Politologul Marin Gherman, despre concluziile barometrului social realizat în rândul comunității istorice din Ucraina: ”în ciuda multiplelor provocări geopolitice și a războiului, etnicii români continuă să fie profund preocupați de tot ceea ce înseamnă identitate, limbă, cultură și tradiții”. Emisiunea ”Weekend cu prieteni”, (27.10.2024)
Printr-o finanțare a Departamentului pentru Românii de Pretutindeni, Institutul de Studii Politice și Capital Social din Cernăuți a realizat o cercetare în cadrul proiectului ”Comunitatea românească din Cernăuți, Transcarpatia și Odesa - Barometru social 2024”. Obiectivul demersului a fost acela de a identifica așteptările, atitudinile și necesitățile etnicilor români din Ucraina în cel de al treilea an de război. Răspunsurile sunt legate inclusiv de destinul limbii române în sânul comunității istorice.
Publicat de hdaraban, 27 octombrie 2024, 23:59 / actualizat: 29 octombrie 2024, 18:09
Coordonatorul studiului sociologic este domnul Marin Gherman, director al Institutului de Studii Politice și Capital Social din Cernăuți, lector universitar doctor la Universitatea ”Ștefan cel Mare” din Suceava, președinte și coordonator editorial al Centrului Media ”Bucpress” din Cernăuți.
El a oferit repere legate de studiul realizat, care a fost structurat pe mai multe teme: războiul și deznodământul acestuia, situația limbii române, chestiunea religioasă și a prezenței Bisericii Ortodoxe Române în Ucraina, dimensiunea informațională, relația românilor din Ucraina cu instituțiile române.
Una din concluziile analizei este că românii, nu au un dialog foarte bun, constructiv cu autoritățile statului ucrainean și spun că și-ar dori ca decidenții politici de la Kiev să țină cont de promisiunile pe care le face statul ucrainean. În cel de-al treilea rând, se observă și o distanță socială în față de alte etnii.
O altă concluzie ce reiese din interpretarea răspunsurilor primite este că se simte și o oarecare distanță socială față de etnia ucraineană, dar mai ales față de cea rusă. Așadar, comunitatea românilor, ”în momentul de față, se simte într-o intimitate sau într-o izolare culturală și politică”, iar din această perspectivă, are nevoie de noi căi de deschidere spre ceilalți inclusiv din partea României.
Horia Daraban: Din datele barometrului reiese, spre exemplu, că războiul a avut un impact negativ asupra vieții etnicilor români din Ucraina, 90,4% raportând o înrăutățire a condițiilor de trai comparativ cu perioada de dinainte a invaziei. Care sunt aceste probleme, vedeam în barometru, împărțite în două categorii generale și specifice?
Marin Gherman: Sunt o serie de probleme identificate în urma acestui sondaj, multe dintre care ne sunt cumva clare, pentru că este un război și, în mod normal, 90% dintre persoanele care au participat la acest sondaj au spus că viața lor este mult mai grea, mult mai rea, unii au zis că este chiar insuportabilă. Noi am încercat să colectăm aceste date prin două metode atât cantitative, cât și calitative, deci am luat și interviuri de la reprezentanții comunității românești din Ucraina să încercăm să aflăm profunzimea problemelor, dar și soluțiilor pe care ni le sugerează. Și merită menționat faptul că această comunitate românească, în ciuda multiplelor provocări geopolitice și a războiului, a acestor acțiuni de agresiune, continuă să fie profund preocupată de tot ceea ce înseamnă identitate, limbă, cultură și tradiții. Cumva, în ciuda războiului, oamenii se solidarizează, pe de o parte, cu statul ucrainean în ce în ce privește necesitatea de a-l sprijini să se apere de agresiunea Federației Ruse.
