#StareaEducației (INTERVIU) Cristina Lupu, director executiv al CJI: “Să faci distincția între informația veridică și cea falsă e ca un mușchi pe care ți-l antrenezi. Noi facem cursuri de educație media pentru adolescenți și profesori pentru că este nevoie să construiești viitorul public al jurnalismului.”
Andreea Daraban: Ce este educația media și cui se adresează?
Cristina Lupu: Educația media este acel set de competențe care ne ajută să facem un pic ordine prin lumea media în care ne învârtim. Pentru că media înseamnă mult mai mult decât, ziarele pe care le citeam la un moment dat sau conținutul care ajunge la noi pe rețelele sociale. Media înseamnă și panourile stradale pe care le vedem, muzica pe care o ascultăm, jocurile pe care le jucăm, filmele la care ne uităm sau cărțile pe care le citim. Așa că, deoarece media ne ocupă un loc atât de mare în viața noastră, pentru că uneori părerile noastre despre anumite lucruri sau modul în care înțelegem lumea din jurul nostru este construită prin produsele media pe care le consumăm, e important să fim conștienți de lucrurile astea. Așa că educația media ne învață cum să ne uităm sceptic și critic la produsele media care ne înconjoară, pe care le consumăm sau pe care le producem, să le punem în context, să le analizăm și să vedem dacă cineva încearcă să ne transmită lucruri fără să ne spună că, de exemplu, încearcă să ne convingă.
Andreea Daraban: De ce a devenit educația media o prioritate pentru Centrul de Jurnalism Independent?
Cristina Lupu: Într-un fel sau altul, ea a fost o prioritate pentru noi încă de când am început să lucrăm cu adolescenții. În anul 1998, când CJI-ul făcea primele școli de vară pentru liceni, erau școli în care îi învățam pe copii cum să facă jurnalism, făceau reviste școlare, făceau produse pentru adolescenți. În momentul în care înveți să faci jurnalism, îți creezi și competența de a recunoaște jurnalismul bine făcut sau de a recunoaște lucrurile care lipsesc într-un material de presă, dacă este prost făcut. Dacă tu înveți despre jurnalism, înveți și care e rolul jurnalismului într-o societate democratică și de ce trebuie el protejat. Motivul pe care îl avem noi sau pe care l-am avut în centru, este că o societate fără jurnalism nu o duce foarte bine. Pentru că jurnaliștii sunt cei care pun întrebări în numele nostru și au acces la oamenii care iau decizii, îi întreabă, îi trag la răspundere. Jurnalismul fără public nu poate să existe. Așa că unul dintre motivele pentru care noi am început să lucrăm cu adolescenți și să le vorbim despre jurnalism a fost ideea asta, că ai nevoie să construiești viitorul public al jurnalismului. Și după ce am făcut o serie de cursuri pentru adolescenți, copiii au început să ne spună că ar fi bine să afle asta și profesorii noștri.
Andreea Daraban: Centrul pentru Jurnalism Independent pregătește încă din anul 2017 profesori care să predea elemente de educație media. De ce este importantă această pregătire a cadrelor didactice într-un astfel de domeniu?
Cristina Lupu: Pentru că sunt ONG-uri care fac educație media. Nu doar CJI-ul face asta, dar sunt puține și oricât de multe programe am face noi, nu avem cum să avem un impact sistemic. Ca să poți să îi ajuți pe toți copiii din România și pe toți, nu știu, adulții din România să aibă competențe în zona asta, ai nevoie să ai parteneri care pot să o facă pe termen lung și care pot să lucreze cu un număr mare de beneficiari, cu un număr mare de copii, în cazul ăsta. Așa că profesorii sunt un aliat natural în procesul de creștere a competențelor de educație media.
Andreea Daraban: Cum se desfășoară aceste cursuri pentru profesori și cine se poate adresa? Orice profesor, din orice școală, care predă orice disciplină?
