Comunicat de presă – Salvaţi Copiii România

Publicat de Andreea Drilea, 23 decembrie 2022, 11:20

Zece poveşti ale copiilor ucraineni refugiaţi în România: Organizaţia Salvaţi Copiii România demarează o campanie de conştientizare publică şi se pregăteşte pentru a asista umanitar un nou val de copii refugiaţi din Ucraina, odată cu venirea iernii.

Copiii refugiaţi din Ucraina care au ajuns în atenţia Organizaţiei Salvaţi Copiii România, fiind asistaţi umanitar, împreună cu familiile lor, au poveşti greu de dus, chiar şi pentru un adult. Specialiştii organizaţiei le acordă sprijin socio-emoţional şi educaţional, pentru că trauma să poată fi depăşită.

La capătul a zece luni de război care a dislocat milioane de copii din Ucraina, Salvaţi Copiii România demarează o campanie de conştientizare publică şi spune poveştile câtorva dintre aceşti copii, pentru ca ororile prin care au trecut să fie ştiute şi înţelese. Sunt copii care şi-au abandonat casele, şcolile şi, în majoritatea cazurilor, taţii. Unii dintre aceştia au murit.

Iată cele zece poveşti:

Povestea mamei care vrea să-şi îngroape soţul

Olena are două fete: Valeria, de 13 ani şi Anghelina, de 8 ani. A plecat din Odessa pentru a-şi pune copilele la adăpost. În urmă a rămas tatăl, să lupte în războiul din Ucraina. Zilele acestea, Olena a cerut ajutorul, să aibă cineva grijă de cele două fete, cât ea se întoarce în Odessa, să-şi îngroape soţul. O mină a explodat şi au murit mai mulţi soldaţi, printre care şi el. Nu poate să-l ştie îngropat, fără să-şi ia rămas-bun.

Cei trei fraţi, rămaşi fără casă

Anna, 7 ani, Anton 16 ani şi Luca, 4 ani au ajuns în România la începutul lunii martie, la puţin timp după ce a început un război care nu s-a terminat, deşi cei trei fraţi au sperat toată vara că se vor putea întoarce acasă. Ei au plecat din Harkov spre Republica Moldova, după ce casa lor a fost avariată de bombe. Acum locuiesc în Botoşani, unde copiii mai mari studiază online cursurile, conform programei din Ucraina (clasa a I-a şi clasa a X-a), iar băiatul de 4 ani merge la grădiniţă în Botoşani. Toţi merg la cursuri de învăţare a limbii române. Pe timpul verii, copiii au frecventat programele educaţional-recreative organizate în perioada de vară de către Salvaţi Copiii.

Tatăl lor, care a venit cu ei, s-a întors în Ucraina, iar mama a intrat în programul de asistenţă umanitară al Salvaţi Copiii România.

Viktor şi trauma războiului

Valentina (33 ani) şi fiul său, Viktor (9 ani) locuiesc în Suceava. Pe 11 septembrie 2022, Viktor şi bunica lui, Inga (56 ani), împreună cu un grup de copii din regiunea Kiev au venit în Suceava în căutarea unui adăpost sigur, fugind din cauza războiului. Viktor frecventează online în Ucraina o scoală pentru copii cu cerinţe educaţionale speciale, în clasa a treia. După evenimentele traumatice din oraşul unde locuiau, copilul a suferit un regres în dezvoltare. În octombrie a venit şi mama lui Viktor, Valentina, pentru a fi alături de copil. Valentina a lucrat brutar şi acum continuă să facă acest lucru, gătind pentru copiii care vin din Ucraina. Tatăl a rămas în Ucraina, în război.

Familia a fost asistată de echipa Salvaţi Copiii, a beneficiat de consilieri individuale cu psihologul, având ca scop bunăstarea copilului şi sănătatea mintală a Valentinei. Au fost înregistraţi la medicul de familie cu ajutorul asistentului social. Viktor frecventează activităţile ‘Şcoală după scoală’ şi copilul arată rezultate bune în dezvoltare.

