#StareaEducației: Oltița Cîntec: ”Apetența pentru activitățile culturale nu este un dat înnăscut, este un reflex pe care trebuie să îl formăm”
Publicat de Andreea Drilea, 29 septembrie 2023, 11:00 / actualizat: 29 septembrie 2023, 12:06
Invitata colegei noastre, Andreea Daraban, este Oltița Cîntec, critic de teatru, directorul artistic al Teatrului pentru Copii și Tineret ”Luceafărul”, din Iași.
Andreea Daraban: Discutăm astăzi despre importanța îndreptării copiilor, adolescenților către artele teatrale.
Oltița Cîntec: Tema este într-adevăr foarte generoasă, foarte actuală, pentru că orice formă de expresie artistică include dincolo de creația în sine, și o dimensiune modelatoare. Și arta teatrului este cu atât mai importantă cu cât este o formă de artă în priză directă. Teatrul presupune prezența în același loc și în același timp a spectatorilor și a artiștilor. Este o formă de artă vie, care are impactul imediat, impactul emoțional și în mod cert, toți cei care intră într-o sală de spectacole și urmăresc o producție artistică părăsesc incinta teatrală puțin altfel decât au fost când au intrat. Educația prin teatru, modelarea, dezvoltarea personală prin teatru este foarte importantă la orice vârstă, inclusiv pentru adulți. Este benefică în multe profesiuni. Este benefică, sigur, și pentru cei de mai mică înălțime, dar și pentru cei care s-au oprit din creștere fizică, dar din creștere emoțională nu ne oprim niciodată.
Andreea Daraban: Se vorbește din ce în ce mai mult în zilele noastre despre un deficit de atenție cu care se confruntă copiii, pus pe seama influențelor societății actuale, evident. Ar ajuta educația prin teatru în această privință? Cât de mult contează educația prin teatru în dezvoltarea unui copil și în devenirea unui adult?
Oltița Cîntec: Într-adevăr, sunt studii științifice care demonstrează că, în general, capacitățile noastre perceptive s-au schimbat în legătură directă cu noile tehnologii. Aici nu știu dacă-i potrivit, să zicem, din cauza noilor tehnologii sau datorită noilor tehnologii, o să vedem în timp dacă aceste efecte sunt benefice sau dimpotrivă. Probabil anumite elemente sunt benefice, altele nu. Știți cum e: întotdeauna, lucrurile nu sunt mereu în alb și negru. Da, teatrul poate contribui la sporirea capacității de concentrare, de focalizare a atenției pentru că un spectacol de teatru înseamnă să fii prezent acolo cu mintea și cu sufletul, împreună cu personajele, cu acțiunea dramatică, vreme de un ceas, poate mai mult la adolescenți și la tinerii adulți. Evident, și noi producătorii, ținem cont de această realitate, de faptul că spectatorii noștri, care sigur, sunt segmentați pe categorii de vârste, nu mai putem să vorbim despre un public, în sensul general, și discutăm despre publicuri. Și creatorii țin cont de aceste elemente psihologice, întotdeauna. Adică încercăm în spectacolele noastre să existe o dinamică mai vie. A-i atrage în sălile de spectacole pe privitori înseamnă să îi atragi folosind mijloace care îi tentează. Relația artiștilor cu a producătorilor de teatru, cu spectatorii este o relație bazată pe emoționalitate, adică pe seducție. Într-adevăr, arta teatrală poate contribui și la sporirea capacității de a te concentra asupra unui anumit lucru pentru că o face într-un mod specific, într-un mod plăcut.
Andreea Daraban: Trebuie să le oferim ceea ce își doresc să vadă sau ar trebui să-i mai și surprindem uneori?
Oltița Cîntec: Întotdeauna trebuie să îi surprindem, indiscutabil, să îi surprindem prin modalitățile artistice pe care le folosim în scenă. De atras îi atragem prin subiecte care li se par interesante. Sigur, în primii ani de viață, prioritatea în lista preferințelor o constituie poveștile, însă sunt și foarte multe scrieri contemporane care li se adresează și care sunt foarte bine primite de spectatori. Cu cât înaintăm spre vârstele preadolescenței, adolescenței, post-adolescenței, a tânărului adult, cu atât tematicile sunt mai diversificate.
Andreea Daraban: Punerile în scenă însă, pot fi și clasice și mai moderne.
Oltița Cîntec: Indiscutabil. Iar când este vorba despre o instituție publică de cultură, așa cum este Teatrul ”Luceafărul”, care suntem un teatru pentru copii și tineret, noi trebuie să ținem cont de această varietate stilistică. Evident, avem în repertoriu un număr generos de spectacole, unele care merg pe linia clasică a punerilor în scenă, altele, însă, de o modernitate la care trebuie să fim racordați pentru că altfel ieșim din spiritul timpului și spectatorii nu s-ar regăsi în aceste formule, într-un ecleraj modern, în proiecții, în animații. Sigur, scenografiile astea, să le numim virtuale, trebuie să fie integrate în jocul actoricesc, în viziunea regizorală, în subiect. Teatrul este o muncă de echipă și toate elementele acestea trebuie armonizate într-un spectacol.
Andreea Daraban: În programa pentru învățământul preuniversitar nu există o disciplină, nici măcar la nivel opțional, care să promoveze în rândul copiilor arta teatrală. Există însă școli cu profesori entuziaști și pasionați, care organizează cluburi de teatru, dar acest tip de inițiative sunt uneori insuficiente. Ar fi necesar, în opinia dvs., introducerea în școala românească publică a cursurilor de teatru ca o metodă educațională alternativă?
Oltița Cîntec: Da, indiscutabil. Subliniez vocal acest ”da”. În țările occidentale se studiază drama sau teatru, denumirea diferă, însă ideea este aceeași, pentru că arta teatrală, sigur, adaptată la nivelul de vârstă respectiv, contribuie foarte mult la dezvoltarea personală a copiilor, a tinerilor. Sunt foarte multe întrebări la care reușesc să-și răspundă, întrebări pe care uneori nu le rostesc din n motive. Îi responsabilizează, așa cum spuneați la început, le dezvoltă cultura generală, îi ajută să socializeze, îi desparte temporar de dispozitivele acestea pe care le folosim cu toții, adică le oferă altceva. Relaționarea cu colegii, faptul că trebuie să fii prezent acolo în forma cea mai bună, indiferent că n-ai dormit bine, că ai o indispoziție de moment. Când te duci la repetiție, trebuie să fii în cea mai bună formă, trebuie să-ți asculți partenerul de replică, partenerul de scenă și să-i răspunzi când trebuie, cum trebuie și îți dezvoltă foarte mult creativitatea. Adică îți oferă o posibilitate de a exprima ceea ce poate, nu știu, uneori nici tu nu crezi că poți să faci. Este foarte important pentru că echipele acestea teatrale devin și o formă de anturaj artistic, anturaj cultural care este foarte bun. Este o modalitate foarte plăcută, foarte agreabilă și folositoare de petrecere a timpului liber. Există, cum spuneați, profesori dedicați care se ocupă extracurricular de asemenea activități.
Andreea Daraban: Există și un festival de teatru școlar, din câte știu eu.
Oltița Cîntec: Într-adevăr, noi îl organizăm de 17 ani, am fost printre pionierii acestui tip de eveniment. Avem festivalul de teatru școlar ”Hai la Teatru”, pe care îl organizăm primăvara în jurul unor date importante la nivel mondial pentru teatru: Ziua Mondială a Marionetei, Ziua Internațională a Teatrului pentru Copii și Tineret și Ziua Mondială a Teatrului. Și sunt formații de genul acesta, numeroase, nu numai în mediul urban, unde cumva sunt firești, ci și în mediul rural. Asta este extraordinar că există asemenea cadre didactice care își fac timp, găsesc energie, se preocupă și asta denotă faptul că înțeleg cât este de important pentru acești copii să se activeze. Copii și tineri care se îndrăgostesc efectiv de arta teatrală și care sigur nu o să se facă toți artiști, Slavă Domnului! Însă în mod cert vor deveni spectatori calificați și vor deveni consumatori de cultură. Li se dezvoltă gândirea critică, li se dezvoltă capacitatea de exprimare. Sunt efecte pe care doar o formulă de expresie artistică le poate asigura.
Andreea Daraban: La Facultatea de Teatru din București există un program de master dedicat perfecționării persoanelor care doresc utilizarea mijloacelor teatrale în curricula preuniversitară. Scopul acestuia este formarea de specialiști în pedagogie teatrală, dar și în tehnicile de utilizare a elementelor teatrale ca alternativă pentru predarea diferitelor discipline din învățământul preuniversitar. Iată, așadar, pregătim și specialiști în domeniu.
