(AUDIO/FOTO) Cristian Nae: În momentul în care un pictor își propune să construiască o narațiune despre istorie (…) el este cumva în siajul (…) unui jurnalist de investigație.

Publicat de isoreanu, 4 martie 2023, 14:02

Ioana Soreanu: Imaginile oribile ale războiului din Ucraina, care circulă pe rețelele de socializare și în mass-media, sunt copleșitoare. Aceste imagini rămân documente importante care, mai târziu, vor spune poveștile îngrozitoare ale victimelor acestui război.

Artistul Ciprian Tokar, din Cernăuți, absolvent al Universității de Arte “George Enescu”, a deschis, aseară, la Galeria Borderline Art Space din Iași, prima sa expoziție personală care poate fi vizitată până la 26 martie. Instalația picturală se numește “Cutia neagră a crizei din Ucraina”, iar lucrările interpretează imagini din timpul Euromaidanului de la Kiev, dar și din timpul invaziei rusești din Ucraina, de la începutul căreia a trecut un an. Această instalație este ca o cutie neagră a unui avion care păstrează dovezile tragediei, a explicat Ciprian Tokar:

Ciprian Tokar: Am considerat că, criza din Ucraina, în complexitatea ei, ascunde informații care, probabil, au fost transmise de discursurile oficiale, dar nu în totalitate și, oarecum, încerc să aduc niște informații alternative despre aceste evenimente care s-au întâmplat în Ucraina, despre revoluție, despre război. Am preluat niște imagini de pe internet, din mass-media, din rețelele de socializare pe care le-am prelucrat, le-am manipulat pictural, așa încât să le transform în imagine pictată. Am încercat să adaptez de fapt niște imagini fotografice în mediul pictural.

Ioana Soreanu: Investigarea surselor de unde provin imaginile îl transformă pe artist, într-o oarecare măsură, în jurnalist. Rămâne rezerva asupra subiectivismului artistului spre deosebire de jurnalist. Scopul actului artistic nu este, în definitiv, de a stabili adevăruri, ci de a emoționa. Curatorul expoziției, conf. univ. dr. Cristian Nae, de la Universitatea de Arte “George Enescu” din Iași:

Cristian Nae: Este un proiect de cercetare, de investigare a imaginilor care circulă pe canalele social media, dar și a imaginilor care sunt vehiculate în mass-media care, știm foarte bine, la rândul său că este segregată: unele dintre canalele respective sprijină un anumit tip de narațiune, în particular despre războiul din Ucraina, dar nu numai; altele propun o altă interpretare a acelor evenimente. Și se poate ajunge la situație în care aceeași imagine este oferită drept evidență sau drept mărturie pentru un fapt istoric resemnificat sau reinterpretat în funcție de tipul de comentariu pe care îl găsim atunci când lecturăm respectiva imagine. În momentul în care un pictor își propune să construiască o narațiune despre istorie și mai ales despre istoria în desfășurare, el este constrâns să interogheze sursa imaginilor respective, veridicitatea lor și, făcând acest lucru, el este cumva în siajul unui reporter, unui jurnalist de investigație. Sigur, este o parte a unei cercetări artistice care nu își propune să înlocuiască și nici nu va putea înlocui, ci dimpotrivă, să complexifice o cercetare de tip jurnalistic, pentru că el nu-și propune să decidă care este adevărul despre un fapt istoric sau imaginea care chiar este adevărată și care fake news sau e manipulată, ci mai curând să stârnească publicului acest tip de scepticism, să ne facă conștienți că atunci când privim imagini, când ascultăm narațiuni, ele pot să aibă un soi de ideologie latentă și mai cu seamă să ne facă conștienți că și ele pot emoționa, ca și arta. Mi se pare că sarcina unui pictor care își asumă un proiect atât de complex și de dificil precum acela de a nara situații, procese de transformare istorică este un demers care în cele din urmă rămâne și un demers subiectiv. O cercetare artistică de acest gen devine complementară a ceea ce putem să întâlnim pe mass-media, fără, repet, să aibă pretenția de a rezolva vreo problemă istorică sau de a depozita vreun adevăr, ci mai curând de a ne emoționa și de a integra aceste narațiuni subiective și aceste complexe procese de rememorare în viața noastră.

(Radio Iași/FOTO afiș, Borderline Art Space)

(AUDIO/FOTO) George Pleșu: …lucrările selectate arată o maturitate și o abordare foarte proaspătă

Publicat de isoreanu, 15 iulie 2022, 18:03 / actualizat: 16 iulie 2022, 6:31

Vă invităm la expoziție. O parte dintre absolvenții de arte plastice de la Universitatea de Arte “George Enescu” sunt prezenți, și anul acesta, la Galeria Borderline Art Space.

O invitație formulată de Ioana Soreanu.

Dacă am început săptămâna atât de frumos, la expoziția foto-video de la Galeria Victoria din Iași, vă propun să o încheiem, la fel de frumos, la Galeria Borderline Art Space. Aici, s-a deschis, joi seara, expoziția absolvenților de la Universitatea de Arte “George Enescu”, Facultatea de Arte Vizuale și Design, secțiile Pictură, Artă Murală și Ceramică și Grafică.

Evenimentul „Graduation Highlights 2022” a ajuns la a șaptea ediție. De șapte ani, Borderline Art Space ia foarte în serios misiunea de a promova absolvenții Universității de Arte. Demersul este cu atât mai important cu cât Universitatea , dar și noi, ca societate, trebuie să ne preocupăm de destinele acestor artiști, ca ei să continue să creeze și după absolvire. Din păcate, spune George Pleșu, directorul Galeriei, nu mulți dintre ei reușesc să facă acest lucru:

George Pleșu: Mi-e foarte greu să vorbesc așa la modul general, însă, așa cum cei care au venit și vor veni să vadă expoziția care e deschisă până pe 25 august au ocazia să vadă, lucrările selectate arată o maturitate și o abordare foarte proaspătă și sunt încântat de ce am putut selecta și anul acesta. E deja a șaptea ediție când facem această selecție a celor mai bune lucrări și, în general, văd că sunt cam două zone în care se duc absolvenții, ori spre o descriere sau niște comentarii asupra realității, adică undeva în exterior, ori o parte din ei privesc în interior și își explorează subconștientul, visele, anumite trăiri și au niște lucrări mai interiorizate care ar putea f  i realizate orice s-ar întâmpla cu lumea din jur. Să nu uităm că ciclul acesta de absolvenți din ultimii 3 ani de licență sau 2 ani de master au trecut printr-o perioadă extrem de solicitantă și provocatoare, și cu învățământ online, și cu pandemia, războiul din Ucraina, criza economică care se prefigurează. În mod cert, e clar că ei vor fi marcați de ceea ce s-a întâmplat. Și da, poate o parte din aceste evenimente transpar și în lucrări, dar important e ca lucrările să fie interesante și să rămână valoroase, indiferent de ceea ce se întâmplă în jur. Și din punctul ăsta de vedere, cred că e o promoție bună.

Ioana Soreanu: Universitatea de Arde din Iași este într-o ascensiune… Mi se pare că ies tot mai multe generații de absolvenți foarte buni la toate secțiile, dar, vorbim acum de artele vizuale, de artele plastice.

George Pleșu: Într-adevăr, se observă un efort mai susținut de promovare.  Cred că, poate, și noi am contribuit cu această expoziție pe care am scos-o în afara galeriei școlii, pentru că acum câțiva ani, lucrările erau expuse pentru câteva ore la probele de licență și de master și apoi, erau strânse și absolvenții plecau cu ele acasă. Acum, din ce în ce mai mult, aproape toate secțiile am observat că fac expoziții colective în diverse spații din oraș, ceea ce este foarte bine, pentru că asigură vizibilitate pentru absolvenți și în același timp, din ce în ce mai mulți oameni aud de Universitatea de Artă. Problema nu e cu numărul de absolvenți sau cu talentul lor, ci cu ceea ce se întâmplă după, pentru că eu ziceam în anii trecuți că undeva peste 80 dar, cred că undeva peste 90% dintre absolvenți nu mai continuă să mai facă artă. Adică, e foarte rar când unul chiar dintre cei talentați, după ani, rămâne în acest domeniu,. Majoritatea își caută job-uri stabile, în alte zone și foarte puțin, ca hobby doar, mai lucrează. Ceea ce este foarte trist și e o întrebare pe care trebuie să ne-o punem atât noi ca societate, dar și Universitatea de Arte, pentru că ea e cea care are cel mai important impact asupra dezvoltării acestor tineri. Și da, asta e, e o problemă, faptul că cei care ar avea posibilitatea să ajungă niște artiști de succes, foarte puțin continuă.

Explorarea mediului în care trăim este una dintre temele alese. Adrian Cojocaru, absolvent de pictură, al cărui coordonator este prof. univ. dr. Mihai Tarași, a descris oameni și locuri care i-au atras atenția în plimbările sale. Experiențe personale, simțul acut al observației și imaginația artistului sunt instrumentele care crează peisaje urbane adunate într-un proiect.

Proiectul este intitulat ”Toată ziua prin oraș”, deoarece mereu am fost interesat de reprezentarea spațiului urban și de conviețuirea în această proximitate. Reprezintă scene imaginare generate din incursiunile mele. Am încercat să găsesc o posibilă cheie de citire a orașului și cred că asta se reflectă în lucrări. Doresc să continui la master și să pictez în continuare, să încerc și alte medii, să experimentez.

 

Elena Dinga, absolventă a Secției de Artă Murală și Ceramică, sub coordonarea doamnei lect. dr. Ramona Biciușcă, inspirată și de poezia lui Emil Brumaru, face apel la simțuri pentru a îndemna publicul să trăiască prezentul: aici și acum.