Să-şi aducă băiatul la adăpost
Milana a venit în România din Zaporojie cu băiatul ei de 12 ani. Voia să-l pună la adăpost. Era 23 martie 2022. Soţul ei a rămas pe front să lupte. Mama a decis să rămână în România, la Iaşi, şi a reuşit să-şi deschidă propriul ei laborator de patiserie, în apartamentul ei închiriat, unde lucrează cu două persoane cofetar-patiser din Ucraina.

I-am luat locul la volan soţului meu şi el a rămas în urmă
Când fetele noastre au văzut un elicopter negru al trupelor ruseşti pe geam, soţul meu a spus că trebuie să părăsim imediat apartamentul.

Drumul de la Cernăuţi ne-a luat 19 ore şi în tot acest timp fiica cea mică Anastasia s-a comportat atât de demn, încât nici nu mi-am putut imagina că ar putea fi atât de curajoasă. Fiica mai mare, are 12 ani, a încercat să fie de ajutor tot timpul şi m-a sprijinit moral foarte mult când a observat că abia îmi reţineam lacrimile după despărţirea de soţul meu.

Nu va dispărea niciodată din mintea mea acea imagine când am ieşit din maşina să ne luăm rămas bun de la soţul meu. I-am luat locul la volan ca să continui drumul, iar el a dispărut în spatele dealului.

Prima lună în România a fost o perioadă foarte grea pentru mine, mama mea a avut un atac de cord, totul era diferit, viaţa mea se schimbase din cauza războiului. Primele trei luni simţeam doar că exist, deşi mă implicam ca voluntar în acţiuni de sprijin pentru refugiaţii ucraineni şi mă ocupam de asistenţă logistică pentru a trimite medicamente, mâncare şi veste antiglonţ pe front pentru soţul meu şi soldaţii ucraineni.

În aprilie am cunoscut-o pe Iulia, coordonator local la Salvaţi Copiii, prin intermediul unei prietene din Ucraina. După ce m-a cunoscut, Iulia mi-a spus: ‘tu vei lucra pentru noi.’ Nu am luat în acel moment foarte în serios cuvintele ei. Dar în iunie acest lucru s-a întâmplat şi iată-mă la un interviu cu Iulia, după care a urmat noul meu job la Salvaţi Copiii. Proiectul la care lucrez la Salvaţi Copiii îmi dă şansa să sprijin persoanele care fug de război.

Seara, când simt că este foarte greu, ies liniştită la maşină, iau geaca soţului meu, care a rămas acolo, mă strecor în ea şi strig de disperare şi durere. Nu m-am gândit niciodată că voi experimenta vreodată toate ororile războiului. Nu înţeleg cum în lumea de astăzi este posibil să ai o imaginaţie atât de bolnavă încât să invadezi o altă ţară, să omori oameni, să demolezi şi să distrugi totul.

Le e dor de tatăl lor
Olha locuia împreună cu soţul ei şi cele două fete în Kiev. Când a început războiul, cel mai sigur adăpost din zonă pentru a putea fugi din calea bombardamentelor a fost fabrica farmaceutică în care lucra soţul ei. Cei patru au locuit pentru o lună şi jumătate în fabrică, încercând să îşi protejeze viaţa. Dar Olha a considerat că acela nu era un mod de viaţă potrivit pentru cele două fete, aşa că într-o zi a hotărât să plece spre locuri mai sigure, departe de bombardamentele şi atacurile Rusiei. A plecat doar ea şi fetele.

