Dialog intercultural / Mașina visului… – o ediție specială, vineri 25 martie 2022, ora 20:30-21:00. Realizator: Lucian Merișca
Publicat de Iuliana Bubuianu, 25 martie 2022, 10:00
Redăm în continuare introducerea la cartea “Tragedia Pitești” – Costin Merișca – ce a stat, alături de alte mărturii, la baza documentării pentru realizarea scenariului. Acest prim film artistic, realizat cu cu multă trudă și pasiune de Victoria Baltag, scoate din umbră acel prim laborator al perioadei comuniste în România, în care s-a încercat crearea, prin manipularea deținutilor-cobai încarcerați la Pitești, a “omului de tip nou”, desprins de natura și cultura sa umană…
“Tragedia Pitesti” (C. M.): “N-am intenţionat să oferim, în prima parte a lucrării, decît un ghid sinoptic, un instrument de lucru, o cronică a aşa-zisei reeducări comuniste din penitenciarele româneşti, avînd în centru Piteştiul. Fenomenul e urmărit concomitent, în timp (pe ani şi luni) şi în spaţiu (pe locuri de detenţie şi camere), cu nume de torţionari şi victime – ca un proces unic şi dirijat, cum a fost; motiv pentru care nu am compartimentat faptele pe închisori, ci le-am înregistrat laolaltă, cronologic şi paralel. De aici, dezavantajele inerente pentru cititorul neavizat: stilul e sec, telegrafic, riguros, fără suculenţa memorialistică, deranjantă fiind probabil şi întreruperea permanentă a continuităţii faptelor din acelaşi loc de detenţie. Sinteza de faţă este oricum perfectibilă în privinţa aspectelor, datelor şi numelor, iar structura ei poate fi primenită de alţii, care vor dispune în viitor şi de mai multe informaţii. Teoretic, trebuia, eventual, să fie o lucrare colectivă, dar în practică o asemenea operaţie nu mai pare posibilă. Nu am considerat oportune în text trimiterile la surse, întrucît volumele memorialistice nu reprezintă, în opinia noastră, documente integral şi riguros ştiinţifice, iar declaraţiile înserate în Memorialul ororii au fost smulse sub presiune şi redactate de anchetatori, doar datele calendaristice şi numele de persoane fiind, în mare, utilizabile. De aceea, toate izvoarele documentare scrise, de pînă acum, au fost confruntate între ele, iar informaţiile desprinse le-am triat apoi cu circumspecţie, inclusiv prin depoziţiile verbale ale unor martori. Semnele de întrebare dintre paranteze marchează unele dubii, ceea ce nu înseamnă că în rest datele sînt de neclintit. Se ştie de pildă că aceeaşi persoană a fost mutată de către reeducatori dintr-o cameră în alta, ceea ce poate provoca nedumeriri cititorului.
În a doua parte a lucrării, ne-am permis o discuţie concluzivă asupra cîtorva aspect esenţiale: în ce constă unicitatea „fenomenului Piteşti”, originea directivelor, cum se desfăşurau în general „demascările”, evoluţia lor, pe ce criterii erau alcătuite „seriile”, treptele de vinovăţie ale conducătorilor, gradul de implicare a victimelor, supliciile, ce urmărea experimentul, explicaţii ale fenomenului, cîteva dintre balivernele mîrşave din procesele înscenate, concluzii finale, urmările în timp pentru fiecare dintre noi. Opinia deschizătorului de drumuri în labirintul reeducării de la Piteşti, Dumitru Bacu, nu ni se pare demoralizatoare pentru viitorii cercetători, ci, dimpotrivă, stimulatoare: „Experienţa de la Piteşti, ca şi derivatele ei, nu vor putea fi explorate exhaustiv niciodată”. (Autorul)
CV COSTIN MERISCA (Constantin-Matei Merisca) (din revista “Omnigraphies”):