Este o instalație ceramică, multisenzorială am numit-o eu, pentru că privitorul are ocazia să pătrundă în ea, să o pipăie, să calce desculț pe iarba așezată la picioarele instalației, dacă pot să spun așa, să mângâie texturile, să audă zgomotele pe care le produc modulele ceramice atunci când se lovesc unele de altele. Și, practic, e un spațiu în care îmi doresc ca privitorul să pătrundă și să nu rămân doar privitor, să devină un co-creator în sensul că, să se bucure de ce simte acolo și cumva să fie atent la momentul prezent, la aici și acum. Și am făcut o legătură și cu poezia lui Emil Brumaru, care era un poet eminamente senzorial. A fost considerat de critică cel mai senzorial proet din literatura română.

Trăirile și felul în care ele ne modelează sunt, de asemenea, explorate și redate intens prin tehnici curajoase. Ștefania Ciobanu, absolventă de pictură sub coordonarea prof. univ. dr. Mihai Tarași, a ales să picteze despre anxietate.

Doresc să urmez masterul tot pe aceeași secție și să dezvolt cât mai multe concepte pentru a avea cât mai multe expoziții. Am expus proiectul de licență. ”Spațiul la pachet” se numește și proiectul este bazat pe forme tridimensionale și de colaj.

Introspecția este un act de curaj. Irina Gabriela Ceghe, de asemenea absolventă de pictură, coordonator prof. univ. dr. Mihai Tarași, a descoperit că singurătatea are două fețe. Poate fi rea sau poate fi bună. În concepția artistei, singurătatea este primul pas spre solitudine, înseamnă autocunoaștere, înseamnă evoluție.

Numele proiectului este ”Magány”,  magány este un termen unguresc pentru singurătate și am ales să o denumesc așa datorită faptului că rudele mele, la rădăcini, sunt unguri și cred că doresc să aprofundez această temă și să o duc mai departe. Este atât o problemă personală, cât și o problematică a societății contemporane. Cred că este ceva care a luat dimensiuni mari și care ajunge să determine o anumită stare de depresie și anxietate în rândurile adolescenților. Și cred că este o problemă de luat în considerare pentru că, deși o ignorăm foarte mult, aceasta ia amploare și, chiar dacă nu pare, mulți tineri sunt afectați de acest acest stadiu al vârstei lor.

Expoziția „Graduation Highlights 2022”, ediția a șaptea, rămâne deschisă până pe 25 august la Galeria Borderline Art Space din Iași.

Este un bun prilej de a admira lucrări ale unor artiști talentați, dar și de a primi teme de gândire în ceea ce privește modul în care ne raportăm la mediul în care trăim, dar și despre cum gestionăm propriile sentimente.

(Radio Iași/Ioana Soreanu; Foto afiș, Facebook Borderline Art Space)

(AUDIO/FOTO) Expoziţia “Jurnal de virus” la Borderline Art Space Iași

Publicat de Andreea Drilea, 7 decembrie 2021, 20:04

Proiectul reunește lucrări ale mai multor artiști vizuali din România și din străinătate.

Lucrările ilustrează efectul pe care pandemia de coronavirus l-a avut asupra actului artistic, asupra artiștilor, dar și a societății, a explicat directorul Borderline Art Space, George Pleșu: „E un exemplu foarte bun în modul în care arta reuşeşte să răspundă în timp real la provocările aduce de ceea ce înseamnă viaţa în contemporaneitate. Adică, odată cu restricţiile care au însemnat închiderea expoziţiilor, închiderea muzeelor, de multe ori imposibilitatea artiştilor de a ajunge la ateliere. Ei au găsit soluţia de a face o expoziţie împreună, la iniţiativa, întâi, a lui Dan Perjovschi la care s-au alăturat şi alţi artişti şi au reuşit să folosescă tehnologia, platformele date de reţelele sociale pentru a îşi exprima, în primul rând, propriile trăiri, propriile raţii la ceea ce se întâmplă, dar, cred eu, a fi ilustraţi modul în care societatea răspundea la evoluţia aceasta în necunoscut, în ceea ce înseamnă o pandemie la nivel global cu consecinţe pe care încă nu le putem anticipa foarte bine. Sunt peste 40 de postere unde, în medie, sunt în jur 20 de lucrări, deci, foarte mult conţinut şi e nevoie de mult mai mult timp de parcurs o astfel de expoziţie decât o expoziţie obişnuită.”

Expoziția rămâne deschisă până pe 22 ianuarie 2022 și va fi dusă, apoi, la New York.

Unul dintre artiștii care au participat la proiect este ieșeanul Tudor Pătrașcu. Acesta a spus că proiectul a avut un efect terapeutic: „Această participare, această colaborare a avut şi un sens terapeutic pentru că trebuia să producem câte o lucrare în fiecare zi şi asta, atât pe mine cât şi pe ceilalţi participanţi, cred, pe o parte a lor cel puţin, ne-a ţinut cât se poate de focusaţi într-o perioadă în care valurile de anxietate erau copleşitoare, ne-a mutat atenţia. Am reuşit să dialogăm între noi, ne-am simţit mai puţin singuri, am învăţat unii de la alţii, ne-am cunoscut mai bine.”

(Radio Iaşi/Ioana Soreanu/FOTO radioiasi.ro)