Între timp, casa din Ucraina a fost distrusă de bombardamentele armatei ruse, geamurile sparte, pereţii distruşi, iar obiectele din casă au fost furate de soldaţii ruşi. La sfârşitul lunii august, Olha împreună cu fetele s-au întors pentru câteva zile la Kiev, pentru a rezolva documentele necesare legate de deminarea zonei în care fuseseră cele două case ale familiei. Pentru a putea face acţiunea de deminare, autorităţile ucrainene aveau nevoie de acordul proprietarilor, de aceea a fost necesară prezenţa Olhei la Kiev.

‘Românii sunt foarte ospitalieri’, spune Olha. ‘M-am simţit bine primită şi tratată cu grijă. Pe stradă, în magazine şi în alte locuri, românii, când află că suntem din Ucraina, ne dau dulciuri şi alte bunătăţi. Acum, în Ucraina, situaţia este foarte dramatică. Oamenii trăiesc fără energie, fără gaz, e frig, este foarte greu’. Crede că a făcut o alegere bună venind în România. Fetele ei ‘se simt foarte bine aici’ spune Olha, chiar dacă le este foarte dor de tatăl lor, dar şi de căţelul lor din Ucraina, s-au integrat bine în România. Fetele merg la scoală (Polina clasa a II-a) şi grădiniţă (Kira) în limba ucraineană. Le place, au ocazia să interacţioneze, să socializeze, să se joace cu ceilalţi copii, au o viaţă socială activă.

Tatăl a rămas în urmă
Luydmila este mama a 2 copii, Julia, de 4 ani şi Olessia, de 7 ani. A ajuns în Iaşi pe 25 octombrie 2022. Vine din regiunea Odessa.

Luydmila a ales să vină în Romania, Iaşi, la recomandarea unor prieteni, care i-au povestit că românii sunt chiar foarte ospitalieri şi că poate cere ajutorul Organizaţiei Salvaţi Copiii România-Iasi.
Luydmila a plecat de acasă, împreună cu cele două fete, pentru c [nu era în siguranţă. Soţul acesteia a rămas în Ucraina, având diabet cu grad de invaliditate; nu a venit împreună cu familia în România pentru că nu era sigur dacă va primi servicii gratuite medicale şi tratament pentru diabet.

Trauma războiului a lăsat semne
În iulie 2022 a ajuns în România Danylo, împreună cu mama sa. În vârstă de 7 ani, Danylo suferă de tulburări de comportament şi deficit de atenţie, accentuate de contextul războiului.

Băiatul este în grija Salvaţi Copiii, unde a primit suport psiho-emoţional de la specialişti ai organizaţiei. Totodată, acesta a primit îngrijirea unor psihoterapeuţi şi neurologi români, pentru a continua tratamentul pe care-l făcea în Ucraina.

Danylo a fost înscris la Şcoala nr. 73, din Bucureşti, într-un program de tip Şcoală după Şcoală, derulat de Organizaţia Salvaţi Copiii. Toţi copiii de aici au beneficiat de remediere şcolară, sprijin la teme, activităţi recreativ-educaţionale, rechizite şi materiale şcolare.

Povestea Katerinei
Katerina, în vârstă de 8 ani, s-a prezentat la hub-ul Salvaţi Copiii împreună cu mama, 37 de ani şi sora ei, în vârstă de un an şi jumătate, pentru a putea să beneficieze de serviciile oferite în cadrul hub-ului, la 28 septembrie 2022. Tatăl a rămas în Ucraina. Singurul ajutor material/ financiar este cel oferit de organizaţii. Pe parcursul evaluării, s-a constatat că fetiţa are nevoie de un medic de familie pentru a primi o trimitere către un medic neurochirurg pediatru, deoarece în urmă cu doi ani a suferit un traumatism la coloană, în zona toracală, şi de atunci are nevoie de monitorizare constantă.

Cazul familiei a intrat în monitorizarea unui asistent social din cadrul Organizaţiei Salvaţi Copiii şi astfel au fost întocmite demersurile necesare pentru ca fetiţa să fie luată în evidenţa unui medic de familie şi ulterior a fost însoţită la controlul de specialitate de care avea nevoie, fiind decontate cheltuielile pentru investigaţiile medicale.

