Dănuț Băianu, inginer horticultor, la început de sezon al cireșelor: ”cireșul, într-un an, te poate îmbrăca bine, frumos, elegant, într-un an, te lasă în pielea goală.” Emisiunea ”Weekend cu prieteni” (26.05.2024)
Publicat de hdaraban, 26 mai 2024, 23:58 / actualizat: 27 mai 2024, 18:08
La ediția ”Weekend cu prieteni” din 26 mai 2024, despre cireșe și drumul lor din livadă către mesele noastre, tocmai pentru a aduce bucurie, deopotrivă, celor mari și celor mici.
Spectaculoasă este și pasiunea pentru cultura cireșului și de aici poate începe povestea rostită la Radio Iași, invitat fiind domnul inginer horticultor Dănuț Băianu, de la Cotnari, județul Iași, cu experiență bogată, cu preocupări constante în a găsi drumul cireșelor către consumatorii de mai aproape și de mai departe.
Într-un interviu realizat de Horia Daraban, specialistul a vorbit despre soiul de cireșe ”boambe de Cotnari”, dar a oferit și informații legate de condițiile impuse pentru ca fructele să ajungă, la vânzare, în supermarket-uri.
Dincolo acestea, inginerul horticultor a explicat de ce este utopică ideea ca cireșele, care sunt culese vara, să fie păstrate pentru consumate în stare proaspătă în lunile de iarnă.
Horia Daraban: Zona Cotnariului, celebră pentru vii și vinuri. Dar renumele său, poate dat și de livezile de cireși. Este doar o legendă sau e reală afirmația legată de existența unor soiuri care dau așa numitele ”boambe de Cotnari”?
Dănuț Băianu: Este adevărat, este soiul ”boambe de Cotnari”, ”pietroase de Cotnari”, spun unii, în lexicul local ”boambe”. Așa se spunea cândva. Dar el e cunoscut ca ”boambe de Cotnari” mai mult decât ”pietroase de Cotnari”.
Horia Daraban: Ce face spectaculos acest soi?
Dănuț Băianu: Este unul din cele mai bune soiuri de cireșe. Este foarte echilibrat din toate punctele de vedere, cu zahăr, aciditate, cu pulpă fermă. Are calibru destul de bun, de 24-26 plus, este foarte bun pentru prelucrare, pentru conserve, compoturi, gemuri, în dulceață rămâne pulpa întreagă. Se poate obține dulceață de cireșe din ”boambele de Cotnari”, fără zahăr. Sunt multe alte lucruri.
Horia Daraban: Cireșele de Cotnari, căutate nu numai la Iași, cred că nu numai în țară, ci și peste hotare.
Dănuț Băianu: Da, noi am înființat o asociere a producătorilor pe baza soiului ”boambe de Cotnari”, foarte bun pentru industrializare și căutat de toți străini. Avem solicitări, acum, din țară și din afară. Viitorul va hotărî ce vom face, dacă rămânem cu ce e în țară sau mergem mai departe. Noi am început de anul trecut să livrăm ”boambe de Cotnari” și în supermarketuri cu un feedback foarte bun. Nu se așteptau mulți, chiar unii ne-au criticat de ce le băgăm în comerț în stare proaspătă. Dar de ce nu, oamenii la oraș n-au voie să guste ”boambele de Cotnari”? Numai soiuri străine? Într-adevăr, sunt soi valoroase. Dar, pentru noi, pentru zona noastră și nu numai pentru zona noastră, ”boambele de Cotnari” este un soi foarte valoros.
Horia Daraban: Ați oferit dumneavoastră câteva informații legate de cireșe și calitatea lor. Ce face cireașă să fie gustoasă? Totul depinde de vreme sau sunt și alte condiții care pot contribui la gustul ei?
Dănuț Băianu: Începând de la foarfecă până în vasul în care pune fiecare consumator cireșele, când le cumpără din piață sau din supermarket, de oriunde, este un flux întreg. Și cine respectă regulile de producție, tehnologiile, acela face ca fructul să fie, într-adevăr, valoros, deosebit. Cine nu, se întâmplă cum se întâmplă. Dacă faci tehnologie și toată lumea ar face tehnologie, prețurile ar scădea în piață. Costurile de producție la cireșe sunt printre cele mai mari comparând cu toate celelalte fructe. Numai recoltatul la cireșe înseamnă undeva la 25-30% din valoarea producției în stare proaspătă.
Horia Daraban: Totuși, îmi dau seama, cireșul, ca pom fructifer, este generos cu omul. Îi oferă fructul fără prea mari provocări, ca să zic așa. Este adevărat?
Dănuț Băianu: Eu am o vorbă: cireșul, într-un an, te poate îmbrăca bine, frumos, elegant și, în câteva minute, te poate dezbrăca, te lasă în pielea goală.
Horia Daraban: De ce astfel de extreme?
Dănuț Băianu: Extremele țin de specificul fructului. O ploaie, când cireșul este maturat și stă o zi întreagă cu apa pe pom, apa de pe fruct intră în fruct și crapă cireșele. Cele crăpate le poți folosi la industrie în câteva ore, o zi-două, în cazul în care ai făcut tratamente. Cireșele, ca să-le sortezi manual, nu poți. Ai 150 de cireșe la un kilogram. Cum să ne învârți pe toate părțile să vezi care e crăpată, care nu?
Horia Daraban: Privind, așa, la nivel național, cum ați caracteriza cultura cireșului în România? A crescut interesul horticultorilor?
