(AUDIO/FOTO) Ciprian Gălușcă (Greenpeace): „Înființarea unui Parc Natural înseamnă democratizarea pădurii” – IMPERATIV cu Ioana Soreanu (08.10.2021)

Publicat de isoreanu, 7 octombrie 2021, 12:43 / actualizat: 9 octombrie 2021, 11:39

Greenpeace România și grupul de inițiativă Codrii Iașilor au adunat într-o dezbatere toate părțile implicate și, astfel, s-a făcut primul pas.

Interacțiunea cu cetățenii, la evenimentele organizate pe Platoul Repedea, a avut același rezultat.

Concluziile, în emisiunea IMPERATIV de vineri, 8 octombrie, după Radiojurnalul orei 17,00. Invitați, Ciprian Gălușcă, reprezentant Greenpeace România, și Mihai Diac – reprezentant al Grupului de Inițiativă Codrii Iașilor.

Ioana Soreanu: A trecut o săptămână de la tabăra organizată de Greenpeace România și Codrii Iașilor în sprijinul proiectului de înființare a Parcului Natural Corii Iașilor. Este vorba despre pădurea Bârnova – Dobrovăț.

V-am ținut la curent cu toate evenimentele: tururi ghidate prin pădure, igienizarea Platoului Repedea, concerte. Greenpeace România ne-a făcut un cadou nouă, ieșenilor, un foișor de unde putem admira priveliștea.

Pe traseul din pădure, au fost montate panouri cu informații despre specificul zonei, despre faună, floră, despre speciile protejate.

A avut loc și o dezbatere la care au participat primari ai comunelor din zonă, reprezentanți ai unor ong-uri, localnici. S-a discutat despre modul în care este exploatată acum pădurea, despre modul în care este ea administrată de Romsilva și despre ce ar trebui schimbat.

Invitați, astăzi, prin telefon, Ciprian Gălușcă, reprezentant Greenpeace România, și Mihai Diac – reprezentant al grupului de inițiativă Codrii Iașilor.

Sprijinul Greenpeace este neprețuit. Mai mult, oamenii Greenpeace sunt minunați, pozitivi și plini de energie. Ciprian Gălușcă, care a fost prima ta impresie la întâlnirea cu oamenii de-acolo, cu oamenii din Iași care au venit la evenimentele voastre? Am văzut că ați și stat de vorbă, ați schimbat păreri despre modul de administrare al Pădurii Bârnova-Dobrovăț. Care au fost concluziile tale după aceste întâlniri nepremeditate, cele nepremeditate, la ele mă refer.

Ciprian Gălușcă: Da, a fost extraordinar pentru noi și pentru activiștii noștri. Noi am venit într-o echipă de, aproximativ, 40 de persoane, de activiști de la Greenpeace și am colaborat foarte strâns, în zilele respective, cu cei de la Codrii Iașilor, cu Inițiativa Civică Codrii Iașilor și ne-am bucurat foarte mult pentru că am făcut împreună lucruri destul de importante, zic eu, pentru subiect. Legat de oamenii pe care i-am întâlnit și de discuțiile pe care le-am avut, ne-au încărcat cu foarte mult optimism și energie. Aș spune că Iașul nu e norocos doar prin prisma faptului că are aceste 15 mii de hectare pline de viață, de biodiversitate, în proximitatea orașului, dar are și o comunitate, dar are și cetățeni care vor să protejeze și să prețuiască, până la urmă, această pădure. Majoritatea oamenilor au declarat faptul că își doresc o conservare a ceea ce e foarte important din punct de vedere al biodiversității locale, dar își doresc, evident, și să cunoască pădurea mai mult, să aibă pădurea mai mult, să aibă acest drept, știu eu, de a petrece timp în pădure într-un mod organizat. Pentru că, trebuie să spun, mulți dintre ei au semnalizat faptul că în pădure sunt foarte multe gunoaie, în pădure mai avem și activități de off-road, știu eu, fie că vorbim de motociclete sau de mașini din acestea de teren care… mă rog… e și asta o pasiune, până la urmă, dar, din păcate, dacă ea nu se petrece într-un cadru organizat, atunci, riscă să se producă destul de multe pagube de mediu. Oamenii au înțeles, cetățenii Iașului au înțeles că autoritățile locale joacă un rol extrem de important în această dezbatere, până la urmă, în acest proiect, și-au înțeles, și asta ne bucură, pentru că, practic, am făcut primul pas, am clarificat care este strategia prin care putem s-ajungem la înființarea acestui parc natural.