Să fugi de război, la 11 ani
Mariia are 11 ani. Ea a venit împreună cu fratele ei mai mic, cu mama şi bunica ei în România. Maria a suferit în urmă cu un an şi jumate un accident la piciorul stâng. Problema ei ortopedică este în curs de soluţionare în cadrul Spitalului clinic de copii Grigore Alexandrescu.

Copiii refugiaţi din Ucraina care frecventează şcoala au un risc mai mic de a se simţi singuri, însă ratele de înscriere la scoală pentru copiii care au fugit din cauza războiului din Ucraina rămân îngrijorător de scăzute în Europa, arată datele recente ale unui raport internaţional Save the Children (‘ Aceasta este viaţa mea şi nu vreau să irosesc niciun an din ea: Experienţele şi bunăstarea copiilor care fug din Ucraina’).

Mai mult de jumătate dintre copiii intervievaţi au considerat că situaţia lor s-ar îmbunătăţi dacă ar avea prieteni din comunitatea gazdă (57%), dacă ar avea posibilitatea de a face sport sau de a-şi practica hobby-urile (56%) şi dacă ar învăţa limba locală (54%). Băieţii declară, într-o proporţie semnificativ mai mare decât fetele, că îşi doresc să aibă prieteni în comunitatea gazdă (64% faţă de 52%, respectiv). Jumătate dintre copii au declarat că se simt mai neliniştiţi de când au fugit din Ucraina, această cifră ajungând la 78% în cazul copiilor de peste 16 ani.

Salvaţi Copiii România şi-a diversificat programul destinat copiilor refugiaţi din Ucraina şi, dincolo de asistenţa umanitară imediată, a creat un program de incluziune educaţională pentru aceşti copii: astfel, au fost sprijiniţi peste 1.500 de copii, dintre care 600 de copii în cadrul programului special de tip After School, în limba ucraineană, respectiv în cadrul şcolilor de vară, derulate în 14 şcoli/ centre educaţionale şi 900 de copii prin activităţile Şcolii Mobile.

Context
Începând din 25 februarie, Organizaţia Salvaţi Copiii este alături de refugiaţii ucraineni, evaluează constant nevoile sau oferă asistenţă umanitară, după caz, în 4 puncte de trecere a frontierei cu Ucraina şi Republica Moldova, în 5 Centre de Cazare şi Proceduri pentru Solicitanţii de Azil ale Inspectoratului General pentru Imigrări, în 3 tabere de refugiaţi coordonate de IGSU, în 3 puncte de staţionare, în 7 Hub-uri de Consiliere şi Servicii Integrate create de Salvaţi Copiii în mai multe locaţii, în şcoli partenere.

De la declanşarea acestei crize până în prezent, Salvaţi Copiii a oferit pentru 227.403 de persoane, dintre care 123.480 de copii ucraineni şi 103.923 de adulţi (femei, vârstnici, bărbaţi cu derogare medicală, familii extinse) suport material (alimente de bază, produse de igienă, îmbrăcăminte, încălţăminte, pampers, suzete, biberoane, cărucioare, port-bebe-uri, termosuri cu apă caldă, jucării, pături şi alte produse de imediat ajutor etc.), traducere şi consiliere informaţională, suport psiho-social, consiliere juridică, financiară, educaţională, în funcţie de nevoi.

Până în prezent, 15.734 de persoane (5.320 de gospodării) au fost înregistrate în programul de asistenţă financiară. Dintre acestea, 4.926 de persoane (1648 de gospodării) au primit suport financiar pentru 3 luni prin transfer bancar, 9.784 de persoane (3.341 de gospodării) au fost înregistrate de consilierii Salvaţi Copiii prin distribuţia de vouchere, iar 1.798 de persoane (582 de gospodării) care s-au auto-înregistrat prin codul QR au primit prima lună de transfer.