Rusia este numită principalul vinovat de ceea ce li se întâmplă oamenilor acolo, dar în același timp, ei susțin că sunt impedimente, sunt probleme în calea păstrării limbii și culturii românești, în special prin educație, prin presă ș.a.m.d. Nesiguranța, intoleranța, creșterea tensiunilor sociale în cel de-al treilea an de război a devenit ceva nouă și se constată sociologic. Noi am mai realizat niște studii în 2022 și în 2023 și oamenii susțineau că au probleme la capitol financiar și este o nesiguranță în societate, iar acum se menționează o intoleranță, o creștere a tensiunilor sociale, a neînțelegerilor. Sunt deja efectele învechirii acestui război pe teritoriul Ucrainei și efectele acumulării unor neînțelegeri sociale, confesionale, politice ș.a.m.d. Cumva, românii se văd prinși între ciocan și nicovală în niște procese geopolitice pe care nu le pot controla, dar de care nu sunt, desigur, mulțumiți și nu prea văd vreo soluție. Asta ce ține de aspectul militar sau de aspectul politic general.
Horia Daraban: Barometrul din acest an și dumneavoastră ați făcut o referire în acest sens acoperă și percepția asupra situației lingvistice, respectare a drepturilor comunității românești. Această situație este confortabilă pentru etnicii români sau sunt îngrijorări? Îmi permit, în acest context al întrebării, să ofer și o cifră: 61,6% dintre etnicii români consideră că limba română va fi tot mai puțin vorbită pe teritoriul statului ucrainean.
Marin Gherman: Oamenii consider că limba română va fi tot mai puțin vorbită din două motive. Primul este reprezentat de exodul populației și procesele demografice absolut triste în contextul războiului, pentru că tinerii părăsesc localitățile împreună cu copiii și se mută tot mai mult în alte state, inclusiv în state membre ale Uniunii Europene. Și, desigur, factorul demografic va influența în mod direct asupra limbii vorbite și asupra vorbitorilor în Ucraina. Pe de altă parte, ceea ce este interesant și am încercat să aflăm acest lucru, în decembrie 2023, Ucraina, după cum a informat presa internațională, a introdus modificări în legislația privind drepturile minorităților naționale, mult discutate pe parcursul ultimilor ani, iar majoritatea respondenților au zis că nu simt în momentul de față vreo schimbare în urma acestor amendamente introduse în legislație. Altfel spus, foarte greu se mută această percepție față de drepturile și nivelul de asigurare la nivel legislativ și este menționat faptul că acest design legislativ, care este în Ucraina adoptat, nu prea funcționează sau trebuie monitorizat mult mai bine.
Deci sunt două mari aspecte unul este demografic, războiul și altul ține de legislația ucraineană. Și aici speranțele acestei comunități vin dinspre Uniunea Europeană și statele membre și România, în special, să dialogheze mai mult cu Kievul, astfel încât partea această legislativă să fie armonizată cu tot ceea ce înseamnă standard de norme europene în acest domeniu.
Horia Daraban: Putem alătura chestiunii lingvistice și dimensiunea confesională, cea bisericilor din comunitatea istorică românească?
Marin Gherman: Este una dintre cele mai dificile, complexe subiecte ale acestui studiu și, de fapt, a situație românilor de acolo. După cum știm, majoritatea parohiilor ortodoxe românești țin canonic de Mitropolia Kievului, care are legături canonic la rândul său cu Patriarhia Moscovei. Românii, majoritatea dintre ei, deci 50%, au declarat că biserica lor, chiar dacă are o astfel de apartenență, nu are nicio legătură cu Moscova. De asta este foarte greu să fie inițiate anumite schimbări la nivelul percepției acestei situații confesionale. Unii zic că ”biserica din satul meu nu are nicio legătură directă cu Moscova”, chiar dacă pe hârtie sau canonic ar avea o astfel de legătură. Ca soluție de alternativă și subliniez, de alternativă, nu este principala opțiune, românii consideră că nu este o idee de revenire a acestor biserici sub umbrela canonică la Bisericii Ortodoxe Române. Deci idee nu este respinsă, ba dimpotrivă, este văzută ca fiind una pozitivă. Însă, interviurile pe care le-am realizat ne-au arătat că pasul decisiv în acest demers trebuie să aparțină Patriarhiei de la București. Cumva, este o atitudine pasivă, dar în același timp, o acceptare a acestor posibile mutări canonice. Și cunoaștem inițiativa Bisericii Ortodoxe Române de a crea o structură confesională pe teritoriul Ucrainei. Deci ideea este văzută bine, dar nivelul de sprijin al acestei idei într-un mod de implicare activă, de creare a acestor structuri deocamdată este foarte, foarte firav.
