Oraşul Gath a fost ocupat până în secolul IX î.Hr. În menţiunile biblice, filistinii, duşmanii de moarte ai israeliţilor, conduceau acest oraş. În Vechiul Testament oraşul Gath este menţionat drept locul de origine al uriaşului Goliat, temutul războinic ucis de viitorul rege israelit David cu o praştie.
Noua descoperire dezvăluie un fragment din strălucirea de odinioară a acestui oraş antic al filistinilor, conform arheologului Aren Maeir, de la Universitatea Bar-Ilan din Israel, coordonatorul echipei de arheologi.
‘Cunoaştem faptul că oraşul filistin Gath era foarte mare în secolul X î.Hr., poate cel mai mare oraş din regiune în acea perioadă. Aceste fortificaţii monumentale demonstrează cât de mare şi de impunător era acest oraş’, a declarat Maeir pentru Live Science.
Porţile au fost descoperite pe situl Tell es-Safi (fostă localitate palestiniană abandonată din 1948). Deşi arheologii desfăşoară săpături în această zonă încă din anul 1899, abia în ultimele decenii ei au înţeles cât de mare era acest oraş din Epoca Fierului.
Majoritatea istoricilor sunt de părere că oraşul Gath a fost asediat şi apoi distrus de Hazael, regele statului arameean Aram Damasc, în 830 î.Hr.
Arheologii au săpat şanţuri în căutarea urmelor sistemului de fortificaţii al oraşului şi au descoperit partea superioară a unei porţi monumentale. Pereţii din sistemul de fortificaţii rămaşi de-o parte şi de alta a porţii sunt atât de masivi încât va fi nevoie de mai multe luni pentru a-i aduce la suprafaţă. Deocamdată doar partea superioară a structurii este vizibilă.
Arheologii au descoperit şi obiecte din fier şi un templu filistin în apropierea monumentalei porţi, precum şi fragmente ceramice specifice culturii filistine dar care prezintă şi influenţe israelite, ceea ce sugerează că aceste două culturi s-au influenţat una pe cealaltă, chiar dacă erau în stare de conflict. (agerpres/ FOTO descopera.ro)
Mormintele, descoperite sub rămăşiţele incinerate ale unui bebeluş din Epoca de gheaţă, datează din urmă cu aproximativ 11.500 de ani şi oferă noi detalii despre practicile mortuare ale oamenilor care au trăit în acea vreme în regiunea denumită Upward Sun River.
Scheletele, descoperite aproape întregi, au fost găsite într-o groapă circulară, alături de câteva ofrande mortuare, printre care se aflau patru coarne de cerb şi două proiectile din piatră, toate decorate cu vopsea roşie, potrivit unui studiu realizat anul trecut de o echipă de cercetători de la Universitatea Alaska, coordonaţi de antropologul Ben Potter.
Într-un articol apărut luni în Proceedings of the National Academy of Sciences, cercetătorii spun că analizele realizate pe oasele şi dinţii descoperiţi în acel sit au indicat faptul că unul dintre schelete aparţinea unui bebeluş care a murit la scurt timp după naştere, iar celălalt a aparţinut unui fetus aflat în etapa finală a unei sarcini.
Acest sit reprezintă mormintele celor mai tineri oameni din pleistocen descoperite până în prezent în cele două Americi şi, de asemenea, singurul mormânt prenatal cunoscut până acum şi care datează din acea epocă.
Scheletele, care au aparţinut unor fetiţe, au fost găsite la o adâncime de 40 de centimetrei sub rămăşiţele pământeşti incinerate ale unui copil în vârstă de trei ani care au fost dezgropate anterior de o echipă de arheologi în 2010.
Arheologii, printre care s-a aflat şi Joel Irish de la Universitatea John Moores din Liverpool, spun că aceste morminte din Alaska prezintă caracteristici similare cu alte situri mortuare din aceeaşi perioadă, constând în înhumarea într-o groapă, vopsea roşie şi ofrande mortuare sub forma unor unelte funcţionale, spre deosebire de ornamentele şi podoabele decorative din alte situri.
Arheologii cred că acele proiectile din piatră erau în trecut ataşate de coarnele de cerb pentru a alcătui unelte sau arme şi ar putea să reflecte astfel importanţa pe care o aveau obiectele asociate cu vânătoarea în cadrul ceremoniilor funerare. Ei au remarcat de asemenea în acelaşi sit multe schelete ale unor peşti şi animale de talie mică. (mediafax.ro, youtube.com/FOTO aol.com)
Directorul Muzeului Bucovinei din Suceava, arheologul Emil Constantin Ursu, a declarat, astăzi, că este vorba despre restul locuinţei care a fost găsită în timpul săpăturilor din 2013, ce datează din anii 5.200-5.100 ÎH şi este cea mai mare din Europa pe acest nivel cronologic. După această nouă descoperire, s-a concluzionat că locuinţa milenară de la Baia avea peste 200 metri pătraţi ca suprafaţă.
Potrivit lui Ursu, descoperirea este una din cele mai importante realizate în ultimii 40 de ani în arealul Pre-Cucuteni din România, Republica Moldova şi Ucraina. El a spus că din ceramica găsită deja în situl de la Baia au fost restaurate patru vase cu reprezentări antropomorfe stilizate, adăugând că două piese similare se găsesc în judeţul Neamţ şi alte două lângă Odessa.
Situl de la Baia a fost inspectat astăzi de preşedintele Consiliului Judeţean, Ioan Cătălin Nechifor, care a mulţumit echipei de arheologi pentru munca depusă şi a promis sprijin financiar de la buget pentru continuarea cercetărilor.
În vara anului 2013, cea mai mare locuinţă din prima fază a perioadei Precucuteni a fost descoperită de arheologi în localitatea suceveană Baia, specialişti de la Universitatea Cambridge sprijinind cercetările pentru a identifica modul în care, în acea perioadă, se făcea schimb de cereale între China şi Europa. Emil Ursu spunea atunci că este a treia locuinţă descoperită în acest areal, după alte două mai mici din faza a doua a perioadei pre-Cucuteni, descoperite în 2012.
El a explicat că, după continuarea cercetărilor, sub ceea ce se găsise în 2012, s-a dovedit a fi o locuinţă din prima fază a perioadei pre-Cucuteni.
‘Este foarte important acest lucru pentru că vorbim de al doilea sit pre-Cucuteni I descoperit în arealul unei civilizaţii care cuprinde Moldova, sud-estul Transilvaniei, Republica Moldova şi Ucraina. Primul sit a fost descoperit în 1951’, spunea Ursu, adăugând că, în condiţiile în care s-a găsit doar un sit din prima fază pre-Cucuteni, de mai mult timp se vorbea de inexistenţa acestei faze, iar aşezarea descoperită la Baia vine să demonteze ceea ce se ştia până acum.
‘Este foarte nordică această locuire, ceea ce înseamnă că trebuie regândită, rediscutată şi bineînţeles cercetată această primă fază”, a spus Ursu, subliniind că, pentru certitudinea datării, se aşteaptă rezultatele analizei cu Carbon 14 care se face în Germania.
Potrivit lui Ursu, locuinţa descoperită la Baia este foarte mare, fiind cea mare locuinţă găsită vreodată în cultura pre-Cucuteni, se păstrează bine, iar în afară de ceramică şi un număr de vase întregibile au fost găsite şi foarte multe unelte, piese unicat, cum ar fi un pandantiv de piatră, unicat în arealul pre- cucutenian, dar şi o vatră păstrată în integralitatea ei. Totodată, au fost găsite şi foarte multe râşniţe, ceea ce înseamnă că partea de prelucrare a grânelor era importantă, motiv pentru care pe şantierul de la Baia a venit anul trecut o echipă de la Cambridge pentru a studia modul în care se făcea, în acea perioadă, schimbul de cereale între Europa şi Asia, în special China.
Profesorul Martin Kenneth Jones de la Universitatea Cambridge, unul dintre cei mai importanţi specialişti în arheologie biomoleculară a cerealelor, declara atunci că studiază de zece ani modul în care a început schimbul de cereale între agricultori din Europa şi Asia şi că cercetările le-a început în China, unde a descoperit cereale aduse din Europa. ‘Cultura Cucuteni este foarte importantă pentru arheologii din lumea întreagă, fiind cunoscută pentru fascinanta ceramică pictată, dar totodată este importantă pentru etapele iniţiale de ferme care s-au răspândit în partea de est a Europei’, a spus Jones.
‘E o cultură minoră care credem că are legături cu culturile agricole din China. Am fost interesaţi de zece ani de această dezvoltare şi am început munca în China pentru a înţelege mai bine ce este cu aceste produse agricole, cereale’, a spus Jones, el subliniind că interesant pentru acea perioadă este faptul că nu s-au găsit numai în China cereale provenind din Europa, ci şi în Europa cereale din China, precum meiul. ‘În acea perioadă, pe vremea migraţiilor, transportul nu era atât de simplu, iar cum s-a făcut acesta este interesant’, a mai spus Jones. (agerpres/ FOTO newsbucovina.ro)
Arheologii au găsit camera de gazare a lagărului de exterminare Sobibor
Publicat de radulipovan,
20 septembrie 2014, 12:31
După o revoltă în lagăr, ce a avut loc în 14 octombrie 1943, naziştii au vrut să şteargă urmele operaţiunii de exterminare aşa că au distrus cu buldozerele infrastructura lagărului. După ce şeful trupelor SS, Heinrich Himmler, a ordonat distrugrea lagărului, pe locul acestuia a fost turnat un drum de asfalt.
Revolta din lagărul Sobibor a făcut posibilă evadarea a peste 300 de evrei şi prizonieri de război sovietici, din care doar 50 au reuşit să supravieţuiască.
Anunţul descoperirii camerelor de gazare a fost făcut de institutul Yad Vashem din Ierusalim, al cărui cercetător-șef David Siberklang a calificat-o drept „de importanță maximă în cercetarea Holocaustului”.
„Toată zona fostului lagăr este o imensă scenă a crimei”, a declarat Tomasz Kranz, directorul muzeului Majdanek, un alt fost lagăr nazist. După cercetări care au durat 8 ani, arheologii polonezi și israelieni cred că au descoperit rămășițele clădirii unde 500 de oameni erau omorâți deodată.
Adevăratul scop al clădirii era mascat printr-un panou pe care scria „băi”, iar în interior erau dușuri false agățate de tavan. Camerele erau, ulterio,r închise cu uși de oțel echipate cu orificii de privit înăuntru. Dura aproximativ 20-30 de minute pentru a ucide un grup de 500 de oameni.
Prizonierii de la Sobibor nu aveau nicio șansă să scape. Spre deosebire de alte lagăre de concentrare, cum ar fi Auschwitz-ul, prizonierii nu erau păstrați pentru muncă forțată. Toți erau trimiși la camerele de gazare.(jurnalul.ro/FOTO Reuters)