Prin Bucătăria mobilă din Vama Isaccea, Organizaţia Salvaţi Copiii a oferit, de la începutul războiului până în prezent peste 162.000 de porţii de mâncare, aproximativ 600 de porţii pe zi.

Totodată, organizaţia şi-a extins intervenţia în sprijinul copiilor refugiaţi din Ucraina aflaţi pe teritoriul Republicii Moldova, unde a organizat două transporturi umanitare cu 505.200 de produse de primă necesitate, igienico-sanitare, pentru 42.000 de bebeluşi, copii de vârstă mică şi mame, a susţinut integrarea şcolară pentru 1600 de copii şi a donat două ambulanţe pentru oferirea de servicii socio-medicale mobile femeilor, gravidelor şi copiilor refugiaţi din Ucraina în Republica Moldova.

România şi Republica Moldova rămân ţări aflate în prima linie a asistenţei umanitare pentru refugiaţii ucraineni. Raportat la numărul de locuitori, Republica Moldova este ţara din regiune ce găzduieşte cei mai mulţi refugiaţi, peste 90.000 din cele circa 600.000 de persoane care au intrat în ţară de la începutul războiului din Ucraina alegând să rămână pe teritoriul naţional moldovean, dintre care 42.637 sunt copii.

Organizaţia Salvaţi Copiii este activă în domeniul azilului încă din 1995, derulând o serie de proiecte ce oferă servicii educaţionale şi sociale adresate nevoilor specifice ale copiilor solicitanţi de azil şi refugiaţi, inclusiv minori neînsoţiţi şi persoane relocate, în vederea integrării lor sociale şi educaţionale. În cei 27 de ani de activitate în domeniul azilului, peste 9.200 de copii şi familiile acestora au beneficiat de activităţi zilnice, asistenţă financiară, consiliere socială şi psihologică şi suport material şi educaţional, în cele 5 centre regionale (Bucureşti, Galaţi, Rădăuţi, Şomcuta Mare şi Timişoara).

Info suplimentare: Lavinia Varodi, coordonator program Salvaţi Copiii România – lavinia.varodi@salvaticopiii.ro, tel. 0721329101.

Despre Salvaţi Copiii România
De 32 de ani, Salvaţi Copiii România construieşte programe sociale, politici publice şi practici solide în beneficiul copilului din România. Expertiza şi complexitatea proiectelor la nivel naţional fac din organizaţie o instituţie socială esenţială, al cărei rol este medierea între societate şi autoritatea publică, în beneficiul copilului. În cele peste trei decenii de activitate, Salvaţi Copiii a intervenit activ în societate, identificând soluţii concrete pentru protejarea şi sprijinirea copiilor vulnerabili, şi a militat, în acelaşi timp, pentru o colaborare viabilă cu autorităţile decidente, pentru asigurarea interesului superior al copilului. Salvaţi Copiii sia asumat rolul de supraveghere vigilentă a autorităţilor publice, în aşa fel încât acestea să implementeze politici publice de durată care să corecteze cauzele care duc la vulnerabilizarea copiilor. Totodată, organizaţia a reuşit să creeze reţele active de solidaritate, prin încurajarea responsabilităţii sociale a companiilor şi a societăţii, în sens larg.

În calitate de membru al Save the Children, cea mai mare organizaţie independentă din lume care promovează drepturile copilului şi care cuprinde 30 de membri şi desfăşoară programe în peste 120 de ţări, VIZIUNEA noastră este o lume care respectă, pentru fiecare copil, dreptul său la supravieţuire, educaţie, protecţie şi participare, asumându-ne MISIUNEA de a obţine progrese importante privind modul în care copiii sunt trataţi şi producerea schimbărilor imediate şi de durată în viaţa acestora. Peste 2.920.000 de copii au fost implicaţi în programele şi campaniile Organizaţiei Salvaţi Copiii.