Ioana Soreanu: Eu admir și respect ceea ce fac cei de la Codrii Iașilor pentru că sunt oameni de diverse meserii și preocupări, cu familii, cu probleme, așa cum avem noi toți. Timpul liber îl alocă Pădurii Bârnova – Dobrovăț, aproape în totalitate, Mihai Diac. În dezbaterea de vinerea trecută, s-a vorbit despre importanța acestei păduri. Cătălin Maxim, de exemplu, apicultor, manager al unui cluster de agricultură ecologică, Bionest, locuitor al comunei Bârnova, a vorbit despre două lucruri esențiale.

„E, într-adevăr, un plămân verde de care trebuie să se bucure toți ieșenii  și factorul esențial este această pădure fabuloasă și acest deal minunat pentru că noi, aici, ne aflăm pe alt culoar de aer decât Iașul. Iașul e pe un culoar de aer cu direcția de la Antibiotice spre Tomești, din cauza asta Zona Industrială de pe vremuri a fost făcută în partea asta, ca noxele să nu afecteze orașul și lucrul ăsta ne garantează că aici aerul are o calitate absolut deosebită. Ăsta e un atu unic, după părerea mea, în zona metropolitană a Iașului. Vă aflați pe teritoriul comunei apicole Bârnova. Am trecut ptin Consiliul Local o hotărâre prin care se adeverește faptul că apicultura este activitatea principală agricolă din comuna Bârnova. În comuna Bârnova, există peste 50 de apicultori care ne îngrijim, eu însumi sunt apicutor, ne îngrijim de peste 3000 de familii de albine. Și aici, în Bârnova, există trei, să le spunem, fabrici de procesare a mierii și a produselor apicole care asigură Iașul, în fiecare lună, cu minimum o tonă de produse apicole și exportă minimum un tir. Totul se datorează acestei păduri care are 60% tei și, dacă am reuși, ceea ce nu ne dorim, să exploatăm toate resursele melifere ale acestei păduri, ar însemna undeva la 10.000 de tone care însemană jumătate din producția apicolă a României care este, întotdeauna, în top 3 Europa ca și produse apicole.”

“…este nevoie ca această pădure să aibă o administrație care să nu fie, în primul rând, evaluată după banii pe care-i scoate din pădure, ci evaluată după beneficiile pe care le aduce această pădure societății.”

Ioana Soreanu: Mihai Diac, de la Codrii Iașilor, ce anume este în neregulă acum în modul de administrare al Pădurii Bârnova – Dobrovăț? Care sunt problemele? De altfel, primarii de la Dobrovăț, Schitu Duca și Ciurea, prezenți la dezbatere, au exprimat nemulțumiri față de felul în care Romsilva administrează pădurea. Să spunem și că niciun UAT din zonă nu are pădure în proprietatea, deși, toate aceste comune au zone de pădure pe teritoriile lor.

