(FILM) Cascada „Urlătoarea” din Bușteni
Publicat de nicolaetomescu, 18 noiembrie 2021, 17:11
(FILM) Cascada „Urlătoarea” din Bușteni/Prahova
Realizator: Nicolae Tomescu
Imagine: Nicolae Tomescu (foto și cameră video);
Liviu Atodiresei (foto)
Montaj: Alexandru Iurea
În virtutea unei agende bine gândite (scenariul include, inevitabil, un discurs de autolegitimare, nu-i așa?), am trăit fiecare secundă spre a o putea mărturisi, iar acum povestesc fiecare clipă spre a putea trăi (în sens jurnalistic)…
„Dramaturgic”, am pus la cale o evadare din universul patologic, „plin de un virus”, de „demoni”, de restricții, am organizat încercări aspre, dovedind că se poate trăi și altfel; nu ar mai fi loc de vorbe, ci de acțiune…
Întrucât mi s-a sugerat includerea câtorva elemente de concretețe, spun că „Traseul 5 Punct Roșu”, unul dintre cele mai la îndemână din „Bucegi”, face legătura între Bușteni și Cascada „Urlătoarea”, una dintre cele mai mediatizate din România, de luat în seamă atât prin debit, cât și prin cădere; desprinsă, undeva, la dreapta, o potecă, având triunghi albastru, urcă pe „Jepii Mari”; vechiul traseu către „Cabana Caraiman”, pe „Valea Jepilor”, după un urcuș cu accente, trimite spre punctul denumit „la Grătar”; de aici, drumul se bifurcă – spre dreapta, poteca marcată cu triunghi albastru duce la „Cabana Piatra Arsă”, în vreme ce drumul către cascadă presupune trecerea unui podeț, traversează „Valea Seacă a Jepilor” (prin pădure)…
În proiectul intitulat „Cascadele României”, nu-și găsește loc figura de stil de nivel sintactic unde doi termeni, aflați în relație de asemănare, sunt puși în paralel, pentru a scoate în evidență caracteristicile unuia dintre ei. Mai clar: Nicio cascadă nu poate fi redusă la o alta… Nu compar „Bigăr” cu „Cascada Cailor”, „Clocota” cu „Pișoaia”, „Urlătoarea” din Vama Buzăului cu „Urlătoarea” din Bușteni… Totodată, am pretenția că scrierile mele nu sunt, niciodată, doar cataloage evenimențiale sau liste de întâmplări…
„Perdeaua”, cu o cădere de circa 10-15 metri, adună ape bogate în sezonul ploios (atunci, vuietul vine de departe); se spune că primăvara poți auzi tânguirea poveștii de dragoste pe care o ascunde… Legenda are, în prim-plan, doi frați (amândoi ciobani) care s-au îndrăgostit de aceeași fată (ea urca pe munte, cu mioarele); amândoi o urmăreau, iar, într-o zi cețoasă, au găsit-o odihnindu-se pe niște stânci, s-au repezit să o prindă în brațe; înspăimântată, fata s-a aruncat în gol, lacrimile ei s-au transformat în cascadă; flăcăii au rămas împietriți de durere, trupurile gârbovite străjuiesc laturile cascadei. Printre bătrânii locului s-a răspândit altă poveste despre „Cascada Urlătoarea”; prin Bușteni se spune că doi frați s-au îndrăgostit de cea mai frumoasă tânără din satul lor, dar fetei i-a fost teamă să aleagă; pentru a nu răni pe niciunul, a fugit în munți, băieții luându-se la harță cu topoarele până s-au omorât, din ambiție că niciunul nu a vrut să cedeze inima fetei; tânăra s-a aruncat de pe stânci, din durerea ei a țâșnit un șuvoi puternic de apă, cei doi flăcăi s-au prefăcut în munții „Jepi Mari” și „Jepi Mici”, să stea de pază lângă cascadă, iar mama lor s-a aruncat în gol, prefăcându-se în pădurea întunecoasă care acoperă munții și înconjoară cascada…
Iată că mi-am ales prieten și „duhul legendei”… Mai presus de toate, rămâne Natura… Nu înseamnă că alte personaje figurează doar ca simple treceri prin fața obiectivului, fără o motivație mai amplă, fără o corelare a lor la ceea ce se întâmplă sau ar trebui să se întâmple…