Cristina Lupu: Încă nu! În 2017, când am pornit, noi ne-am gândit că o să lucrăm cu profesori de mai multe discipline și aveam planuri foarte mari. Dar, pentru că în faza aceasta noi învățăm profesorii cum să dezvolte competențele elevilor lor în disciplina respectivă, deci nu ca materie de sine stătătoare, ci în disciplină, ne-am dat seama că nu putem să acoperim toate disciplinele, că nu avem capacitatea de a crea resurse și la istorie, și la engleză, și la franceză, și la logică, și la română. Așa că am spus ok, noi ce putem să facem? Lucrăm doar cu profesorii de limba și literatură română și lucrăm cu profesorii care predau la liceu, pentru că, elevii de liceu, erau grupul la care noi ne pricepem cel mai bine la momentul acela. Așa că, din 2017 până în prezent, am lucrat cu aproape 750 de profesori. În momentul acesta, 100 de noi profesori sunt în programul de formare care este în derulare. Noi îi învățăm pe profesorii de română cum să folosească orele lor, schimbând doar conținuturile. Un profesor de română te învață gândire critică în momentul în care te pune să analizezi un text. Noi îi învățăm pe profesori să-și pună un set de ochelari noi și să-și descopere disciplina și din perspectiva asta, a educației media. Sună mai simplu decât este. Nu-i așa de simplu, tocmai pentru că profesorii trebuie să învețe niște conținuturi de educație media, pentru ca ei să poată să se ducă mai departe și să le spună copiilor și apoi să schimbe un modul în care ei predau la clasă.
“La cursurile de educație media discutăm despre informare greșită, dezinformare și informare malignă, învățăm să identificăm ce tehnici de persuasiune există în mesaje și în mesaje electorale.”
Andreea Daraban: Spuneați că elevii au fost încă de la început în atenția Centrului pentru Jurnalism Independent. Suntem într-un an electoral, iar educația media, sigur, în acest context, este foarte importantă. CJI a mers în școli, a desfășurat ateliere de educație media cu elevii care votează anul acesta. Ce îi învățați pe elevi la aceste ateliere? Chiar săptămâna trecută ați fost și la Iași, unde ați ținut astfel de ateliere.
Cristina Lupu: Mie îmi place foarte mult să lucrez cu adolescenții și noi făceam cursurile astea de-a lungul anilor electorali. În contextul acesta ne-am văzut cu aproape 400 de adolescenți din diverse orașe. Îi învățăm câteva lucruri. Îi învățăm, să înțeleagă că de fapt media e mult mai mult, exact ce povesteam la început, apoi să se uite la tehnicile de persuasiune, să identifice ce tehnici de persuasiune există în mesaje și în mesaje electorale. Discutăm cu ei despre democrație și despre importanța votului într-o societate democratică. Le spunem că noi ne naștem cu drepturi, dar faptul că tu ai drepturi nu este egal cu faptul că ți le folosești. Așa că e important să-ți exerciți drepturile alea, ca ele să aibă efect. Discutăm despre informare greșită, dezinformare și informare malignă. Le explicăm că informarea greșită și dezinformarea sunt foarte diferite și că de fapt, conținuturile care ne duc pe noi în eroare, de cele mai multe ori nu sunt dezinformare. Nu pune cineva informație în spațiul public cu scopul despre care știe că e falsă, cu scopul de a ne face rău. Există și sunt studii despre asta și există articole despre asta, dar majoritatea informației care circulă, acele fake news-uri, pe care oamenii le dau mai departe, ei nu o fac cu scopul de a face rău, ci pur și simplu nu au acest obicei de a verifica informațiile. Și le arătăm un pic diferența dintre ele și le dăm câteva elemente de verificare a informației, la ce trebuie să se uite în momentul în care vor să verifice o informație și de ce ar trebui să vrea să verifice ce le promit politicienii.
Andreea Daraban: E greu pentru adulți să distingă între informația veridică și informația falsă. Se descurcă elevii?