Horia Daraban: Nu aș vrea să ocolim și tema aceasta a accesului la informații și în acest sens vă întreb există suficiente surse de presă în limba română în comunitatea istorică din Ucraina și, dincolo de aceasta, ce loc ocupă presa din România în acest peisaj mass-media pe care îl accesează etnicii români?
Marin Gherman: Este în primul rând menționat o oarecare degradare a configurației de presă în limba română. S-au închis multe ziare, multe redacții numai ce a fost o dată, cum mi-au spus oamenii, dar în același timp, din ceea ce a rămas, oamenii sunt foarte conectați la ziarele pe suport de hârtie, la agenții de presă, la bloguri în limba română, la tot ceea ce înseamnă o informare online sau offline și la producția aceasta de presă, care există în Ucraina în momentul de față, ceea ce este un lucru pozitiv. Aici România ar trebui să sprijine mult mai mult crearea acestor structuri în toate cele trei regiuni, Transcarpatia, Odesa, Cernăuți, care sunt foarte diferite. În ceea ce privește conectarea la spațiul informațional din România, acest lucru se produce prin intermediul posturilor publice de radio și de televiziune. Și aici, TVR, Radio România, inclusiv posturile de radio regionale sunt foarte importante pentru această comunitate. mai importante decât posturile comerciale, de exemplu.
Și în cel de al doilea rând, au fost menționate marile ziare online de la București, care sunt citite de românii din Ucraina. Acolo unde apar dificultăți la nivelul școlarizării, accesul la instituții culturale, presa poate să suplinească această nișă importantă. Deci, presa pentru românii din Ucraina nu este doar o sursă de informare, ci și una de păstrare a limbii, a culturii și de afirmare identitară, ceea ce subliniază încă o dată rolul important al presei în această prezervare culturală și identitară națională din cele trei regiuni.
Horia Daraban: Ca o concluzie a studiului realizat, care este imaginea comunității românești din Ucraina, ce se desprinde din această analiză și care-i sunt orizonturile?
Marin Gherman: Sunt, desigur, niște concluzii cam triste, pentru că foarte mulți intervievați susțin că nu văd un final fericit al războiului. Chiar dacă războiul se încheie mâine, vorbesc în plan militar, acesta ar putea să reizbucnească la un moment dat și oamenii se simt ca fiind într-un stat care va fi în război mulți ani înainte. Și lucrul acesta, desigur, demotivează psihologic, economic și apar fel de fel întrebări privind viitorul acestei comunități și viitorul statului în care se află. Este un factor care nu poate fi ignorat sub nicio formă. În cel de-al doilea rând, românii, totuși menționează că nu au un dialog foarte bun, constructiv cu autoritățile statului ucrainean și spun că și-ar dori ca decidenții politici de la Kiev să fie mult mai atenți față de ceea ce spun ei, să țină cont de promisiunile pe care le face statul ucrainean. În cel de-al treilea rând, se observă și o distanță socială în față de alte etnii.
Se simte și o oarecare distanță socială față de etnia ucraineană, cel mai interesant. Desigur, cea mai mare distanță socială se referă la minoritatea rusă, ceea ce ne spune că această comunitate, în momentul de față, se simte într-o intimitate sau într-o izolare culturală și politică. Are nevoie de noi căi de deschidere spre ceilalți, dar are și suficiente traume și experiențe negative acumulate în ultimii douăzeci, treizeci sau poate chiar o sută de ani, după raptul sovietic, ceea ce nu-i permite să fie mai deschisă față de ceilalți, pentru că traumele sunt prea multe și aici avem nevoie de dialog, de comunicare și de o deschidere din partea României, a Ucrainei, a autorităților regionale față de această comunitate lovită din senin și de un război crunt al Federației Ruse împotriva Ucrainei.
Varianta audio a interviului:
