#InfoEconomic: profesor universitar doctor Cristian Popescu, prodecan al Facultății de Economie și Administrarea Afacerilor: ”pentru a ajunge la ținta de deficit bugetar pe care Comisia Europeană a recomandat-o Guvernului României, va fi nevoie de măsuri drastice în ceea ce privește fiscalitatea și în ceea ce privește limitarea cheltuielilor publice”
Publicat de hdaraban, 27 noiembrie 2024, 20:03
Unde se află România la nivel macroeconomic și în ce direcție se îndreaptă au fost subiecte de dialog cu domnul Cristian Popescu, profesor universitar doctor, prodecan al Facultății de Economie și Administrarea Afacerilor din cadrul Universității ”Alexandru Ioan Cuza” Iași.
Invitatul a vorbit despre măsurile care ar putea fi implementate pentru atingerea țintelor de deficit și efectele acestora pentru populație și mediul de business. Deciziile, spune profesorul, vor depinde foarte mult de ceea ce se va întâmpla în plan politic.
Dincolo de aceasta, interlocutorul a scos în evidență faptul că problema realizării bugetului anual este una structurală: ”el a fost conceput din start pe cheltuieli mai mari decât veniturile și pe estimări mult prea optimiste în ceea ce privește veniturile care ar putea fi realizate și atrase.”
În deschiderea dialogului, a fost invocată și o statistică: la nivel național, numărul firmelor care și-au suspendat activitatea în primele nouă luni din acest an a fost de peste 13 480, în creștere cu 19,2% comparativ cu perioada similară a anului trecut. Sunt date publicate de Oficiul Național al Registrului Comerțului.
Cristian Popescu: Ați făcut referire la câteva aspecte foarte interesante și ați punctat o analiză care trebuie să ne dea de gândit. Ați pomenit de numărul firmelor care și-au încetat activitatea în anul curent și acesta este un indicator de trend foarte important pentru macroeconomiști, pentru că arată atât starea de optimism sau pesimism a economiei, cât și problemele, dificultățile care se pot ivi. Acestea arată că preocuparea pentru viitor este sub semnul pesimismului și treaba aceasta trebuie să ne dea de gândit.
Horia Daraban: Vom mai discuta despre acest plan. Aș vrea să adaug la cele spuse în introducerea noastră: conform unui proiect de hotărâre de guvern aflat în dezbatere, Ministerul Educației solicită suplimentarea bugetului cu aproape 500 de milioane de lei pentru a plăti salariile profesorilor și bursele elevilor pe luna noiembrie. Desigur, la acest capitol se adaugă și alte cheltuieli. Putem găsi o explicație și care să aibă legătură și cu datele din deschiderea dialogului nostru? Nu sunt bani în buget și care să acopere astfel de cheltuieli?
Cristian Popescu: Explicația ține în primul rând de modul structural în care este conceput bugetul României, adică finanțarea mult prea redusă pe care o are educația, în jur de 3%, nici măcar 3% din PIB. Și asta arată din start că vor fi probleme în anul de execuție bugetar, în anul în curs. Prin urmare, era de aștepta ca, în condițiile în care salariile profesorilor totuși au crescut pe perioada acestui an, era de așteptat ca bugetul Ministerul Educației să se epuizeze și să fie probleme pe final de an. Așadar, aici este un aspect. Ar mai fi un alt aspect: execuția bugetară, partea de venituri la bugetul de stat, așa cum mai transpare în presă din când în când și cum ne mai raportează guvernul trunchiat. Partea aceasta are mari probleme acum, mai ales spre sfârșit de an, veniturile la bugetul de stat nu au fost pe măsura previziunilor. Și atunci, probabil că aici apare un al doilea aspect cu mare semn de întrebare: despre ce se va întâmpla pe sfârșit de an.