Mihai Diac: Noi am pornit cumva de la probleme, noi nu ne-am gândit hai să facem un parc, de dragul de-a face un parc. Noi, ca și iubitori de natură, am început să sesizăm unele lucruri care nu ni se păreau normale lângă o pădure seculară, cu multe parcele seculare care se află atât de aproape de o aglomerare urbană de 500.000 de locuitori. Primele lucruri pe care le-am văzut au fost, de exemplu, faptul că se tăiau arborii remarcabili, arbori de 250-300 de ani. Ca să vă imaginați, sunt arbori pe care patru oameni, cu brațele întinse, abia îi pot cuprinde și asta, în nicio țară civilizată nu ar trebui să se mai întâmple. Apoi, pe măsură ce ne-am apropiat mai mult de subiect, am aflat că accesul pe fondul forestier nu este permis fără avize speciale. Și, noi nu suntem pentru acces oriunde, oricând, oricine, dar credem că lângă o aglomerare urbană, să nu existe în 30 și ceva de ani o preocupare a adminsitratorului pentru a creea unele trasee, a menține unele trasee pe care oamenii să poată intra fără să ceară o mulțime de hârtii, asta este iarăși o problemă. Pe măsură ce-am aflat și mai mult și-am ajuns la amenajamentul silvic după care sunt făcute tăierile din acești ultimi doi ani, când toată opinia publică din Iași s-a oripilat de ce-am ajuns să vedem aici, am aflat că pădurea este folosită pe o suprafață de 99% pentru producție și abia 1% este protejată strict. Iarăși, așa ceva nu are sens. Nu suntem undeva departe de orice localitate unde tot ce contează este resursa lemn și nici măcar acolo n-ar trebui să fie așa. Lângă Iași, ar trebui ca suprafața în protecție să fie mai mare. Per total, deci, ce ne-am dat noi seama cumva și cum ajuns și noi la ideea de parc natural este că cei care administrează acum, Romsilva au o preocupare, istoric au avut în ultimii 30 de ani, au avut o preocupare centrată pe producție și restul activităților au fost, cel mult, tolerate, câteodată, permise. Este nevoie, atât pentru protejarea biodiversității, cât și pentru, de ce nu, pentru dezvoltarea unui turism responsabil, sustenabil, este nevoie ca această pădure să aibă o administrație care să nu fie, în primul rând, evaluată după banii pe care-i scoate din pădure, ci evaluată după beneficiile pe care le aduce această pădure societății, după modul cum e protejată biodiversitatea și lucrurile astea care-s atât de importante pentru ieșeni.

Ioana Soreanu: Au fost exprimate îngrijorări cu privire la înființarea parcului natural, atât de către cetățenii, localnicii care au venit acolo, dar și de primari, din mai multe perspective: vor mai putea, de exemplu, locuitorii să taie lemne pentru foc?

Ciprian Gălușcă: Da, sigur că da. Ideea de a avea un parc natural nu presupune că pădurea respectivă se află în proporție totală, să spunem așa, de… în totalitate, sub strictă protecție. Mai mult de-atât, noi am repetat foarte mult: un parc natural și înființarea unui parc natural înseamnă, de fapt, democratizarea pădurii. Înseamnă, de fapt, că reprezentanții comunităților din jurul pădurii vor face parte și din acest consiliu de administrare al pădurii ceea ce, pentru ei, este extraordinar pentru că acela va fi mecanismul prin care vor putea să se asigure că există o legătură firească între administrarea pădurii și nevoile comunităților din jur. Momentan, deciziile pentru cum această pădure este administrată sunt luate, în totalitate, de Romsilva într-un mod, evident, lipsit de transparență și fără niciun fel de consultare publică. Deci, ăsta este marele câștig. Și este un lucru care se întâmplă peste tot în lume acum, nu se întâmplă doar la Iași. În contextul schimbărilor climatice, noi, oamenii înțelegem că e important să avem o relație strânsă cu pădurea, începem să valorificăm și alte funcții ale pădurii, mă refer acum la retenție de apă în sol, la recreere, la aer curat, sănătate, într-un cuvânt. Și, toate lucrurile astea, din păcate, momentan, nu sunt reprezentate în viziunea administratorului, să zicem așa… curent, Romsilva, în teren. Deci, e normal, funcționează până la urmă, adică, e normal în această paradigmă că ei funcționează pe niște, dacă vreți, indicatori de performanță care sunt strâns legați de cât lemn exploatează, evident, și cât lemn vine din pădure. Cam ăsta este focusul momentan în felul în care se administrează pădurea.

