare literă pe care au învățat-o în timpul studiului. Deci, ei au avut un personaj secret, un costum, iar în final au obținut direcția construcției personajului. Îl pot contura pe Hamlet, de exemplu, sau un alt personaj, pentru un alt spectacol.

Reporter: De ce este specială aceastpă metodă?

Carolina Pizarro: Această metodă este specială pentru că noi nu începem de la text, nu avem, mai întâi, textul. Eu concep, pentru început, mișcarea, creez personajul, apoi, este introdus textul. După aceea, pot improviza și compun scena. Deci, este invers, pentru că, în mod obișnuit, în teatru, oamenii stau și citesc textul, urmează indicațiile autorului și în funcție de acestea, creează scena. Dar noi începem de la corp, nu de la creier sau gânduri.

Vasilica Bălăiță predă cursuri de antropologie teatrală. De aceea, astfel de experiențe, spune ea, sunt binevenite pentru studenți.

Zece ani în urmă, am primit ca sarcină să predau Antropologie Teatrală. M-am documentat înainte, pentru că vin dintr-un câmp al practicii actoricești, cu un doctorat în teatrul absurdului, Eugène Ionesco, și m-am documentat mult. Am descoperit niște cărți, niște autori. Între autori, pe Eugenio Barba, cel care a sistematizat toată această materie și a ștanțat-o ca materie de Antropologie Teatrală. Descrie ce i se întâmplă corpului actorului în regim de spectacol și nu numai, există pe urmă foarte multe materiale despre tot ce poate fi spectacol în stradă, în sală specială, în diferite contexte, o istorie a teatrului însumată, de pe cele cinci continente ale lumii, plecând de la teatrul tribal, până la căutările cele mai elegante și elocvente ale lui Peter Brook, să spunem. Toată această materie poate să fie interesantă la lectură, însă când o predai unor actori, ai nevoie, cred, eu cel puțin am avut nevoie, de ancore în practică. Acesta a fost motivul pentru care am luat legătura cu teatrul, singurul teatru-laborator pe care, în sfârșit, l-am putut accesa. Am mers eu însămi, deseori, în Danemarca. Am întâlnit o mulțime de oameni, am intrat în structurile lor și mi s-a părut firesc să însoțesc acest curs teoretic pe care-l compun deseori cu filme, conferințe, vizite ale studenților în Danemarca, sau Italia, sau alte locuri în care se întâlnesc cei de la Odin Teatret, să-l însoțesc cu vizite ale actorilor formați toți în același fel și care să înlesnească studenților accesul la o experiență sintetizată în timp și în spațiu.

Studenți la Actorie, Marionete și Păpuși, Regie sau Teatrologie, tinerii au descoperit, fiecare, plăcerea de a construi personaje, prin mijloacele expresivității corporale:

Carolina a reușit să ne și conecteze între noi la un nivel mult mai profund.

Este foarte important să ai ordine interioară atunci când vrei să pregătești ceva, un proiect, un monolog. Am învățat aici că, cu cât am mai multă liniște, cu cât reușesc să dobândesc liniștea asta interioară și să mă pot concentra asupra muncii cu mine însămi, cu atât mai bine voi reuși să vă dezvolt.

Acest workshop mi-a readus aminte că pentru a ajunge la performanță, am nevoie de antrenament zilnic și conduita să fie atât de natură fizică, cât și emoțională, dar și spirituală. Teatrul nu este doar să primești un text și să te bucuri de interpretarea acesteia, vine cu mult înainte de momentul reprezentației și se termină mult după. Cred că ține o viață întreagă, dacă într-adevăr îți dorești să faci asta într-un fel profesionist și este vorba despre antrenamentul minții, al sufletului și mai ales al conștiinței colective, la care sperăm că o să punem cărămidă cu cărămidă noi toți laolaltă.

Eu sunt regizor deja și atunci, am avut ocazia să lucrez de-a lungul facultății, și nu numai, cu diferiți actori, însă wokshop-ul ăsta m-a pus în postura în care trebuie să fiu eu actriță și să ascult de cineva, ceea ce a fost destul de greu pentru mine. Mi-am dat seama că mai am de lucrat la a mă lăsa văzută, deși îmi doresc să mă las văzută, încă nu sunt complet deschisă spre zona asta.

Carolina ne-a spus că, de fapt, noi aici nu învățăm, că deja noi știm aceste lucruri și se află în interiorul nostru tot și avem aceste cunoștințe și doar trebuie să le descoperim.

(Radio Iași)