Așadar, avem cel puțin două explicații pentru care Ministerul Educației, dar probabil și celelalte ministere vor cere în curând bani, pentru că pe sfârșit de an vor rămâne fără bani de salarii, în principal. Și Sănătatea are aceeași problemă și, în general, ministerele care sunt problematice și, de fapt, ministerele care n-ar trebui să fie deloc problematice, pentru că, dacă într-o țară nu ai educație și sănătate, atunci toate celelalte sunt de prisos pe termen lung. Aici este motorul dezvoltării unei țări, în modul în care gândești educația și sănătatea țării respective.
Horia Daraban: Care este problema României, dacă e să vorbim despre ideea de buget, de bani ajunși la stat? Este vorba despre această ineficiență în strângerea taxelor și pe care o invocă foarte multă lume?
Cristian Popescu: Ca să citez un coleg care lucrează la Ministerul Finanțelor, problema este structurală. Problema a început în momentul în care a fost conceput bugetul. El a fost conceput din start pe cheltuieli mai mari decât veniturile și pe estimări mult prea optimiste în ceea ce privește veniturile care ar putea fi realizate și atrase la bugetul de stat. Așadar, avem din start gândit un buget deficitar și apoi execuția bugetară, dar nu este nimic surprinzător. An de an, execuția bugetară în România este deficitară. Avem o economie care funcționează destul de mult în zona gri. Avem foarte multe firme care au probleme de cash-flow, au probleme legate de aprovizionare, care au probleme legate de exporturi ș.a.m.d. și, prin urmare, nu-și pot onora obligațiile la bugetul de stat. Dar asta, repet, se întâmplă an de an, așa încât Guvernul, în previziunile sale de buget, ar trebui ca pentru anii următori se ia în considerare aceste aspecte.
Horia Daraban: De ce măsurile legate de digitalizarea strângerii taxelor, a impozitelor nu au avut efectul scontat?
Cristian Popescu: Pentru că nu au fost implementate cum trebuie. Asta o poate spune orice agent economic care are de-a face cu sistemul de plăți electronice, cu sistemul de raportări electronice. Asta o poate spune orice funcționar de la Ministerul Finanțelor, care se ocupă de control și evidența acestor încasări și plăți prin sistemul e-factura, în special. Așadar, e un lucru făcut cu jumătate de măsură, așa cum se fac în ultimul timp lucrurile pe la noi când vine vorba mai ales de aspectul financiar al execuției bugetului de stat.
Horia Daraban: Situația actuală, și dumneavoastră ați făcut o referire în deschidere a dialogului nostru, pune presiune pe mediul privat. Dacă, da, cum anume?
Cristian Popescu: Cu siguranță, mediul privat este primul afectat și am și văzut prin numărul mare de suspendări de activitate sau de falimente. Așadar, în momentul în care execuția bugetară intră pe deficit, în momentul acela, evident că se pune problema și apare presiunea găsirii resurselor. Cea mai la îndemână, probabil, și anume împrumutul devine din ce în ce mai costisitor. Probabil că, în anii următori, atât pe fondul creșterii dobânzilor, în condițiile în care inflația sau politicile antinflaționiste nu au răspuns pe măsura așteptărilor, în condițiile în care, iată, se produc niște efecte care țin de poziția geostrategică, care țin de riscurile politice ș.a.m.d., asta va duce cu certitudine la mărirea riscului de țară pentru România. În aceste condiții, finanțările vor fi mai scumpe. Așadar, probabil o a doua șansă de a recupera puțin din deficit ar fi creșterea fiscalității interne, adică creșterea impozitelor și taxelor pe care românii de rând, firmele și românii le vor plăti pe muncă și pe venituri.
Firmele vor avea, probabil, de plătit impozite mai mari pe profitul obținut, salariații vor avea probabil impozite mai mari de plătit pe muncă, pe salariu, în special. Probabil că impozitele indirecte vor crește. Unul din scenariile de recuperare a acestui deficit major la bugetul de stat este creșterea TVA-ului. Nu știu dacă se va întâmpla, e doar un scenariu agreat. Vedem că depinde foarte mult și de cursul pe care vor lua alegerile din perioada ulterioare discuției noastre. Dar, oricum ar fi, pentru a ajunge la ținta de deficit bugetar pe care Comisia Europeană a recomandat-o Guvernului României, adică undeva în jur de 2% în perioada următorilor ani, pentru acest lucru va fi nevoie de măsuri drastice în ceea ce privește fiscalitate, pe de o parte și pe de altă parte, în ceea ce privește limitarea cheltuielilor publice.
