Gânduri pentru Cristian David Călin
Publicat de Lucian Bălănuţă,
19 decembrie 2015, 19:31 / actualizat: 21 decembrie 2015, 11:58
Câţiva dintre prietenii, colegii şi apropiaţii săi au ţinut să spună câteva cuvinte, ca un ultim omagiu:
Diana Chihaia, Coordonator Club IQ, Universitatea „Alexandru Ioan Cuza” din Iași:
„Vestea că David Călin nu mai este, nu este un coșmar din acela care pleacă odată cu noaptea, nu este un zvon nefondat, nu este o farsă, nu este o încurcătură sau o coincidență de nume în care speri cu disperare în astfel de momente. Nu… Vestea primită ieri la telefon este realitatea care nu a mai contenit în a veni cu alte vești și alte gânduri despre David. În continuu. În continuu, asemenea unor date care tot apar și apar fără să se oprească, ca să infirme ipoteza că tinerețea și viața sunt fără de moarte aici, în lumea aceasta mică, a noastră. Și chiar dacă știam că viața aici nu este fără de moarte, pentru că am învățat-o ca ceilalți semeni, tot mă încearcă revolta și mă macină întrebările acestea: „De ce? De ce atât de tânăr, de ce tocmai David?”
Este șocant și dureros să privesc această realitate nu doar din perspectiva grăuntelui care sunt în acest Univers, ci și din perspectiva unei roți dintr-un sistem precum comunitatea din care fac parte. Odată cu plecarea lui David către veșnicie, s-a stins o scânteie care a aprins multe curiozități și proiecte, s-a pierdut un munte de altruism și energie, s-a pierdut un prieten bun, așa cum au spus-o foștii lui colegi de liceu și colegii pe care îi avea acum, la facultate, in Cambridge.
Unul dintre proiectele în care David a crezut de la început și căruia s-a dedicat cu multă pasiune, este Club IQ. David a fost unul dintre cei opt membri fondatori ai acestui club de elită, al olimpicilor naționali și internaționali, făcând altfel vizibili pe tinerii excepționali – printre care se număra și el – tineri despre care auzim prea rar și doar atunci când se întorc acasă cu o medalie de la vreun concurs național sau internațional.
Urmărindu-i activitatea, uneori aveam impresia că descoperise secretul omniprezenței pentru că mereu apărea când te așteptai mai puțin și dispărea la fel de repede, spre altă activitate, alt proiect. A dispărut și-acum… s-a dus să cerceteze în ceruri dar rămâne cu noi prin ceea ce a făcut până acum, prin ceea ce a început, prin ceea ce a oferit celor din jur, fie că sunt familie, prieteni sau profesori.
Dumnezeu să te ierte și să te aibă în pază, David!”
Ciprian Păiuș, Director Executiv, Fundația Comunitară Iași:
„Încă nu pot să cred ce aud despre David.
Întâmplarea face că cea mai mare poză din birou e cu David… E acolo de mai bine de o lună. O văd zi de zi când deschid ușa. Uneori o remarc, alteori nu. Atunci când o fac, zâmbesc de fiecare dată, involuntar. E poza în care David ține pe umeri Cartea Roșie a lui C.G. Jung (una din fotografiile prin care prezentam olimpicii fondatori ai Clubului IQ, în 2012).
David este unul din motivele pentru care am pus bazele acestui program adresat olimpicilor, este unul din cei mai dedicați tineri care s-au implicat în YouthBank și persoana care a ales să folosească tot acel potențial uriaș pe care îl are, pentru mai binele colegilor săi.
Și nu am să spun mai multe acum, deoarece pentru mine David încă este.”
Ilinca Berinde, Colegiul National „Emil Racovita”, membru Club IQ:
„Nu l-am cunoscut pe David in contextul olimpiadelor, de aceea nu il vad ca „olimpicul”. David a fost si va ramane o persoana extraordinara, de o inteligenta deosebita, fara a fi in nici o secunda arogant sau a se vedea superior. Am apreciat la el modestia, veselia, dorinta de a fi mai bun, tot mai bun. A fost unul din oamenii a carui viitor te astepti sa schimbe lumea, una din persoanele de valoare, atat profesional, cat si uman. Sa ne amintim de el ca fiind „olimpicul”, sa ne amintim de ce s-a remarcat, dar sa ne amintim si faptul ca am pierdut un om deosebit, un caracter pe care rar il mai intalnim. Sa nu ne rezumam la ceea ce a facut, ci sa ne uitam si la cine a fost. Si sa invatam o lectie de la David, pentru ca daca nu a avut ocazia sa schimbe lumea, macar sa schimbe ceva in noi. Ramas bun David”
Adelina Filip, membra a Clubului IQ şi elevă la Colegiul „Costache Negruzzi”:
„A Beautiful Mind” sunt cuvintele care îl descriu întru totul. David a fost un Om cu un suflet plin de bunătate, care nu a economisit nicio clipă din timpul său, ce s-a dovedit a fi atât de prețios, o persoană dedicată total în efortul de a desluși tainele Universului și în a deveni un cercetător de referință. Permanent preocupat de autodepășire, a găsit resurse în a lega prietenii care nu au ținut cont de bariere spațiale și temporale.
A cules laurii tuturor concursurilor la care a participat, promițând, aproape fără cuvinte, un viitor strălucit. O perspectivă care – din păcate – s-a frânt nedrept, mult prea curând, obligându-ne pe noi, toți celilalți, să îi ducem visul mai departe. Dumnezeu l-a chemat spre a cerceta Veșnicia, arătându-ne astfel că Pământul s-a dovedit a fi prea strâmt, prea limitat, pentru mintea atotcuprinzătoare a acestui geniu.
Și iată-ne acum, David, înclinându-ne în fața ta, pentru că ai reușit prea devreme „să întreci viteza luminii”…”
Ines Dumitriu, Fundatia Comunitara Iaşi:
„David a fost alături de echipa Fundației Comunitare Iași încă de când Clubul IQ (Iași) era doar o idee. A fost unul dintre cei care au crezut în acest proiect și care avea o viziune frumoasă: aceea de a construi ceva pentru olimpicii viitorului.
David m-a molipsit de optimism și de idei bune, de entuziasm, de tinerețe și de determinare într-o perioadă în care aveam nevoie de oameni frumoși lângă mine. David a fost tot timpul acolo, gata să ne ajute și să se implice.
Zbor lin, David!”
Laura Ştreangă – Colegiul Național Iaşi, membru fondator al Clubului IQ
Au trecut deja câteva zile, însă gândul că David a murit îmi pare la fel de absurd și devastator. L-am cunoscut în 2012, când făceam primele demersuri pentru înființarea clubului olimpicilor „IQ (Iași)”. Era (incredibil cât de nepotrivită îmi poate părea folosirea unui timp trecut!) genul de personalitate magnetică, de un entuziasm molipsitor. Totul era natural la David, lipsit de orice ostentație: carisma, exuberanța, inteligența vulcanică, dezinvoltura cu care putea aborda orice subiect. Despre talentul și pasiunea sa, orice cuvânt este de prisos: David confirmase, an de an, că era una dintre tinerele valori ale României, iar drumul pe care îl avea înainte era cu siguranță promițător. Cu atât mai dureroasă este pierderea sa, când știm ce potențial uriaș avea, ce om frumos ne-a părăsit și ce viitor a fost retezat. Cu bine, David!