Ioana Soreanu: Mihai Diac, vă rog!

Mihai Diac: Să completez puțin ce-a spus Ciprian și a face foarte clar pentru toată lumea. Ariile astea protejate se mapează pe o clasificare internațională, IUCN, de la 1 la 6. Parcul Natural este categoria 5. Categoria 1 este o rezervație științifică strictă în care nici n-are voie omul să intre, categoria 2 este Parcul Național în care recreerea, de exemplu, sau exploatarea sunt permise în limite foarte stricte. Parcul Natural are însă, ca principal obiectiv, conservarea biodiversității și a unui peisaj rezultat din interacțiunea dintre om și natură. Asta înseamnă că pajiștile vor putea fi în continuare păscute de cei din jur, terenurile agricole vor putea fi folosite în continuare, lemnul pentru foc va putea fi extras pentru comunitățile locale. Însă, nu putem vorbi de o conservare a peisajului în momentul în care avem pădure seculară care în urma câtorva serii de tăieri progresive, cum le spun silvicultorii, rămâne un aspect de pădure rasă dedesubt. Există metode prin care specialiștii pot chiar extrage o cantitate de lemn fără însă a distruge complet aspectul peisajului cum s-a întâmplat, din păcate, în ultimii ani.

Ioana Soreanu: Paradoxul este că în pădurea aceea, în momentul de față, se intră, ea este exploatată, se taie lemn, se vânează, intră ATV-uri, intră mașini 4X4, deci, ea este exploatată haotic, aș spune.

Mihai Diac: Exact. Chiar am luat o hartă de pe o aplicație din asta de… care înregistrează activitățile sportive și sunt rute prin absolut toată pădurea. Ca să fim clari, noi credem că să te opui creării sau să nu ajuți la crearea unor trasee este contraproductiv inclusiv pentru faptul că vrei să protejezi fauna sau să lași zone mai liniștite în pădure. Oamenii la picior, oamenii pe bicicletă, ei nu merg peste tot prin pădure, ei urmează potecile existente și dacă faci niște trasee, le documentezi, le însemnezi, le menții puțin atunci, ei vor fi canalizați și va avea și fauna liniște și oamenii, în același timp, se vor putea bucura în siguranță de natură.

„…decizii pentru cum se zonează pădurea și cum se gestionează ea de-acum înainte și care sunt, practic, obiectivele de conservare și de dezvoltare durabilă, aceste lucruri, toate vor fi puse în dezbatere publică.”

Ioana Soreanu: Dar, Ciprian Gălușcă, vorbeați despre un consiliu de administrare al pădurii. Vă rog să detaliați. Ce înseamnă acest organism, să-i spunem?

Ciprian Gălușcă: După cum spuneam, o arie protejată are ca management un consiliu din care fac parte atât specialiști în biodiversitate, în silvicultură, geologi, dar și reprezentanți ai societății civile, mă refer acum la comunitățile din împrejurimi, la satele, la comunele din împrejurimi, dar și la municipiul Iași. Cu alte cuvinte, aceste UAT-uri ar putea să aibă un reprezentant în acest consiliu de administrare. Ulterior, consiliul de administrare va decide lucruri precum zonarea parcului, adică, care sunt acele zone în care protejăm strict biodiversitatea, în care nu avem… nu ne permitem nici măcar să ieșim în plimbare pe-acolo. Vom avea și zone de conservare tampon, zone în care anumite activități de recreere sunt permise, iar altele nu. Și, de asemenea, vom avea și o zonă în care vom avea management silvic de administrare a pădurii și dezvoltare locală sustenabilă, așa se numește zona respectivă. Asta este un garant pentru mine, faptul că decizii pentru cum se zonează pădurea și cum se gestionează ea de-acum înainte și care sunt, practic, obiectivele de conservare și de dezvoltare durabilă, aceste lucruri, toate vor fi puse în dezbatere publică. Deci, nu vom mai avea o singură instituție care hotărăște cum și ce să facă, după cum spuneam mai devreme, ghidată după indicatori, la momentul de față, după indicatori de performanță economică, ci vom avea un întreg panel așa… de experți, da, care vor veni cu propuneri și soluții în ceea ce privește și conservarea biodiversității, și promovarea activităților de agrement, și promovarea unui plan și a unei strategii, de exemplu, care să unească comunitățile sub un traseu tematic, turistic care poate dezvolta economic zona, și-așa mai departe. Toate lucrurile acestea vor fi posibile dacă, evident, acest consiliu se va armoniza. Adică, trebuie să fim onești, primele etape ale discuțiilor… vă dați seama că fiecare dintre participanți o să vină cu propria viziune, iar lucrul cel mai important de făcut va fi să se ajungă la un numitor comun.

Ioana Soreanu: Și, tot acest consiliu va putea să aprobe diverse evenimente. De exemplu: vin Greenpeace România și Codrii Iașilor și vor să organizeze acolo tururi ghidate, concerte. Nu vor mai trebui să meargă să obțină aprobări de la patru instituții diferite, ci merg la acest consiliu.

Ciprian Gălușcă: E adevărat. Va fi o singură instituție care se va ocupa de acest lucru. Mai mult de-atât, și dacă vă duceți acum la Repedea, o să observați cu lejeritate că nu există o minimă infrastructură pentru felul în care se interacționează cu pădurea. Adică, n-avem un centru de informare, n-avem o hartă, un panou cu o hartă, nu știm unde sunt traseele marcate, nu știm, dacă vrem să vorbim într-un call center, să punem mâna pe telefon și să sunăm, știu eu, să aflăm ceva, nu există așa ceva. N-avem rangeri, la momentul de față, care să observe activitatea din teren. Nu poți să ceri unui pădurar care are în grijă, știu eu, o mie de hectare, da, să poată să stea de pază 24 din 24 de ore pe traseu și să vadă când cineva mai aruncă niște gunoi în pădure, când cineva se plimbă cu ATV-ul, când turiștii, știu eu, se abat de la potecă și intră într-o zonă în care n-ar trebui să pășească până la urmă. Lucrurile astea vor fi în sarcina unei echipe de rangeri care se va asigura că regulile, până la urmă, ariei protejate vor fi respectate de către vizitatori, ceea ce e foarte important. Și, nu vorbesc doar de rangeri, cât vorbesc și de infrastructura lor, fie că vorbim de niște camere de monitorizare video, de niște microfoane, sun tot felul de sisteme care au apărut, tehnologia se înoiește foarte mult acum, să ușurăm munca, evident, de control și de monitorizare pe suprafețe largi de teren. Astea sunt câteva din lucrurile care se pot schimba și care-s foarte necesare la momentul de față.

Mihai Diac: Și, poate, ca să…

Ioana Soreanu: Mihai Diac.

Mihai Diac: … două exemple concrete. Anul trecut, am vrut să organizăm o dezbatere despre Poiana cu Schit care este o rezervație floristică și care, din cauză că nu a mai fost cosită, acolo e situația paradoxală că trebuie cosit ca să menții ca rezervație, este invadată de pădure. Am depus solicitarea în luna februarie, cred, și-am reușit să facem dezbaterea abia în luna august. S-au solicitat, cred, șase avize. Unele instituții au și râs, au zis “da’ există legislație, de ce v-au cerut avizul ăsta, nu e normal”. Dar, ca și idee, cât de greu este să faci ceva când este vorba de… tocmai de a proteja o arie care altfel se pierde, Poiana cu Schit. Încet, încet, devine pădure. Acolo, paradoxal, nu trebuie să devină pădure. Deci, foarte, foarte greu, fără a avea această administrație care poate să ia astfel de decizii. Al doilea exemplu. O spun de 30 de ani: traseul ăsta tematic, un proiect vechi al Codrii Iașilor, dar pe care Greenpeace ne-a ajutat acum să-l ducem până la capăt așa de frumos și-atât de apreciat, cam 500 de ieșeni l-au văzut în weekendul ăsta. Este primul traseu tematic din pădurea asta de 15.000 de hectare de lângă o mare aglomerare urbană. Așa ceva nu-i… nu-i normal. Deci, este clar că a fost complet ignorată dezvoltarea în această direcție și sperăm ca în anii următori, să fie remediat acest lucru, iar parcul ar permite chestia asta.

“…vânătorile ar trebui anunțate atunci când sunt planificate, nu invers, să te trebuiască să te asiguri că nu cumva se întâmplă o vânătoare ca să intri în pădurea asta cu rol principal de recreere și de protecție pentru ieșeni.”

Ioana Soreanu: Un alt subiect atins în dezbaterea de vinerea trecută a fost vânătoarea. Aici, au existat și puncte de vedere destul de radicale din partea unor primari care s-au declarant împotriva vânătorii. Mihai Ciobanu, șeful Comisiei de Mediu din Consiliul Județean Iași a explicat care este rolul vânătorii și în ce condiții trebuie să se desfășoare:

„Vânătoarea este o activitate creativ-sportivă. Într-adevăr, păstrăm un ecosistem, nu din împușcare, ci dintr-un plan de recoltă. Practic, de fiecare data calculăm un efectiv optim care poate exista în acel areal și un efectiv real. Diferența este data de către planul de recoltă. Deci, practic, ne dorim animale valoroase, dar ca ele să poată exista, trebuie să le avem într-o medie din niște evaluări corecte.”

Ioana Soreanu: Mihai Diac, cum se întâmplă acum cu vânătoarea în Pădurea Bârnova-Dobrovăț?

Mihai Diac: Acum, se vânează în Pădurea Bârnova-Dobrovăț. Chiar acest weekend, a fost planificat… era un concurs de biciclete organizat (7MTB) și, din câte am înțeles eu, au obținut foarte târziu aprobarea de la Direcția Silvică și, din câte am înțeles eu, li s-ar fi solicitat să schimbe traseul tocmai pentru că era o vânătoare la cerb organizată. Aici este puțin și un aspect de siguranță, din punctul meu de vedere. Eu nu am o părere extrem de tranșantă legată de vânătoare pentru că nu este principala amenințare asupra pădurii acesteia, însă, văd un aspect de siguranță. Este un fond de vânătoare care este chiar lângă Pietrărie, lângă Bârnova și, aici, oamenii intră pe o grămadă de căi de acces, tocmai fiind acea canalizare pe trasee marcate și menținute, mi se pare puțin inconștient să organizezi vânători atât de aproape de oraș în momentul în care nu controlezi accesul și nu canalizezi oamenii în zone… în zone sigure. Alt aspect care iarăși mi se pare puțin… puțin inconștient, deci, au fost plasate, în special după ce a început cumva reacția asta publică la adresa tăierilor mai agresive, au fost instalate câteva semne de “Accesul interzis, atenție se vânează!”, care sunt lăsate acolo de doi ani de zile, deși, știm foarte bine, sezonul de vânătoare e pe perioadă restricționată. Atunci, e ca în povestea cu ciobănașul. Când strigi “lupul” mereu, nimeni nu te mai crede. Și, din nou, siguranță publică. Deci, după părerea mea, vânătorile astea ar trebui anunțate atunci când sunt planificate, nu invers, să te trebuiască să te asiguri că nu cumva se întâmplă o vânătoare ca să intri în pădurea asta cu rol principal de recreere și de protecție pentru ieșeni. Deci, aspectul de siguranță aș vrea să fie reținut, pentru că noi… noi, ca și Codrii Iașilor, n-am avut o poziție tranșantă, opriți complet vânătoarea. Opriți tăierile, poate, alea agresive (râde). Dar, este un aspect de siguranță și n-aș vrea să se întâmple o nenorocire din cauză că nu se iau măsurile necesare.

“Primul lucru pe care trebuie să-l facem este să avem un studiu științific care să ateste valoarea acestei păduri.”

Ioana Soreanu: În timpul dezbaterii de săptămâna trecută, a fost semnat un Memorandum de către primari și de către reprezentanții asociațiilor civice, cei ai Consiliului Local și ai Consiliului Județean Iași. A existat un consens în privința realizării acestui proiect. Ce conține acest document, Ciprian Gălușcă?

Ciprian Gășușcă: Documentul este, practic, o descriere a contextului și o descriere a intenției din partea celor care au semnat, de a parcurge următorii pași pentru această inițiativă de a avea un parc natural în proximitatea Iașului. Evident, nu obligă pe nimeni, în mod juridic, de nicio măsură, dar noi am considerat că este important ca documentul să existe pentru că el atestă, în fond și la urma urmei, existența unui grup de instituții, indivizi, organizații neguvernamentale, și-așa mai departe, care își doresc să împingă mai departe inițiativa de creare a parcului natural. E foarte important că e semnată de primari, la momentul de față, avem patru primării semnatare printre care și Primăria Municipiului Iași, prin primarul Iașului, Mihai Chirica. Mergând mai departe, ca pași următori, practic, va trebui să avem o a doua întâlnire cu un grup extins.

Ioana Soreanu: Autoritățile din Iași au fost invocate în discuție ca foarte importante în această coaliție. Primarul comunei Dobrovăț, Cătălin Martinuș a făcut asta:

„Această colaborare este impotantă între autorități și aceste organizații nu doar din motive financiare, deși, acesta este un motiv foarte important, dar e vorba și de puterea care i se dă acestei inițiative prin această colaborare. Este vorba de faptul că, prin colaborare cu autoritățile locale, există acel acces la informații fără de care nu s-ar putea definini acest plan pentru constituirea unui parc natural. Deși comunitățile rurale, în continuare, vor avea necesitatea de a exploata pădurea, vor avea, în continuare, nevoie de lemn ca resursă pentru a-și încălzi locuințele, în România, în fapt, undeva sub 30% din ceea ce înseamnă exploatările au ca destinație încălzirea locuințelor. Pentru că peste 70% reprezintă industrializare. Deci, din acest punct de vedere, nu există niciun motiv de îngrijorare pentru noi, comunitățile, pentru că astăzi, în România, dacă s-ar reduce și cu 10% exploatarea, este departe de a ajunge la cei 30 sau sub 30% masă lemnoasă exploatată pentru interesul comunităților locale. Noi, comunitățile din jurul Iașului, în momentul când ne implicăm în acest proiect, înseamnă din partea noastră și un efort. Pentru noi, acest proiect înseamnă și o oarecare modificare a stilului nostru de viață. Dacă facem asta noi, înseamnă că și Consiliul Local are obligația de a-l susține pentru că principalul beneficiar este municipiul Iași.”

Ioana Soreanu: Ciprian Gălușcă, vă rog să reveniți la ceea ce spuneați.

Ciprian Gălușcă: Da, ne bucurăm, după cum spuneam, că există primari extrem de atenți la această inițiativă și că își doresc să pună umărul, să contribuie la crearea acestui parc natural. Există o Hotărâre de Guvern din 2007 care normează felul în care o pădure poate să devină parc natural. Pașii sunt destul de evidenți, sunt destul de laborioși, dar, în linii mari, ar trebui să reținem următorul aspect: primul lucru pe care trebuie să-l facem este să avem un studiu științific care să ateste valoarea acestei păduri și faptul că pădurea îndeplinește criteriile de a deveni parc natural, ceea ce este foarte posibil, adică foarte ușor, ținând cont de faptul că pădurea este deja un sit Natura 2000, urmând ca, ulterior, evident, să existe avizele din partea Academiei Române, Ministerului Mediului, Consiliului Județean și, evident, trebuie discutată și situația legată de proprietatea terenurilor. Adică, aici, trebuie să existe semnături și din partea proprietarilor de suprafețe care se doresc a fi înscrise în acest parc natural, iar aici, avantajul pentru Iași este că această pădure, 80% din această pădure este proprietate publică. Deci, aici lucrurile vor sta destul de simplu din perspectiva asta.