Horia Daraban: De ce suferă România din cauza lipsei eficienței strângerii de taxe și impozite? Din câte îmi amintesc, România se află pe ultimele locuri în Uniunea Europeană la această strângere a taxelor și impozitelor. De ce nu se lucrează în această zonă?
Cristian Popescu: E un proces dificil, adică, eficientizare a sistemului de colectare a impozitelor, ține atât de legislația care guvernează problema, dar și de nivelul de pregătire al sistemului de a implementa această legislație, adică de a duce până la capăt măsurile care poate sunt gândite bine, dar lipsa de punere în practică a acestor măsuri, iată, ”e-factura”, alte măsuri care, fundamental, sunt bune, dar trebuie să stăruim în a duce la bun sfârșit proiectul în așa fel încât să ajungem la o colectare cât mai completă; 100% nu vom ajunge niciodată și nu există niciun stat care să reușească această performanță. Dar se poate mult mai bine luând măsuri adecvate și dorindu-se din punct de vedere politic.
Adică, în momentul în care tot dăm scutiri fiscale, în momentul în care, iată, se scutesc de impozitul pe venit, tranzacțiile cu criptomonede, până la anul, până la mijlocul anului viitor. Este, probabil, una dintre cele mai speculative activități pe care o putem avea în mediul economic. Atunci, cei care derulează activități de comerț, de industrie, de servicii, obișnuite, privesc spre această facilitate fiscală și spun ”da, dacă la ei se poate, la mine de ce n-ar trebui? Că eu am angajați, eu creez locuri de muncă, eu creez valoarea adăugată, eu creez PIB-ul acestei țări. De ce li s-a dat ăstora o asemenea scutire și nu s-a dat mie?” Și atunci, psihologic, probabil, apare încă un prag în plata impozitelor și taxelor. O să-mi spun eu, ca antreprenor, și, pe bună dreptate, ”nu pot să mai amân și eu, dacă ăstora li s-a dat facilitate asta?”
Mai e o facilitate foarte bună și foarte bine primită, aceea de scutire la penalități ș.a.m.d. Dar dacă, an de an, se știe că între luna august și luna decembrie apare o asemenea facilitate, atunci eu de ce mi-aș plăti impozitele și de ce m-aș teme de penalități, pentru că știu că l-un moment dat voi fi scutit de ele? Toate astea creează un trend, creează un comportament bazat pe niște espectative legate de compromisuri pe care le realizează guvernul și care, ulterior, se transformă, vedeți foarte bine, în neseriozitate.
Horia Daraban: În ceea ce privește execuția bugetară, de actualitate în cadrul discuției noastre, este și Planul bugetar structural național pe termen mediu 2025-2031, care prevede asigurarea unei traiectorii de ajustare deficitului bugetar pentru o perioadă de 7 ani, având ca punct de pornire un deficit bugetar estimat de 7,9% pentru anul acesta și ca punct de sfârșit anul 2031, un deficit bugetar de 2,5% din PIB. În ce măsură, realizabilă atingerea acestei ținte, în cazul nostru? 2,5% din PIB, plecând de la aproape 8% deficit la sfârșitul acestui an.
Cristian Popescu: Ținând cont de ceea ce am spus mai înainte, că a diminua deficitul bugetar înseamnă a diminua cheltuielile, o parte din cheltuieli, ok, sunt cheltuieli curente care pot fi diminuate, dar, probabil, se va întâmpla lucrul acesta, vor fi diminuate și cheltuielile de investiții.
