Finanţarea căminelor pentru persoane vârstnice, modificată

Publicat de gabrielarotaru, 28 iunie 2016, 17:28

Actul normativ modifică Legea nr.17/ 2000 privind asistenţa socială a persoanelor vârstnice şi Legea nr. 195/ 2006, Legea-cadru a descentralizării, armonizând, în principal, neconcordanţele şi disfuncţionalităţile legislative legate de finanţarea cheltuielilor curente de funcţionare în căminele publice destinate persoanelor vârstnice, ca servicii publice descentralizate.

Una dintre cele mai importante modificări prevăzute în actul normativ adoptat astăzi este că serviciile de asistenţă socială pentru persoane vârstnice se vor asigura prin împărţirea responsabilităţii între administraţia publică centrală şi cea locală, nu vor mai ţine de competenţa exclusivă a administraţiei publice locale, finanţarea acestora asigurându-se cu respectarea principiului subsidiarităţii care stă la baza sistemului naţional de asistenţă socială.

Astfel, în completarea contribuţiei persoanei beneficiare/ susţinătorilor legali, se alocă sume din bugetele locale şi, în completarea acestora, sume defalcate din taxa pe valoarea adăugată, în proporţie de cel mult 10% din necesarul stabilit anual de Ministerul Muncii, Familiei, Protecţiei Sociale şi Persoanelor Vârstnice, la elaborarea bugetului de stat, în baza standardelor minime de cost aprobate prin hotărâre a Guvernului,în condiţiile legii.

Actul normativ armonizează, de asemenea, legea specială prin asistenţa socială a persoanelor vârstnice, Legea nr.17/ 2000, cu prevederile Legii asistenţei sociale nr.292/ 2011, în ceea ce priveşte evaluare nevoilor comunităţii şi planificarea serviciilor sociale adresate persoanelor vârstnice pentru a răspunde acestor nevoi în modul cel mai eficient.

Autorităţilor administraţiei publice locale prin serviciul public de asistenţă socială şi prin compartimentul de contractare de servicii sociale de la furnizori publici sau privaţi (pe bază de contracte sau convenţii de parteneriat), au următoarele obligaţii:
Estimarea anuală a numărului persoanelor vârstnice dependente care necesită sprijin pentru activităţile de bază ale vieţii zilnice;

Estimarea numărului persoanelor vârstnice care nu primesc ajutor pentru îndeplinirea activităţilor instrumentale ale vieţii zilnice din partea îngrijitorilor informali şi voluntari;

Elaborarea indicatorilor de eficienţă cost/ beneficiu.

Caracterul de urgenţă al actului normativ este dat de faptul că, în prezent, sistemul de finanţare a serviciilor de îngrijire pe termen lung a persoanelor vârstnice dependente, inclusiv a căminelor pentru persoane vârstnice, nu mai este funcţional din următoarele motive:

Bariere legislative/ disfuncţionalităţi în încasarea contribuţiei persoanelor vârstnice/ susţinătorilor legali ai acestora, la costurile serviciilor sociale de care beneficiază;

Bariere legislative/ disfuncţionalităţi în accesarea fondurilor de la bugetul de stat pentru suplimentarea sumelor prevăzute în bugetele locale pentru aceste servicii. Spre exemplu, în anii 2014 şi 2015, de la bugetul de stat nu s-au alocat deloc resurse financiare pentru cheltuielile curente de funcţionare în căminele de bătrâni, exceptând sumele alocate pentru finalizarea Programului de interes naţional’ Dezvoltarea reţelei naţionale de cămine pentru persoanele vârstnice’;

Dificultăţi financiare ale administraţiilor locale, în a căror competentă exclusivă se aflau serviciile sociale adresate persoanelor vârstnice;

Convergenţa disfuncţionalităţilor menţionate cu factorii economici şi demografici defavorabili, din comunităţile în care rata sărăciei este crescută, iar oferta de servicii sociale a furnizorilor privaţi este insuficientă sau inexistentă, constituie o situaţie care necesită intervenţie de urgenţă. (agerpres/ FOTO alba24.ro)