Dănuț Băianu: Nu, a crescut interesul celor care au bani și care vor să facă și mai mulți bani, dar mulți dintre ei sunt în pierdere, fără să știe care e problema. E un lucru bun cu au făcut. Partea proastă a lucrurilor este că nu mai găsesc specialiști care să facă tehnologie. Sunt puțini din tinerii de astăzi, absolvenți de horticultură, care într-adevăr vor și știu să facă ceva.
Horia Daraban: Apropo de drumul ăsta al cireșelor de pe creanga pomului până în farfurie, în ce măsură s-a schimbat din punct de vedere tehnologic acest proces? Culesul, tot din creangă în creangă, mâna omului?
Dănuț Băianu: Se pare că, deocamdată, dacă la meri s-au găsit roboți care să recolteze fructele din pom, pentru cireși, eu încă eu n-am auzit să se recolteze; doar recoltat mecanizat, dar acolo, recoltat mecanizat, este pentru industrie. Așa că tot mâna omului rămâne.
Numai că, dacă în 2015 de la mine în comună, la o distanță de 15-20 kilometri, puteam să adun 250-300 de oameni și recoltam 300-400 de tone de cireșe, acum am fost nevoiți să mai defrișez din livadă. Am plafonat-o, am coborât-o. Înainte, urcau oamenii în pomi până la 10-12 metri, cum erau livezile clasice de la bunici. Nu mai are cine acuma să mai urce mai mult de 3-4 metri, cu scară, în pom. Nu mai găsești oameni. Nu mai este forța de muncă, atât timp cât forța de muncă migrează în afară și statul român cheltuiește niște bani ca să crească forță de muncă.
Când avem nevoie, eu aduc oameni cu autocarul de la 40-50 de kilometri, trimit autocar pentru 50 de locuri și îmi vine cu cincisprezece muncitori.
Horia Daraban: Dincolo de această provocare, de a găsi culegători, drumul cireșei s-a schimbat puțin cu ajutorul tehnologiei?
Dănuț Băianu: Noi, din producția din fermele noastre, ferma mea si a fiului meu, producem 80% pentru stare proaspătă, poate mai bine, ca să ajungă din pom până pe masa consumatorului. Am înființat un depozit de păstrare și de valorificare a fructelor. Și de asta este și prețul în supermarket. Nu poți să compari o cireașă ajunsă în supermarket, pusă în caserolă de 500 de grame sau de un kilogram sau, să zicem, în cutie, lădiță de 5 kilograme, cu o cireașă răsturnată dintr-o ladă de 20 de kilograme, răsturnată pe tarabă, necalibrată, nesortată. În piață, te duci și cumperi și vezi cu ce te alegi, din supermarket, măcar știi de unde ai luat. Dacă la mine se întâmplă o problemă, o reclamație, eu pot să mă duc până când am tăiat pomul, din ce parcelă e luat, în ce zi e recoltat, când am făcut tratament, în ce zi am fertilizat, în ce zi am săpat.
Pot să mă duc pe filieră până la prima lucrare care am început-o pentru producția anului următor, din toamnă, de la tăiere. Ceea ce trimitem în supermarket-uri sunt fructe verificate și para-verificate. Noi respectăm regulile stricte. Avem implementat un program GLOBAL GAP în care spui tot ce faci, când faci. Și trebuie să respecți regulile. Unele supermarket-uri îți acceptă dacă ai maximum o treime din limita maximă admisă prin regulament. Deci e mai drastic decât ce spune regulamentul european.
Horia Daraban: E utopică, e de nerealizat ideea asta de a culege cireșe vara, să le pui la păstrat și să le servești proaspete în sezon rece?
Dănuț Băianu: Cireașa e un fruct perisabil, are altă compoziție chimică, altă structură a pulpei. e altceva. La măr s-a ajuns să păstreze 12 luni. La cireșe, în anumite condiții, poți să le păstrezi până în două luni. Vrând nevrând, orice ai face la un fruct, nu poți îngheța 100% procesele metabolice din fruct. Este un organism viu, nu mai e pe pom, dar el e tot viu. La noi, nu reușim să ținem cireșele acele două luni, pentru că trebuie să facem niște tratamente care nu sunt acceptate în Europa. În afară, în țări non-UE, se fac tratamente. De asta și rezistă până la două luni, cu tot felul de acizi, de substanțe, de nu știu ce. Mă doare capul când mă gândesc ce bagă ăia în fructe. Eu mănânc cireșe din orice lot, din orice lădiță pe care o scot la vânzare. Nu am nicio reținere să mănânc eu și să dau din ce trimit în supermarket. Fără nicio rezervă.
Horia Daraban: În ideea ceea ce ați spus până acum, domnule Băianu, cum se anunță producția la cireșe în acest an?
Dănuț Băianu: Producția la cireșe e vorba românească: ”și așa și așa”. Care făcut tehnologie, care are posibilități de irigare, stă binișor cu producția. Sunt mulți factori care contribuie la realizarea unei producții, dar în general producția, zic eu, este bunișoară, nu este grozavă. Unde este producție multă, rămâne foarte mică și nu prea intră în supermarket. Deci ca și producție pentru supermarket, părerea mea e, chiar dacă este multă în țară, nu este mult în Europa. Cam într-o săptămână o să estimăm, că începem recoltatul. Am urmărit prognoză, fără apă, și cu cât căldurile sunt mai mari, cu atât evo-transpirația și pierderea din sol a apei este mult mai mare. Vă dați seama că cireașa are nevoie de apă, acum, când intră în pârg, până la maturare.
Horia Daraban: Deci sunt emoții pentru producție.
Dănuț Băianu: La produse agricole, și mai ales la cireșe, până n-ai văzut-o pusă în depozit, nu ai garanția producției. Într-un an, te poate îmbrăca, într-un an, te dezbracă de tot.
Varianta audio a interviului:
