Împreună, primele două luni ale acestui an au fost cele mai calde de la sfârşitul secolului al XIX-lea. Anul cu cea mai ridicată temperatură medie din anale a fost 2014.
În februarie 2015, temperatura medie la suprafaţa uscatului şi a oceanelor a fost cu 0,82 de grade Celsius mai mare decât cea a secolului al XX-lea şi a doua cea mai ridicată din perioada 1880 – 2015. Cea mai călduroasă lună februarie a fost înregistrată în 1998, cu 0,86 de grade Celsius mai mare decât media.
Luna trecută, temperatura medie pe uscat a fost cu 1,68 de grade Celsius mai mare decât cea din secolul al XX-lea, a doua cea mai ridicată din 1880. Recordul a fost stabilit în 2002, cu 1,70 de grade Celsius deasupra mediei, precizează NOAA.
Temperatura la suprafaţa oceanelor planetei a fost în februarie 2015 cu 0,51 de grade Celsius mai ridicată decât media secolului al XX-lea şi a treia cea mai călduroasă din 1880. Întinderea medie a gheţarilor din Oceanul Arctic a fost în medie cu 6,2% mai mică decât cea din perioada 1981 – 2010, având 958.295 de kilometri pătraţi. Este a treia cea mai redusă suprafaţă a banchizei pentru luna februarie din 1979, când au fost efectuate primele observaţii satelitare, arată Centrul naţional pentru zăpadă şi gheaţă (National Ice Snow Data Center).
În schimb, suprafaţa gheţarilor din Oceanul Antarctic era în februarie 2015 de 647.497 de kilometri pătraţi, cu 21,4% mai mare decât media din perioada 1981 – 2010. Este a şasea întindere de gheaţă ca mărime pentru luna februarie în Antarctica din 1981.
Primul episod din documentarul „The Romanians Are Coming”, difuzat de Channel 4
Publicat de Andreea Drilea,
18 februarie 2015, 09:20 / actualizat: 18 februarie 2015, 17:10
Personajul narator al primului episod al documentarului „The Romanians Are Coming” („Vin românii”), difuzat marţi seara de postul de televiziune britanic Channel 4, este un rom român, Alex Fechete Petru, care povesteşte despre cei 20.000 de români care au ajuns în Marea Britanie anul trecut, dintre care majoritatea contribuie la prosperitatea economiei britanice, relatează The Independent, în ediţia electronică.
„Dar nu vreau să vă mint, sunt unii români care vin fără locuri de muncă sau care nu au unde să locuiască. Şi astfel de romi vă sperie pe voi”, afirmă el. Documentarul prezintă tocmai poveştile a trei astfel de persoane. Alex (o persoană diferită faţă narator) este un român care s-a mutat în Marea Britanie din Canada, unde a petrecut câţiva ani. El vorbeşte perfect engleza cu accent canadian şi în prezent lucrează ca agent de salubritate, în timp ce doarme într-o parcare din apropiere de staţia Victoria.
Lucrurile stau şi mai rău pentru Sandu, tatăl a nouă copii care a venit dintr-una dintre cele mai sărace zone ale României în căutarea unui loc de muncă, însoţit de fiul său cel mare. „Ei vorbesc atât de prost engleza încât nu înţeleg nici dacă li se oferă de muncă”, remarcă naratorul.
Ştefan pare să semene cel mai mult cu sperietoarea din coşmarurile UKIP. Imediat ce îi intră banii din beneficiile sociale, el îi trimite acasă la familia lui. Când Alex îl întreabă pe Ştefan de unde presupune el că îi vin banii, acesta răspunde la întâmplare: „UE?”.
Cu cât sunt însă dezvăluite mai multe detalii despre situaţia lui de acasă, operaţia eşuată care i-a lăsat fiica invalidă, cu atât acesta pare un tată care face exact ce ar face orice alt tată în astfel de circumstanţe disperate.
În orice caz, aşa cum subliniază şi naratorul, Ştefan este in minoritate. Mai puţin de 2.500 de români primesc beneficii în Marea Britanie, iar documentarul promite şi alte poveşti reprezentative. (mediafax.ro/FOTO theguardian.com)
Mai mult, copiii ar fi trebuit să facă naveta la cea mai apropiată școală, însă drumul care face legătura cu satul vecin trece prin pădure, și este din pământ. La prima ploaie mai puternică accesul în zonă este foarte dificil.
Învăţătoarea din Dârmoxa alături de elevi
Şcoala din Dârmoxa
Elevi care scriu şi învaţă
Învăţătoarea cu elevii
Învăţătoarea la tabla improvizată
Şcoala din Dârmoxa care trebuie reparată
Elevii în sala de clasă improvizată
Prin urmare, învățătoarea cu inimă mare a construit în curtea casei sale o școală în care învață 4 copii, de vârste diferite.