Ioana Soreanu: Finaciar, ce înseamnă asta, Ciprian Gălușcă, acest proiect?

Ciprian Gălușcă: Financiar, nu este… n-ar trebui să ne sperie, nu pot să înaintez acum  o sumă, evident, pentru tot demersul acesta, dar nu e ceva ce-ar trebui să ne sperie. Trebuie să țineți cont de faptul că o astfel de inițiativă poate să fie demarată chiar și de o persoană fizică, deci, legiuitorul a luat în calcul faptul că nu ar trebui să fie un proces extrem de scump. Vom lucra cu biologi, vom lucra cu juriști și aici vor fi costurile inițiale, de expertiză, practic, urmând ca, ulterior, evident, costurile să nu mai fie semnificative. Deci, nu e nimic de speriat.

Ioana Soreanu: Mihai Diac, doreați să interveniți.

Mihai Diac: Da, da, da, vroiam să spun că ne ajută foarte mult aici faptul că deja există planul de management pentru Situl Natura 2000. Și, planul de management conține o grămadă de studii legate de soluri, relief, vânt, dar și specii, prezența speciilor, punctele în care au fost localizate. Deci, o mare parte din informațiile necesare sunt deja prezente.

Ioana Soreanu: Mihai Diac, următorii pași, dincolo de acest Memorandum și de demersurile autorităților, de consensul autorităților în ceea ce privește acest proiect, care sunt următorii pași? Ce veți face, Codrii Iașilor?

Mihai Diac: Noi, ca și grup de inițiativă format din persoane private, noi am considerat că este foarte important rolul nostru în a ridica acest subiect pe agenda publică, a vedea dacă este suport de la populație, de la specialiști, de la… inclusiv suport politic și, cred că, în momentul ăsta, cu aproape 30.000 de semnatari ai petiției, cu 30 de asociații și chiar SRL-uri care au semnat și ele petiția și peste 10 profesori-doctori în biologie care au semnat petiția pe liste separate, credem că este foarte clar că nevoia e acolo. Pentru a trece la următoarea etapă, însă, este clar, cum spunea și Ciprian, avem nevoie de suportul autoriăților și trebuie, probabil, asta vorbeam și noi între noi aici cu organizațiile ieșene și cu Greenpeace, trebuie să ne organizăm puțin și pe partea de societate pentru a avea pe cineva care să se poată ocupa cu mai multă atenție de subiect înainte. În continuare, noi rămânem implicați, bineînțeles. Și, a ajunge în punctul în care autritățile chiar trec la pasul doi după semnarea Memorandumului și chiar urmează pașii de acolo. Găsim sursa de finanțare, ajungem la acele propuneri concrete, vedem situația terenurilor detaliată și ajungem la zonare, chestii din astea concrete, consiliu științific și tot așa.

Ioana Soreanu: Ciprian Gășușcă, de la Greenpeace România, aceeași întrebare ca să și încheiem discuția de astăzi.

Ciprian Gălușcă: Următorii pași, uite, vă dau și-o știre acum, s-a format o coaliție de organizații neguvernamentale care trebuie să se asigure că demersul merge mai departe. Vom discuta calendarul pentru următoarea perioadă. Ne dorim ca într—un termen foarte scurt, adică, până la sfârșitul anului cu siguranță, să avem o a doua întâlnire între factorii de decizie adică, vorbim acum de autorități locale și de membrii reprezentanți ai Academiei Române, reprezentanți ai instituției Agenția Națională a Ariilor Protejate, reprezentant al Ministerului Mediului, s-avem această întâlnire la Iași, să oficializăm acest grup de lucru și un calendar pentru etapele următoare. Adică, finanțarea studiului științific, și apoi, evident, toți ceilalți pași birocratici micuți așa… care trebuiesc făcuți până la finalizarea aprobării de către Ministerul Mediului, a dosarului.

(Radio Iași/ FOTO Facebook Greenpeace România, Codrii Iașilor)