Emisiunea „Dialog intercultural” – vineri 20.30-21.00. Redactor, Lucian Merișca

Publicat de Iuliana Bubuianu, 27 noiembrie 2020, 10:38

Corespondențe de sezon și experiențe de viață din New Jersey (USA), Örebro (Suedia) și dintr-o Bucovină multiculturală. Centenar Paul Celan. Acestea ar fi, succint, punctele ediției de față.

Într-un stat american mic, ca New Jersey, cu doar 9 milioane de locuitori, au fost înregistrate 318.000 cazuri de infectări covid-19 și 15000 de decese. În privința opțiunilor politice, majoritatea locuitorilor l-au preferat pe Joe Biden, de la Partidul Democrat. New Jersey este unul dintre cele mai diverse, din punct de vedere etnic și religios, state nord-americane. De fapt, mai mult de jumătate dintre copiii născuți aici, aparțin unui grup rasial sau etnic, altul decât cel alb și de moștenire britanică. Se întâlnește o populație procentual mare de evrei dar și de musulmani, hispanici, asiatici, italieni, germani și polonezi. Acestea fiind datele seci, să amintesc faptul că am fost invitat cândva acolo, la Princeton, la Congresul Diasporei românești. O vom asculta în această ediție pe corespondenta noastră din zona de NE a SUA , Ramona Costache, originară din Tecuci…

Un reprezentant ilustru al inter-culturalismului, revendicat de cel puțin 3 culturi, este Paul Celan. El a fost un poet, traducător și eseist de limba germană, originar din România, născut la Cernăuți într-o familie germanofonă de evrei ortodocși. Tatăl său, sionist, și-a înscris fiul la școala de limbă ebraică. Mama sa, în schimb, era o avidă cititoare de literatură germană și a insistat ca această limbă să fie limba vorbită în familie. După ceremonia de Bar Mitzvah din 1933, Paul Celan a abandonat sionismul și și-a încheiat educația ebraică, devenind un membru activ al mișcării socialiste. A trăit în Austria, România și apoi în Franța.

Cu prilejul aniversării a 100 de ani de la nașterea poetului și traducătorului Paul Celan, Centrul Cultural German i-a dedicat un eveniment online, prezentat de directorul Alexander Rubel. Cel care va urma, în această ediție, este universitarul Andrei Corbea-Hoișie…

Revenind la prezent, revista americană „NewsWeek” îl citează pe Prim-Ministrul Suediei,Stefan Löfven,   declarând în noiembrie: ”Situația este foarte gravă în Suedia”, din punctul de vedere al pandemiei. El anunță și recomandări mai stricte pentru încă 3 regiuni, incusiv Örebro, din care avem corespondența de astăzi. 7 din 10 suedezi sunt vizați acum de recomandările mai stricte, decretate de guvernul țării nordice.

Dar Suedia este o țară aparte din toate punctele de vedere, și care mi-a plăcut, de la prima vizită… Puțini însă pot urma, “modelul suedez”, fie și în privința problemei care ne stresează pe fiecare, mai puțin pe ei…, din câte spune invitatul nostru pe care îl vom auzi, în această ediție. Mario Castro Navarete, are, lingvistic si cultural, trei patrii: a trăit cam 30 de ani în Chile, 28 în România și 12 ani în Suedia… El este un chilian care a cerut azil politic în România anului 1974, odată cu schimbarea regimului politic din statul sud-american. Se stabilește la Iași, urmează Facultatea de Filosofie, apoi, după schimbarea de regim din România de data aceasta, va crea un centru cultural chilian și va fi atașat cultural al Republicii Chile.

Mario ne va spune cum arată fenomenele epidemiologice din țările ale cărui cetățean este: experiența de viață chiliană și respectiv suedeză, văzută din interior, mai precis din casa liniștită a familiei sale din Örebro, Centrul Suediei – și din punctul său de vedere… Comitatul Örebro se spune că are climatul cel mai blând, cel mai primitor, din Țările Nordice – iar dacă ne referim la mozaicul etnic al acestei tolerante țări scandinave, se știe că un sfert dintre cei care locuiesc aici au un alt “background” decât cel pur-suedez… Dacă îi cuprindem aici și pe cei care au un singur părinte de origine străină, ajungem la un procentaj de chiar 33% din populație.

Personaj popular în boema culturală ieșeană și nu numai, Mario Castro Navarrete este poet și traducător, autor a numeroase studii și materiale legate de literatura hispano-americană și română. Adesea m-am întâlnit cu el în Copou sau în Alexandru cel Bun, dar o dată și în centrul pustiu, din punctul nostru de vedere, al Stockholmului…

Întorcându-ne la invitatul nostru, M. C. N., el ne spune că abia așteaptă să revină la Iași – îi este dor de România și de zona Moldovei… Am încheiat conversația online cu vechiul meu prieten, întrebându-l dacă e adevărat că suedezii sunt cei mai toleranți oameni? – La care el mi-a răspuns: Pe bune… Sunt foarte calmi – Tu degeaba te cerți cu ei, că ei nu se ceartă cu tine! Chiar e o pace desăvârșită …lucrez fără nici o problemă – încheie Mario – și îl lăsăm și noi în pace, un timp, urându-i să aibă inspirație – nu și calm!… – pentru poeziile sale… Spun asta pentru că el rămâne un nonconformist și un revoluționar, după cum veți auzi, atât în opiniile sale, cât mai ales în poeziile sale, pe cât de inter-culturale, pe atât de in-comode…