Timp de 2 ani elevii de clasele 1-4 din Dârmoxa au studiat în sufrageria doamnei învățătoare. De ieri, cursurile se țin într-o încăpere în curtea casei, pe care Ionela Păcuraru împreună cu familia sa, a construit-o special în acest scop.
Am discutat cu cei de la Inspectorat, le-am spus că perioada aceea de criză care era mai mult decât i-au copii acasă, ştiu că nu mai sunt fonduri să reabiliteze şcoala.
AD: De câţi ani copiii învaţă la dumneavoastră în curte?
IP: De doi ani.
AD: De atunci şi până acum autorităţile locale nu s-au implicat, nu au dorit să reabiliteze şcoala din satul Dârmoxa?
IP: Eu am încercat, nu am insistat, recunosc, nu am insistat, dar dacă nu se poate, 4 copii, poate chiar nu sunt fonduri pentru aceşti 4 copii cu toate că ei există, drumul este rău, distanţa este mare, 20 de km până la cea mai apropiată şcoală, prin pădure, acesta e principalul motiv pentru care nu am vrut să ne lăsăm copii de acasă. Ne-am hotărât împreună cu soţul, cu familia să facem cei mai bine pentru ei.
AD: V-a ajutat cineva la construcţia acestei şcoli? Aţi avut sprijinul autorităţilor?
IP: Nu a fost intenţia să construim o şcoală. Am transformat noi o încăpere într-o sală de clasă. Noi ne-am gândit ca în timp să ne construim o bucătărie de vară. Nu ne-am gândit că în aşa scurt timp o să reuşim să o dăm şi în folosinţă ca şi şcoală. Asta datorită faptului că am aflat în luna august a anului trecut că sunt însărcinată şi trebuia să fac ceva pentru că de ieri am intrat în concediu prenatal. A trebui să vină altcineva. Deci, nu îi puteam primi chiar în casa în care am învăţat anul trecut, în sufrageria casei. Lângă casă, în construcţia în care am vrut să facem bucătăria de vară am amenajat împreună cu soţul, o sală de clasă.
AD: Spuneaţi că aveţi 4 copii de vârste diferite. În ce clase sunt aceşti 4 copii?
IP: Am un copilaş la casa pregătitoare, doi la clasa întâi şi unul la clasa a trei-a.
AD: Ce se întâmplă cu şcoala acum? Şcoala din sat?
IP: Şcoala este încuiată. Este folosită doar atunci când sunt votări. Secţie de votare. Este o şcoală mare, am înţeles că acum zeci de ani erau şi 50 de copii în scoală
Ionela Păcuraru, învățătoarea din Dârmoxa, județul Suceava, vorbește cu părere de rău și despre faptul că în localitate nu există o grădiniță, deși sunt copii de vârstă preșcolară. Aceștia, din păcate, stau acasă, până când merg la clasa pregătitoare.
IP: Natalitatea este în creştere. Chiar sunt copii care vin din urmă, sunt de grădiniţă. Păcat că nu se face nici grădiniţă
AD:Şi ce se întâmplă cu aceşti copii de grădiniţă?
IP: Nu merg nicăieri, decât în clasa pregătitoare sau rareori spre exemplu spre sfârşitul anului când programa e puţin mai liberă pot să-i mai iau eu la şcoală, măcar să socializeze, să coloreze, să facă ce fac şi ceilalţi copii.
AD: A existat vro dată grădiniţă în localitatea dumneavoastră, în Dârmoxa?
IP: Da. Acum zece ani când am venit eu în sat, era grădiniţă. La grădiniţă am şi venit.
AD: Şi de ce s-a închis?
IP: Din cauza numărului mic de copii.
Neculai Chiriac, primarul orașului Broșteni din județul Suceava, de care aparține satul Dârmoxa, spune că anul acesta vor fi bani pentru reabilitarea școlii și promite că până în toamnă clădirea va fi dată în folosință.
NC: Pentru reabilitarea şcolii de la Dârmoxa, în urma unui deviz am prins o sumă de 50 de mii de ron (cinci sute de milioane în bani vechi) pentru a repara acoperişul cu tablă tip Lindab, pentru a schimba tâmplăria, geamurile şi uşile şi alte lucrări pentru desfăşurare în bune condiţii a învăţământului.
Despre drumul care trece prin pădure și nu e reabilitat primarul de Broșteni spune că nu intră în responsabilitate sa deoarece este o arteră județeană de care ar trebui să se ocupe Consiliul Județean.
NC: Acum doi ani a fost pietruit dar datorită utilajelor de trafic greu s-a distrus şi sper ca cei de la Consiliul Judeţean să intervină şi anul acesta.
