(AUDIO) Controverse legate de meseria de doula, după ce un bebeluș, aflat la un pas de moarte, a fost salvat de medicii de la Maternitatea Cuza Vodă din Iași

Publicat de isoreanu, 20 august 2018, 17:48

Ioana Soreanu a discutat despre acest subiect cu prof. univ. dr. Mircea Onofriescu, șeful Secţiei de Obstetrică şi Ginecologie, din cadrul Spitalului “Cuza Vodă”, cu Emma Boală, de la Asociația Doula România, și cu deputatul PMP de Iași, Petru Movilă, membru în Comisia de Sănătate:

Ioana Soreanu: Medicii de la Maternitatea Cuza Vodă din Iaşi vor să facă plângere penală pe numele unei femei care a fost la un pas de moarte, după ce a intenţionat să nască acasă, fără asistenţă specializată.

Şeful Secţiei de Obstetrică şi Ginecologie, din cadrul Spitalului “Cuza Vodă”, prof. univ. dr. Mircea Onofriescu, a declarat că femeia în vârstă de 31 de ani, a născut în 2016 un copil prin cezariană, şi a decis să nască cel de al doilea copil la domiciliu, cu ajutorul unei persoane care nu are cunoştinţe medicale.

Potrivit acestuia, actul medical desfăşurat la domiciliu este de o ‘gravitate extremă’, mai ales în cazul gravidelor care, anterior, au născut printr-o operaţie cezariană. În baza cărei legi, faceți această plângere penală?

Mircea Onofriescu: Familia nu vrea să recunoască, în momentul de față, și nici nu vrea să spună numele persoanei care și-a asumat această responsabilitate. Din punct de vedere legal, nu putem să o acuzăm pe mamă. Suntem în discuții cu niște avocați, dar este foarte important să cunoaștem persoana care și-a asumat această responsabilitate și o să fie sarcina Poliției să identifice această persoană, pentru că este inacceptabil să se producă o naștere la domiciliu la o pacientă care are, în urmă cu doi ani, o operație cezariană. Pentru că din nefericire, inclusiv în condiții spitalicești extraordinar de bine puse la punct, în momentul când se dorește o naștere vaginală, după o operație cezariană, există riscul de ruptură uterină și dacă echipa respectivă nu este pregătită corepupnzător, mama se pierde și în procent de 90%, moare copilul, pentru că ruptura uterină este o mare urgență obstetricală. Au fost două cazuri numai în ultima perioadă, la Constanța și la Rădăuți, în care s-a tentat naștere vaginală după operație cezariană și s-a produs ruptură uterină și au murit și mama, și copiii. La noi în spital, a fost o ruptură uterină, în urmă cu două săptămâni, era o pacientă care avea, tot așa, uter cicatricial, dar fiind o gravidă urmărită în sala de naștere și monitorizată corespunzător, la cel mai înalt nivel, s-a putut diagnostica ruptura uterină, s-a transferat în sala de operații, a fost operată, copilul nu a supraviețuit, dar mama a supraviețuit și a rămas și cu uterul integru, deci, cu posibilitatea de a avea, ulterior, o altă sarcină. Deci, sunt niște situații medicale deosebite, de o gravitate mare pentru că mortalitatea este foarte mare și pentru mamă, și pentru făt.

Ioana Soreanu: Din câte știți dumneavoastră, această femeie a mers la medic pe parcursul sarcinii?

Mircea Onofriescu: Această femeie a fost urmărită, pe parcursul sarcinii de medic, ea are studii superioare, și soțul, care este de o agresivitate mai specială, are, și dumnealui, studii superioare. Sunt de acord că există un trend de naștere la domiciliu în țările civilizate, în țările nordice, dar această naștere la domiciliu se petrece sub supravegherea unor persoane care au niște cunoștințe obstetricale foarte bine puse la punct. Trebuie anunțat un serviciu spitalicesc de obstetrică, serviciu de ambulanță care, în eventualitatea unei complicații să asigure transferul și să…

Ioana Soreanu: Preia cazul.

Mircea Onofriescu: …preia cazul. În România, din nefericire, nu există legislație. Cred că este necesar să se ia decizia să se facă un proiect de lege și din acest punct de vedere și, în mod sigur, această situație va fi precizată clar: nu se naște la domiciliu în situația unei femei care are uter cicatricial.

Ioana Soreanu: În ce stare a ajuns femeia la spital?

Mircea Onofriescu: Femeia a ajuns într-o stare a agitație normală pentru că a fost un travaliu inacceptabil de lung, din punctul de vedere al colegilor mei care au primit-o. Capul fătului, care era rotat posterior, era inclavat între oasele bazinului. Deci…

Ioana Soreanu: Adică, blocat, ca să se înțeleagă.