Nascut in 21 martie 1927, in satul Miclauseni din actualul judet Iasi, acolo unde părinții săi erau învățători. Cursurile secundare le face la Liceul Internat din Iași, Liceul “Roman-Vodă” din Roman, iar în refugiu, la Caracal și la Liceul “Sf. Sava” din capitală. După ce a făcut jumătate din Facultatea de Litere și Filosofie (la Litere având ca obiect principal “Istoria literaturii române moderne”, catedra lui G. Călinescu iar la Filosofie, “Estetica”, sub conducerea lui T. Vianu), este arestat, alături de mii de alti studenți arestați în 1948, și condamnat pentru activitate anticomunistă (5 ani temniță grea și 3 ani degradare civică pentru ”crimă de organizare și participare” și 5 ani închisoare corecțională pentru instigare publică). În realitate, împreună cu alți adolescenți, ca rezistență împotriva comunismului ateist adus de trupele sovietice, îndrăznise să înalțe o cruce de lemn pe Muntele Rarău. Deținutul politic Merișca va executa sentința la: Ministerul de Interne, Suceava, Jilava, Pitești (unde este coleg de celulă cu Gheorghe Calciu-Dumitreasa), Gherla și Canal (Peninsula), iar după 5 ani și 3 luni este pus în libertate. Mai primește 2 ani de “domiciliu obligator” în satul natal. Monstruozitățile experimentului de la Pitești îl vor marca sufletește pentru o lungă perioadă. Soția, Lucia, și ea membră A.F.D.P.R., își amintește de faptul că a trebuit să-l reînvețe să mănânce cu tacâmurile, sau de coșmarurile teribile care i-au bântuit mulți ani nopțile. Reia de la capat Facultatea la fără frecvență (Româna și Istoria – ambele ca specialități principale), la București, pregătindu-și examenele la lampa cu gaz.
A reprezentat în familie a treia generație de cadre didactice și a patra, cunoscută, de intelectuali (pe la 1850, străbunicul său, Teodorescu, era protopop de Iași). A fost un cunoscut și apreciat profesor de Limba si literatura română timp de 34 de ani (5 ani la Butea, 17 ani la Tg. Frumos si 14 ani la Iasi). În tot acest interval a fost metodist voluntar și, mulți ani, conducător de cerc pedagogic. Toate cursurile de perfecționare și gradele didactice și le-a susținut luând doar note maxime. La concursul de intrare în municipiul Iași a obținut cel mai mare punctaj realizat în învățământul ieșean (20 de puncte, adică punctajul maxim) – cu toate acestea, nu a putut să-și aleagă liceul în care să predea. Până în 1989, posibil și după, a fost suspectat și marginalizat prin mașinațiunile Securității; în anii ’60, cand și-a depus candidatura la Facultatea de Filologie a Universității din Iași, “dosarul” i-a fost respins din motive politice (după cum i-a spus Profesorul I. D. Lăudat si alții). Peste 25 dintre elevii săi au devenit la rândul lor profesori de Limba română, iar câțiva, scriitori.
Din punct de vedere literar, Costin Merișca a debutat la vârsta de 12 ani, în 1939, în revista “Lumea copiilor”. La 17 ani, in 1945, e redactor la revista literara caracaleana “Haralamb Lecca” și colaborator la revistele umoristice bucureștene “Veselia” și “Humorul”.
În decursul vieții, a publicat circa o sută de articole și studii, tipărite sau difuzate la Radio Iași. A colaborat la periodice ca: Națiunea, Gazeta învățământului, Cronica, Tribuna școlii, Radioteleșcoala, Limbă și literatură pentru elevi, Învățământul liceal, Filatelia, Magazin istoric, Revista Mitropoliei Moldovei, Cercetări istorice, Transilvania, Anuarul Institutului de Istorie “A. D. Xenopol”, Pur și simplu, Convorbiri literare (Seria veche și Seria nouă).
Este cunoscut pentru cărțile sale de istorie (nobiliară românească și a închisorilor comuniste), istorie literară, proză. A scris și poezii sau maxime.
Debutul editorial avea să vină abia după ieșirea la pensie și după schimbarea de regim din 1989. A publicat în 1992 romanul “Tărâmul Gheenei”, notații memorialistice și istorice pe care decenii le-a ținut ascunse cu mare grijă de ochii, urechile și mai ales mâinile vigilente ale Securității. Romanul a fost prefațat de Paul Goma și premiat deja în 1990 de către Uniunea Cineaștilor, Studioul “Pro film”, la Concursul “Cel mai bun scenariu de film” (în urma contractului încheiat, cartea urma să fie ecranizată). (Există și un volum II și un volum III, ale romanului, aflate înca în manuscris.)