Oltița Cîntec: Într-adevăr, există acest master care este foarte bun. Teatrul este o formă de comunicare. Orice artă este o formă de comunicare. Teatrul, cum spuneam, este o formă de comunicare directă. Faptul că ne preocupăm de pregătirea celor interesați pe această direcție este foarte important. Comunicarea contează enorm. Când ești, de pildă, profesor, contează și ce transmiți, dar contează în egală măsură și felul în care transmiți. În medicină, comunicarea cadru medical, că este medic, că este asistent sau altceva – pacient, este esențială. Și să știți că în universitățile de medicină din Europa s-a dezvoltat foarte mult un curs de medicină performativă, medicină narativă. Sunt formule care apropie teatrul și medicina, pentru că și teatrul și medicina se ocupă, de fapt, într-un fel de vindecare, de vindecare fie a corpului, fie a sufletului. Și sunt foarte importante. Contează să știi cum să pledezi într-o sală de la judecătorie, contează foarte mult cum vorbești cu clienții când ești în vânzări. Contează foarte mult, de fapt, în orice relație inter-umană să știm cum să-i ascultăm pe ceilalți și cum să răspundem noi înșine. Pentru că spuneam și spuneați și dvs. foarte bine, practicarea teatrului ca hobby este esențială atât în ceea ce privește vârstele copilăriei, adolescenței, cât și pentru adulți. Nu numai ca un hobby, ca o modalitate de petrecere a timpului liber, efectele se văd în profesiune și, să știți, chiar în viața de zi cu zi.
Andreea Daraban: Sigur, o preocupare a părinților pentru educația prin teatru există în zilele noastre. Vedem asta și prin numărul tot mai mare de spectatori care vin în sălile de teatru, prin opțiunile părinților atunci când vine vorba despre activitățile extrașcolare, dar asta se întâmplă, în special, în marile orașe și acolo unde există, evident, instituții teatrale, mai puțin în mediul rural, așa cum menționați și dvs. mai puțin în orașele mici. Teatrul pentru Copii ”Luceafărul” a fost însă mereu preocupat de a facilita accesul elevilor și preșcolarilor la spectacolele sale și știu sigur că există și reprezentații speciale organizate pentru instituțiile de învățământ.
Oltița Cîntec: Așa este, lucrăm foarte mult și foarte bine cu publicul școlar în timpul săptămânii, cu școli, cu grădinițe, nu numai de pe raza orașului, ci și din zonele limitrofe. Accesul elevilor din urbanul mic și din rural, unde nu există practic niciun fel de ofertă teatrală, ofertă culturală, și asta, din punctul meu de vedere, ar trebui să devină o prioritate a politicilor culturale din România. Ar trebui, de pildă, gândite niște programe prin care companii de teatru independent să fie stimulate, să fie sprijinite și să joace și în aceste comunități care doresc să participe la evenimente culturale, dar nu reușesc. Noi am avut de foarte multe ori invitați la teatru elevi și adolescenți din comune îndepărtate de orașul Iași, care nu ieșiseră niciodată din satul lor. Au fost niște experiențe foarte emoționante pentru că, să intri într-o sală de spectacole, să vezi personaje despre care ai citit în cărți, să vezi că se tridimensionalizează și capătă contururi și evoluează, întruchipate de actori, reprezintă o experiență pe care nu o vor uita cu certitudine niciodată. Majoritatea celor care au venit pentru prima oară la teatru doresc să revină și este absolut firesc. Sunt foarte mulți părinți care își aduc copiii, părinți care au fost spectatori ai Teatrului Luceafărul și care acum vin cumva din reflex cu proprii copii, pentru că așa au fost modelați. Apetența pentru activitățile culturale nu este un dat înnăscut, este un reflex pe care trebuie să îl formăm. Și, știți, este vorba asta înțeleaptă, ”pofta vine mâncând”. După prima experiență teatrală cu certitudine, oamenii ăștia o să revină și, cum spuneam, la rândul lor, o să-și aducă copiii sau nepoții.
Andreea Daraban: Am lăsat la urmă, în mod special, și o altă inițiativă, devenită deja tradiție a Teatrului ”Luceafărul” din Iași, care are același scop de a atrage tinerii la teatru. Evenimentul de înaltă ținută, Festivalul Internațional de Teatru pentru Publicul Tânăr, al cărui suflet sunteți chiar dvs. Ediția a 16-a va avea loc în perioada 4-10 octombrie, și în acest an, cu invitați remarcabili. Care sunt noutățile?
Oltița Cîntec: Noutatea este tema. Festivalul acesta pe care îl curatoriez vreau să rămână imprevizibil, vreau să rămână proaspăt, să fie fresh, să fie surprinzător de fiecare dată, pentru că numai astfel putem, în fiecare an, prin fiecare ediție, să atragem atenția și să avem sălile pline. Tema de anul acesta este ”feminin-masculin”. În fiecare an avem o temă de actualitate, care să fie interesantă. Și sintagma aceasta din titulatura festivalului, public tânăr, are pentru noi un înțeles aparte. Când spunem public tânăr, nu ne referim la vârstă. Când spunem public tânăr, ne referim la toate categoriile de spectatori, deci la toate publicurile care au reușit să-și conserve curiozitatea, care doresc să fie martori sau participanți sau implicați în experiențe estetice la care n-au mai avut ocazia să participe.