Mircea Onofriescu: Mecanismul de naștere era blocat, aplicația de forceps a fost foarte corect făcută și copilul, și mama, nu au avut niște complicații importante. Copilul a fost preluat de serviciul de Neonatologie, a beneficiat de reanimare în secția de Terapie Intensivă și evoluția lui imediată a fost bună, dar acest copil a fost într-o situație de suferință fetală pe parcursul unor ore. Nu știm exact cât.

Ioana Soreanu: Și care ar putea fi urmările?

Mircea Onofriescu: În special, sunt repercusiuni de ordin neurologic. Mama și copilul au fost externați. Mama trebuie să mai beneficieze de niște îngrijiri medicale pentru că s-au produs niște rupturi la nivelul aparatului genital. Internarea era absolut necesară pentru că, după intervenția aceasta de aplicație de forceps, întotdeauna, există riscul de infecție în sfera genitală, în cazul mamei. Spitalizarea a fost de patru zile. Motivul principal a fost monitorizarea nou născutului pentru că el este persoana fragilă, din acest cuplu, și care, bineînțeles, trebuie transferat acasă, în condiții cât mai bune de sănătate. Mama a fost foarte reticentă în a ne da informații despre modul în care a fost monitorizată sarcina și, acum, mai recent, familia afirmă că, practic, nu a fost o doulă care a fost lângă ei și a sprijinit această asistență la nașterea la domiciliu pentru că nu ar exista un document scris. Dar, doamna respectivă a afirmat, în timpul internării, de mai multe ori, că ea a fost supravegheată, la domiciliu, până ce s-a ajuns la sfârșitul travaliului, de către o doulă și dorința noastră este de a afla cine este această persoană care a pus în pericol viața mamei și a copilului.

Ioana Soreanu: Cea mai importantă opinie este cea a medicului, cel care are competența pentru a evalua o situație și de a hotărâ ce este mai bine atât pentru mama, dar și pentru copil (ființă lipsită de apărare în fața deciziilor adulților, mai mult sau mai puțin informați, indiferent cât de bine intenționați sunt). Am găsit o poziție rezonabilă, din acest punct de vedere, la Emma Boală de la Asociația Doula România. De asemenea, aceasta a manifestat multă disponibilitate în a ne oferi informațiile pe care le-am solicitat. Aceste doamne doresc oficializarea meseriei de doula și în România. Am găsit chiar puncte de vedere comune cu cele ale domnului profesor Mircea Onofriescu. De exemplu, faptul că doula poate asista la naștere doar în prezența unui cadru medical, că în România, doula poate face acest lucru doar la spital, cu permisiunea medicilor, pentru că nașterea la domiciuliu nu este reglementată. Abaterea de la aceste rigori, spune doamna Emma Boală, face rău demersului Asociației, acela de a introduce meseria de doula în Nomenclator.       

Emma Boală: Doula este o femeie, vine din vechea greacă, care înseamnă o femeie care sprijină o altă femeie. Deci, este o femeie care este deservită pentru a ajuta o femeie la naștere, dar nu numai, și ulterior, în recuperarea ei din perioada de lăuzie. Singurele responsabilități pe care doula le are în sine sunt de a avea grijă de mamă sau de viitoarea mamă, la modul psihologic, deci emoțional, dar și la modul fizic. Atribuțiile ei nu depășesc, sub nicio formă, acest spectru. Când vorbim de o susținere fizică, ne referim la o susținere de confort fizic, de a ajuta mama să se simtă mai bine în momentele dificile, dar nu ține de o competență medicală, de a ameliora durerea mamei prin recomandări medicale sau medicamentoase. Deci, ca să înțelegeți mai bine, este ca și când pe mine m-ar durea spatele și l-aș ruga pe soțul meu să mă ajute cu un masaj.

Ioana Soreanu: Unde se sfârșesc competențele doulei? În primul rând, presupune ca nașterea să se desfășoare acasă, am înțeles bine, da?

Emma Boală: Nu, sub nicio formă, sub nicio formă, pentru că problema noastră majoră este că această meserie nu este recunoscută în România, nu neapărat din punct de vedere legal, ci nu este reglementată sub nicio formă, spre deosebire de străinătate, de zona vestică, unde doulele nu numai că sunt recunoscute legal, ci ele sunt angajate în maternități și, de multe ori, însoțesc o moașă, ca un cuplu care vine să o ajute pe mamă. Atunci, noi ne luptăm practic, un pic, să reușim să intrăm în sistem. Tocmai de aceasta am înființat și asociația, pentru a face toate demersurile legale de a fi recunoscute în maternități. Noi, în momentul de față, putem să fim prezente în maternități, la nașteri, doar cu acordul medicului. Dar, sub nicio formă, etica noastră nu permite să asistăm nașteri acasă, neasistate de un cadru medical. Ceea ce iarăși devine o problemă în România, pentru că nașterea acasă nefiind, la rândul ei, reglementată, atunci cadrele medicale care ar asista, ar putea să-și piardă licența.

Ioana Soreanu: Aveți dumneavoastră cunoștință de astfel de cazuri, persoane care au asistat nașteri acasă?

Emma Boală: De doule?

Ioana Soreanu: Da, de doule.

Emma Boală: Da, clar că există și doule care asistă nașteri acasă, nu știm dacă asistate de un cadru medical sau neasistate, dar problema, din nou, nefiind sută la sută în conformitate legală, este că nu putem să garantăm că aceste doule au trecut prin mâinile noastre. Pentru că, în momentul de față, nefiind recunoscut, practic, oricine poate să spună că este o doulă. Și-atunci, sigur că deși noi ne străduim să le păstrăm în legalitate și să avem o relație bună cu cadrele medicale și cu sistemul medical românesc tocmai pentru a reuși, aceste persoane, un pic, ne dau doi pași în spate.

Ioana Soreanu: Aceste cursuri sunt legale?

Emma Boală: Aceste cursuri sunt, sigur, legale, sunt niște cursuri de formare, noi suntem formatori, avem cursuri de formatori, putem, la rândul nostru, să formăm oameni.

Ioana Soreanu: Cine v-a dat dumneavoastră certificatul acesta de formator?

Emma Boală: Certificatul colegei mele, pentru că ea a înființat, de fapt, Asociația Doula, Nora Niculescu, ea este certificată de către Dona International, care este una dintre cele mai mari asociații de doula din străinătate, este o asociație de doula din Statele Unite, iar cursurile, pe care ea, la rândul ei, le-a făcut, au fost desfășurate și în spital, pe o perioadă mai lungă, de câteva săptămâni, față de ceea ce noi putem să facem aici tocmai din cauza barierei…

Ioana Soreanu: Recunoscute, aceste cursuri urmate de doamna, în România?

Emma Boală: Nu au cum să fie recunoscute atât timp cât meseria nu este în nomenclatură, dar ele sunt recunoscute oriunde în altă parte, acolo unde meseria de doula există în nomenclatură.

Ioana Soreanu: Lipsa unui cadru legal creează ambiguitate, admite și deputatul PMP de Iași, Petru Movilă, membru în Comisia de Sănătate. Un proiect de lege este posbil numai după o consultare cu specialiști din domeniu, dar și cu mame, a spus acesta. Responsabilitatea ar trebui împărțită între doula și părinți, când sunt luate decizii privind nașterea, decizii care pot fi fatale pentru copil.

Petru Movilă: Cred că legislația românească, din acest punct de vedere, are lacune. Nu există nimic prevăzut privind asemenea activitate, ce atribuții și ce responsabilități are. Am văzut că în unele țări din Europa, în special în Olanda, există o asemenea persoană, dar care intervine, de regulă, după ce nașterea se realizează în spitale, acordă o asistență mai mult psihică pentru femeia care a născut. Este clar că, în România, asemenea practici nu sunt legale, nu au nicio responsabilitate nici doula, de asemenea, nu avem nicio responsabilitate clară pe familie, pe părinții copilului, care să spunem, ipotetic, se naște cu ajutorul, sau cu asistența doulei, pentru cazul în care se întâmplă ceva trist, cei trei, părinții copilului și doula, nu au nicio repsonsabilitate. Noi, ca legiuitori, ca Parlament, trebuie să creem, din timp, condiții legale, cum spuneam, spațiu legal, în cazul în care, dacă parlamentarii vor decide, după consultarea specialiștilor, mamelor, deci, dacă vor decide că este nevoie de o asemenea practică, vor crea spațiul legal pentru manifestare: da, se acceptă, și care sunt condițiile, sau nu, și atunci, oricine practică așa ceva este în afara legii.

Ioana Soreanu: Aceste cursuri, cât sunt ele de legale?

Petru Movilă: În România, asemenea cursuri sunt în afara legii. Nu cred că există vreo instituție a statului român care a acreditat pe cineva să facă cursuri de doule. În România, avem moașe, avem asistente medicale, avem medici, avem infirmiere, avem meserii, specialități care sunt bine definite, cu responsabilități și atribuții. Deci, doula nu există în niciun document de specialitate, și clar, cei care fac asemenea cursuri sunt în afara legii.

Ioana Soreanu: Până ce va exista un cadru legal, controversele vor continua. Deocamdată, discutăm de cazuri izolate, dar așa cum a spus și deputatul Petru Movilă, măsurile trebuie luate din timp.

(FOTO Kanal D)