Deja s-au diminuat substanțial cheltuielile de investiții începând de anul acesta, comparativ cu anul trecut. Acest aspect, în momentul în care diminuezi cheltuielile de investiții, atunci, printr-un efect de multiplicare, se va produce o curbă descendentă a produsului intern brut și acest lucru va afecta substanțial creștere economică. De aceea eu nu văd cum sunt compatibile cele două proiecții, adică, diminuarea deficitului bugetar până la două procente în următorii ani și o creștere economică care este prognozată să ajungă undeva la patru spre 5% în aceeași perioadă de timp.
Lucrurile se bat cap în cap, ar însemna ca sectorul privat să prindă un având extraordinar, dar, din păcate, la nivel global, vedem că se cam ivesc zorii, hai să spunem, unei recesiuni sau cel puțin ai unei stagnări economice, normale, de altfel, ciclică, firească, pentru macroeconomiști. Ei, în contextul în care trendul global este descrescător, nu poți să emiți o previziune atât de optimistă și să spui că, în perioada următoare, atingi cele două obiective foarte importante: diminuezi deficitul public și induci creștere economică. Un economist ar spune că nu se poate treaba asta. Prin urmare, ceva nu cade bine în această prognoză realizată. Asta ne de dă gândit asupra seriozității cu care este abordată problema de către cei în măsură să gestioneze problemele bugetare ale țării.
Horia Daraban: Făcând totuși apel la cifrele pe care le avem la dispoziție și încercând să oferim o concluzie dialogului nostru, domnule profesor, în perspectiva lui 2025, având la bază și ceea ce ați menționat dumneavoastră până acum, care sunt pericolele pentru anul viitor?
Cristian Popescu: Ar putea fi mai multe scenarii, în primul rând, care sunt legate de alegeri. Depinde care va fi direcția în care, din punct de vedere politic, o va lua România în perioada următoare. Dacă mergem pe calea populistă, atunci, probabil că preocuparea pentru deficitul bugetar nu va fi atât de mare și vor continua cheltuielile astfel încât să nu existe un șoc foarte puternic fiscal pentru anul următor. Dacă mergem pe calea rigorii și a preocupării pentru termen lung, pentru că, vedeți dumneavoastră, există promisiuni populiste pe termen scurt, care par să ne aducă bunăstare. Dar viziunea unui guvern și a liderilor noștri trebuie să fie pe termen lung. Preocuparea nu este doar pentru ce se întâmplă la anul, preocuparea este pentru direcția pe care o ia țara aceasta pe termen lung, cel puțin pe 10 – 15 ani. Eu nu spun că un guvern trebuie să facă planuri cincinale, așa cum se făceau înainte, dar niște proiecții trebuie făcute.
Așadar, revin, în funcție de rezultatul alegerilor, sigur că vor exista direcții diferite în care se va merge în perioada următoare, așa încât orice prognoză acum poate fi infirmată de rezultatul alegerilor. E normal. Probabil ca la anul, în condițiile în care s-ar dori scăderea cheltuielilor bugetare, e probabil să crească rata șomajului, în condițiile în care se iau măsuri legate de înfrânarea consumului. Și acestea se iau indirect prin creșterea TVA-ului, spre exemplu, atunci și inflația să fie ținută în frâu și să coboare sub 5% să se ducă acolo unde ar fi normal să fie, adică sub 3%; dar sunt doar presupuneri. Iarăși, există acest vector care înseamnă alegerile. Dacă rezultatul va fi în zona populismului, atunci la anul vom avea inflație la fel de ridicată. Cel puțin taxele probabil nu vor crește, acumulând deficite bugetare din ce în ce mai ridicate și mergând până la sancționare din partea Comisiei Europene.
Dacă se va merge pe calea alternativă, atunci, probabil, vom avea o rigoare fiscală mai ridicată, ceea ce va însemna o inflație mai scăzută, un șomaj ușor în crește, dar nu foarte puternic, pentru că, din fericire, economia românească încă este atractivă pentru investiții străine, în condițiile în care, iarăși, repet, rămânem în stabilitate politică. Așadar, lucrurile sunt sub semnul întrebări. Nimeni sau cineva care judecă lucrurile corect nu vă poate da un răspuns aproximativ în această perioadă de timp. Peste o lună de zile mai vedem.
Varianta audio a dilogului:
