Dimitrie Anghel, „în căutarea altei forme desăvârşite şi eterne”

Publicat de nicolaetomescu, 15 iulie 2021, 09:59 / actualizat: 15 iulie 2021, 14:45

[1] În „Adevărul”, „Adevărul literar și artistic”, „Lumea nouă”, „Literatura și arta română”…

[2] Pot înțelege puterea și atracția pe care o exercită „dezvăluirile” privind viața personală, dar cred într-o măsură mai mare în posibilitatea omului de a-şi duce viaţa aşa cum doreşte, cu un minim de ingerinţe; acest drept, pe care îl extind – în articolele mele – asupra celor veșnici, se referă la „viaţa privată, la viaţa familială, la aceea a căminului, la integritatea morală, la onoare şi reputaţie, la faptul de a nu fi prezentat într-o lumină falsă, la nedivulgarea unor fapte inutile şi jenante”.

Pentru cei care vor „dezvăluiri”, https://adevarul.ro/cultura/carti/triunghiul-amoros-zguduit-lumea-literara-poetiiSt-o-iosif-dimitrie-anghel-rapusi-iubirea-femeie-1_6053d6b85163ec42710bde8c/index.html, https://www.historia.ro/sectiune/portret/articol/dimitrie-anghel-intre-condei-si-revolver

[3] „Funigelul” este firul unei specii de păianjen, având proprietatea de a pluti liber prin aer… Poem dramatic în trei acte, scris de Ștefan Octavian Iosif și Dimitrie Anghel: o tânără, caracterizată prin puritate, țese o camașă fermecată care să îi protejeze fratele în război, dar, în ultima clipă, alege să i-o ofere iubitului plin de gânduri ascunse (de aici, consecințele funeste)…

notă de comentariu: Nicolae Tomescu (redactor-șef Radio Iași)

*

Dimitrie Anghel, „Curcubeul”

„Ce schimbătoare e la munte
Lumina; cât ai scăpăra,
Un curcubeu a-ntins o punte
Din casa mea pân’la a ta.

Şi-un gând, un gând nebun îmi vine!
– Aşa-s poeţii uneori –
Să mă avânt până la tine
Pe puntea asta de culori.

Cu fruntea de lumini brăzdată
Să urc tăriile cereşti
Şi, când nici nu te-aştepţi, deodată
Să-ţi bat cu degetu-n fereşti…

Dar când să urc, frumoasa punte
S-a dărâmat, – ş-acuma norii
Au tras perdeaua cătră munte:
Nebuni sunt, Doamne, visătorii!”