Cristina Lupu: E un mușchi pe care ți-l antrenezi și cred că dacă ți-l antrenezi din școală, e mai simplu să-l aplici în viața ta de zi cu zi. Cred că primul lucru pe care îl spunem adolescenților să-l facă și pe care îl recomand oricui este să fii atent la emoții. În momentul în care o informație care ajunge la tine îți provoacă o emoție puternică pentru că, nu știu, este pe un subiect important pentru tine, este ceva care te enervează sau te bucură foarte tare, ăla este primul pas în care tu te dai în spate un pic și încerci să vezi de ce te-a provocat atât de tare informația asta. Și după aia, înainte să-i dai share, înainte s-o dai la alții, respiră un pic și încearcă să înțelegi de ce.
Andreea Daraban: În dialogul pe care îl aveți deseori cu tinerii, ce spun, cum verifică ei informația?
Cristina Lupu: Noi am făcut o cercetare care este statistic relevanta la nivel național, pe care urmează să o lansăm săptămânile următoare și ne-am uitat exact la asta. Ce fac copiii și tinerii în momentul în care vor să verifice informații și fac cam același lucru pe care îl fac și adulții. Se uită la sursă, să vadă cine este sursa și dacă a apărut în mai multe surse, ce nu fac ei, și asta e important să te învețe cineva, este că nu se uită și la credibilitatea sursei. Dacă informația a apărut în mai multe locuri, înseamnă că o fi ea adevărată, chiar dacă poate niciuna dintre sursele alea nu este credibilă. Si ce mai zic copiii, iar ei sunt în aceeași zonă în care sunt și adulții, consideră că o informație este adevărată dacă le confirmă ceea ce știau deja despre subiectul respectiv sau credeau deja despre subiectul respectiv. Și ăsta este un bias de conformitate la care reacționăm toți foarte prost, pentru că tindem să spunem că e mai adevărat ceva ce știm și să contrazicem lucrurile pe care nu le știm sau care ne contrazic pe ceva ce am aflat noi la un moment dat.
“Tinerii se uită foarte puțin la mass-media tradiționale. Conținutul explicat de influenceri sau povestit de influenceri, e mai credibil pentru copii.”
Andreea Daraban: Potrivit studiilor, publicul tânăr se distanțează tot mai mult de mass-media tradiționale și accesează știri prin intermediul unor rețele sociale precum Tiktok, de exemplu.
Cristina Lupu: Cercetarea noastră s-a uitat și la asta și răspunsul categoric este că ei se uită foarte puțin la media tradiționale. Radioul este, din păcate, pe unul din ultimele locuri, ca mai toată presa tradițională. Da, e foarte simplu să-i critici pe ei, dar dacă te uiți cât conținut adecvat intereselor adolescenților este în media tradițională, câte produse media li se adresează, câte unghiuri de abordare pe subiecte importante, din perspectiva adolescenților există, vei constata că sunt îngrozitor de puține. Deci într-un fel și presa are o vină că adolescenții nu se uită la ea. În același timp, da, ei consumă foarte multă informație care ajunge la ei prin intermediul rețelelor sociale, Instagram și Tiktok, în special, plus Youtube, iar acolo nu se uită neapărat la știri. Se uită la ceea ce se numește conținut produs de creatorii de conținut, adică acei influenceri la care ne uităm noi de sus uneori, pe bună dreptate. Dar, am fost la Săcele, la un curs cu elevi care votează pentru prima dată, și i-am pus să se împartă în clasă pe gradul de încredere. În ce au mai mult încredere: în jurnaliști sau în influenceri. Și, evident, marea partea a copiilor s-au dus în zona de influenceri, că au mai multă încredere. Și eu m-am jeluit un pic, iar ei au zis: doamna, dar copiii cresc cu influencerii, noi nu intrăm în contact cu jurnaliștii. Iar mă întorc la ce ar putea să facă profesia mai bine ca să vorbească cu adolescenții. Dar da, acest tip de conținut, explicat de influenceri sau povestit de influenceri, e mai credibil pentru copii, pentru că ei îi dau sentimentul ăsta de autenticitate, de credibilitate.
Andreea Daraban: Verifică tinerii conținutul primit de la influenceri?
Cristina Lupu: Nu, dar dacă ne uităm un pic și la adulți, nici adulții nu prea verifică conținutul care ajunge la ei. Tocmai de asta încerci să lucrezi cu copiii, cu tinerii, ca în momentul în care devin adulți, să înceapă să aibă mecanismul ăsta de verificare a informației și să nu fim în acest cerc constant în care nimeni nu verifică nimic. Mai ales că, așa cum spuneați, și tehnologia evoluează, deep-fake-urile, conținutul fals, produs prin inteligența artificială, complică lucrurile foarte tare.
Andreea Daraban: Renee Hobb, una dintre cele mai importante personalități din lume în domeniul educației digitale și al educației media, spunea la o conferință, organizată de Centrul pentru Jurnalism Independent, că nu ar trebui să ne fie frică de inteligență artificială, ci, dimpotrivă, să o transformăm într-o unealtă pentru a dezvolta superputerea educației media. Cum se poate face acest lucru?
Cristina Lupu: Domeniul inteligenței artificiale nu e neapărat zona mea de expertiză. Studiul nostru arată că adolescenții nu folosesc Chat GPT de exemplu, atât de mult pentru ce credem noi. Sunt foarte mulți copii care nu îl folosesc încă, pentru că e o tehnologie nouă. Unii îl folosesc și la ore, dar și-au luat niște țepe și niște note proaste și s-au prins că anumite discipline nu sunt neapărat cele mai potrivite să-și facă temele cu Chat GPT. Dar, îl folosesc pentru a găsi un cadou pentru prieteni sau i se cere o listă cu cele mai bune restaurante din Iași sau pe post de terapeut. Îi spui lucrurile pe care n-ai curaj să le spui altcuiva și porți o conversație cu el. Și cred că din perspectiva asta, inteligența artificială e un mod în care noi putem să ne uităm la copii, să-i învățăm cum să o folosească și să le spunem un pic și despre problemele care vin. Și aici mă duc în ceva ce e deja complicat, dar o să fie din ce în ce mai complicat, deep fake porno. Există rețele care îți permit gratis să faci video-uri de tip deep fake în care iei imaginea cuiva și o transformi într-un video pornographic. Și avem problema asta în școlile din România. Putem să ne facem că nu există sau putem să începem să discutăm cu elevii, cu copiii, cu proprii copii. Este greu și îmi dau seama, lucrând atât de mult cu profesori și văzând atât de mulți profesori dedicați, îmi dau seama că ei vor să facă lucruri, ei pot face multe, dar nu pot face doar ei. Și părinții trebuie să se implice. De aceea, conferința care a avut loc la Iași, care a încercat să aducă împreună părinți, profesori și copii, e un lucru extraordinar.
Andreea Daraban: Este vorba despre Connect 3.1, o inițiativă a organizației Profesorii care Inovează Școala, a avut loc pe 19 octombrie la Iași, ca să fim mai exacți, o inițiativă extraordinară.
Cristina Lupu: E minunat să vezi că oamenii ăștia, grupurile astea trei împreună pot să-și găsească un spațiu în care să vorbească și să afle lucruri într-o comunitate. Cred că avem nevoie de demersul ăsta mai des. Noi, la CJI, nu lucrăm cu părinți, la CJI suntem puțini, nu putem să le facem pe toate. Dar, e important să ai și părinții parteneri de conversație.
“Presa are probleme financiare și pentru că publicul nu mai plătește pentru conținut.”
Andreea Daraban: Încrederea românilor în mass-media scade de la an la an, potrivit studiilor realizate de diferite organizații care măsoară acest aspect. Care sunt motivele pentru care presa nu mai este credibilă?