Volumul de documente și fotografii inedite de Istorie literară, înscris în planul Editurii Junimea din anii ‘70, i-a fost interzis de la publicare de către fosta Securitate pentru refuzul de a deveni colaborator al acesteia. [Tot așa s-a întâmplat cu propunerea Decanului Ion Coteanu de la Facultatea de Filologie din București, de a ocupa un post universitar, ca și cu dosarele întocmite de Universitatea “Al. I . Cuza” din Iași (de către Prorectorul de atunci, D. Berlescu și Șeful de catedră, Profesorul C. Ciopraga), ca și cu cel al Institutului de Perfecționare a Cadrelor Didactice Iași, ambele pentru a accede la un post de cadru universitar.]
Sever dar iubit, cu un “șarm” aparte – așa și-l amintesc nenumăratele generații de elevi – profesorul și omul Costin Merișca a fost, cu riscurile verticalității, un exemplu de principialitate și obiectivitate, de pasiune profesională și în munca de cercetare, de limpezime logică, de corectitudine, cinste, conștiinciozitate, sinceritate și modestie. Aceste trăsături, în general, l-au dezavantajat în viață, având puțini prieteni și trăind modest. Spirit iscoditor, meticulos, cu preocupări diverse, nu s-a limitat la un anumit teritoriu, ci și-a canalizat pasiunea în varii domenii: de la filatelie, arheologie, bibliofilie (o colecție extrem de prețioasă) – și până la colecționarea de folclor românesc din Caucaz și literatură umoristică și memorialistică. A scris roman, studii pedagogico-metodice, studii de lingvistică și etnologie (morfologia limbii țigănești – un prim “vocabular”, publicat în colaborare cu un elev de-al său de etnie rromă, în anii ’60, de asemenea cercetări antroponimice la ceangăi), genealogii boierești și nu numai, studii istorice de interes local sau național (încoronarea lui Ștefan cel Mare, reconstituirea celebrei Biblioteci Miclăușene și a drumurilor medievale moldovenești, descoperirea și descifrarea celui de-al doilea, ca vechime, polmelnic-triptic domnesc de la noi), s-a ocupat de documente inedite de istorie literară (despre Gr. Alexandrescu, C. Negruzzi, D. Bolintineanu, S. Bărnuțiu, V. Alecsandri, I. Ghica, P. Cîmpeanu, D. Petrino, D. Barnoschi etc.)
A decedat în Iași, în anul 2003. Mărturisea, în ultimii ani, că nu spera să prindă apropierea țării de NATO și UE, și nu ar fi crezut că va prinde anul 2000…
A publicat în: “Lumea copiilor” (1939), “Rarăul” (1943), “Veselia”, “Humorul”, “Gazeta învățământului”, “Cronica”, “Tribuna școlii”, “Limbă și literatură pentru elevi”, “Lumina”, “Săptămâna”, Învățământul liceal”, “Cercetări istorice”, “Flacăra”, “Convorbiri literare”, “Magazin istoric”, “Revista Mitropoliei Moldovei și Sucevei”, “Radioteleșcoală”, “Filatelia”, “Orizonturi”, “Transilvania”, “Încotro”, “Pur și simplu”, “Strict secret” etc. În 1946, George Calinescu îi comentează o poezie în pagina literară a ziarului “Națiunea”. A editat revista “Miorița” (1968, 1969, Liceul Teoretic Tg. Frumos), remarcată în “România literară” (1969). A fost publicat cu poezie erotică în antologia “Pro patria”, cercetări istorice și culturale în almanahurile “Convorbiri literare” și “Almanahul filatelic”, Anuarul Institutului de Istorie “A. D. Xenopol” și altele.
A participat la un film documentar realizat de doi cineasti francezi: “De la chute” / “Treptele caderii”, in românește
[http://www2.cfwb.be/av/archive/Filmer%2098/produc/pg005.htm]
Volumele publicate:
TRAGEDIA PITEȘTI (O CRONICĂ A REEDUCĂRII DIN ÎNCHISORILE COMUNISTE) 1997;
TĂRÎMUL GHEENEI 1993 – cu Prefață de Paul Goma;
CASTELUL MICLĂUȘENI ÎN CULTURA ROMÂNĂ; O PERSONALITATE UITATĂ…; AMALIA ȘI ALTE POVESTIRI s.a.m.d.