Andreea Daraban: Așadar, spectacolele sunt adresate spectatorilor de toate vârstele.
Oltița Cîntec: Exact. Avem, de exemplu, un spectacol, ”O lume de la zero”, care li se adresează spectatorilor cu vârste cuprinse între șase luni și 3 ani, iar serile avem spectacole care li se adresează seniorilor, maturilor, pentru că pasiunea pentru teatru nu are vârstă de fapt. Important este ca fiecare iubitor de artă teatrală să găsească în program ceva care să i se potrivească, ceva cu care să rezoneze. Avem în programul din anul acesta, care înseamnă peste 150 de evenimente în 20 de locuri din oraș, cu invitați din 18 țări, avem inclusiv spectacole stradale, pentru că este la fel de important să mergem, noi, în căutarea publicului, în zone, să zic, centrale, în zone cu trafic pietonal și chiar avem un spectacol foarte deosebit anul acesta, pe care o să-l jucăm în Piața Națiunii. Un spectacol cu elemente de foc, un spectacol în aer liber cum n-am mai avut orașul până în acest moment. Suntem foarte bucuroși că am reușit acest lucru. Avem, deci spectacole avem și cu vedete, avem un spectacol de Radu Afrim, avem spectacol cu Tudor Chirilă, cu Dorina Lazăr, cu Pavel Bartoș, avem spectacole care li se adresează adolescenților. Avem spectacole făcute de companii independente, pentru că aceste companii independente trebuie să beneficieze de platforme de exprimare. Sunt tineri artiști, extrem de talentați, cu formule frumoase, deosebite. Programul festivalului este postat pe site-ul Teatrului ”Luceafărul”. Dacă dați click pe afișul festivalului, platforma vă direcționează direct spre programul complet al festivalului. Biletele pot fi achiziționate online, e o formulă mai comodă, de pe platforma bilete.ro, fie de la casieria teatrului.
Andreea Daraban: Spectacolele stradale sunt gratuite.
Oltița Cîntec: Într-adevăr. Oricum, prețul biletelor este foarte accesibil, pentru că un festival trebuie să fie o sărbătoare, trebuie să fie o bucurie pentru toată lumea. Avem și categorii care beneficiază de reducere la 50%, ne referim la elevi, studenți, șomeri și persoane aflate în perioada de pensie. Un program divers, un program variat, un program care include spectacole, premiere, întâlniri, artiști – spectatori, expoziții, lansări de carte, proiecții de filme. Avem și o secțiune de teatru studențesc, adică, exact cum spuneam, încercăm să avem o ofertă cât mai variată, cât mai tentantă, pentru că acesta este, între ghilimele, secretul reușitei unui eveniment de acest gen.
Andreea Daraban: Pe finalul discuției noastre de astăzi, v-aș ruga să sintetizați cinci argumente care să îi convingă pe decidenți, dar și pe părinți și, nu în ultimul rând, pe copii, să opteze pentru educația prin teatru.
Oltița Cîntec: Educația prin teatru înseamnă o investiție în oameni, înseamnă ceva sădit în sufletele și în mintea acestora, înseamnă gândire critică, înseamnă foarte multă emoție, înseamnă dezvoltarea sensibilității, înseamnă rezultate care se vor vedea pe termen mediu, ceea ce arată că decidenții, în principal, înțeleg faptul că cultura nu consumă, cultura nu cheltuie bani, cultura investește în oameni, iar oamenii sunt cel mai important lucru pe care trebuie să îl avem în vedere.
Varianta Audio a Interviului:
Oltița Cîntec este critic de teatru, doctor în Teatrologie, conf.univ.dr. habil. la Facultatea de Teatru a Universității Naționale de Arte „George Enescuˮ din Iași, profesor asociat la Facultatea de Teatru și Film a Universității „Babeș-Bolyaiˮ din Cluj, curator al Festivalului Internațional de Teatru pentru Publicul Tânăr (FITPT), director artistic al Teatrului Luceafărul din Iași; articolele și studiile sale au apărut în reviste academice, de teatru și de cultură din țară și străinătate; a făcut parte din jurii de specialitate și a susținut prelegeri despre teatrul românesc în România și în afara granițelor; este autoarea mai multor cărți de teorie și istorie recentă a artei spectacolului, multe dintre ele premiate.
Sursa foto: arhivă personală Oltița Cîntec