Cristina Lupu: Eu fac un studiu în fiecare an, public un raport despre starea presei din România și ne uităm la problemele cu care se confruntă presa. Una dintre criticile cele mai mari este că o foarte mare parte din instituțiile media iau bani publici, bani de la partidele politice sau bani de la autorități pe care nu îi declară și nu apar ca și cum sunt conținut publicitar, ci pur și simplu apare o știre despre un politician ca și cum e știre, dar de fapt ăla este un articol plătit și asta e o problem, îți scade credibilitatea. În momentul în care tu nu ești onest cu publicul tău, că acela este conținut care este produs în urma unui contract, te afectează. Mai e ceva, presa are probleme financiare și o parte din motivele pentru care presa are probleme financiare este că publicul nu mai plătește pentru conținut. Și noi, în cursurile noastre de educație media și pentru copii, și pentru profesori, încercăm să le explicăm oamenilor că dacă ei nu plătesc pentru conținut, altcineva va plăti pentru acel conținut. Și că dacă vrei să ai o presă care să fie independentă, care să fie puternică, care să poată să-și asume bătălii în numele tău, tu trebuie să o finanțezi, pentru că altfel nu are cum să-și îndeplinească mandatul. Și această subfinanțare duce la goana aia după titluri cât mai mari, cât mai senzaționale și oamenii dau clik pe acele materiale. Presa face în continuare acest tip de conținut pentru că e un cerc vicios. Aceleași studii spun că oamenii dau click, dar în același timp le scade respectul pentru presă. E și un fel de ipocrizie acolo. Fugim după conținutul ăsta, dar îi respectăm din ce în ce mai puțin pe oamenii care o fac. Dar instituțiile de presă care nu folosesc tipul ăsta de senzațional au o audiență mult mai mică decât cele care fac asta. Sunt din ce în ce mai puțini jurnaliști, sunt din ce în ce mai puțin jurnaliști cu experiență în presă, pentru că salariile sunt îngrozitor de mici și nu ai neapărat o motivație să îmbătrânești în meserie, chiar dacă o iubești, pentru că e greu să rămâi în presă și mai ales în presa locală, în contextul acesta.
Andreeea Daraban: Ar trebui ca noțiunile acestea de alfabetizare media să fie predate în școli, introduse în programa școlară ca disciplină separată, ar fi necesar?
Cristina Lupu: Evident că ar fi necesar. Dar aici sunt câteva lucruri. Cel mai eficient este să le predai ca niște competențe transversale în toate disciplinele. Să ai o disciplină de sine stătătoare, din punctul meu de vedere, ar trebui să fie așa, de la clasele primare până la liceu, pentru că dacă un copil are acces la conținut media încă din clasele I – IV, cineva trebuie să-l învețe cum să-l folosească…
Andreea Daraban: … și are și acces…
Cristina Lupu: Da, are. În studiul nostru, ne-am uitat la clasele a III-a și a IV-a și am văzut că acești copii sunt pe rețelele sociale și sunt în lumea media. Dar, e greu că ajungem la această reformă din sistemul educațional pe care și-o dorește toată lumea. Și până nu suntem noi toți onești ca țară, să vedem că e important, o să fie mereu o bătălie, legat de ce disciplină e mai puțin importantă decât alta. Așa că până ajungem să avem o disciplină de sine stătătoare, noi în momentul ăsta lucrăm la niște opționale de educație media digitală pentru a putea să le dăm profesorilor mai multe instrumente prin care să-i învețe pe copii lucruri legat de media digitală: algoritmi, rețele cu inteligență artificială, toate lucrurile acestea și continuăm să investim în profesori care să predea la clasă în fiecare zi sau măcar din când în când, cât pot ei.
Varianta audio a interviului:
Cristina Lupu este directoarea executivă a Centrului pentru Jurnalism Independent și, împreună cu echipa CIJ, construiește și crește cel mai mare program de educație media din România. Crede cu tărie că fără jurnalism suntem toți mai vulnerabili, dar și că, fără media literacy, fără un public educat, informația corectă se poate pierde în zgomot și dezinformare.
Cristina lucrează cu adolescenți, profesori, jurnaliști, oameni din societatea civilă, încercând să construiască un ecosistem al celor care știu cum să verifice ce e fake și ce e news. Crede în puterea curiozității și a întrebărilor pe care ni le punem pentru a descoperi ce se întâmplă în jurul nostru, în loc de (a căuta) răspunsuri care ne confirmă convingerile.
(FOTO Alex Gâlmeanu)
