(AUDIO) Creştinii ortodocşi sărbătoresc Floriile
Publicat de , 12 aprilie 2020, 08:31
Această zi aminteşte de intrarea triumfală a lui Iisus Hristos în Ierusalim, unde a fost întâmpinat de oameni cu ramuri de finic.
În condiţiile în care în ţară este stare de urgenţă, impusă pentru a combate răspândirea noului coronavirus, slujbele sunt oficiate în biserici de preoţi în absenţa credincioşilor şi pot fi urmărite online sau prin intermediul televiziunii sau radioului.
Purtătorul de cuvânt al Mitropoliei Moldovei şi Bucovinei, părintele Constantin Sturzu, a declarat că voluntarii bisericii pot merge la casele enoriaşilor pentru a le oferi ramuri de salcie sfinţite: ”Acolo unde există solicitări, unde oamenii își doresc, pot fi sfințite ramurile care se împart cu acest prilej, ca un simbol al acelor ramuri cu care a fost întâmpinat Mântuitorul când a intrat în cetatea Ierusalimului, și pot fi duse de către voluntari, prin parohie, la locuința celor care își doresc acest lucru. Voluntarii vor purta mască și mănuși. În acest mod, ei aduc mângâiere și binecuvântare în aceste vremuri grele pentru noi toți.”
(Constantin Mihai, Radio Iași/FOTO radioiasi.ro)
Intrarea Domnului în Ierusalim (Floriile) este sărbătorită în Duminica dinaintea Învierii Domnului.
Intrarea Mântuitorului Iisus Hristos în Ierusalim este singurul moment din viaţa Sa pământească în care a acceptat să fie aclamat ca Împărat. De data aceasta, îşi pregăteşte singur intrarea, conform profeţiilor din Vechiul Testament, ca să fie recunoscut după Lege că este Mesia, Mântuitorul lumii. Poporul îl întâmpină pe Iisus cu ramuri de finic şi de măslin, strigând: ‘Osana! Bine este cuvântat Cel ce vine întru numele Domnului’. Prin aceste cuvinte, oamenii simţeau că însuşi Dumnezeu a venit în lume, pentru a aduce mântuirea ei. Intrând ca Împărat în Ierusalim, Iisus anticipează biruinţa Sa apropiată asupra morţii, ca şi biruinţa întregii omeniri pe care o purta în Sine.
Primele menţiuni despre această sărbătoare provin din secolul al IV-lea. Cei dintâi care o pomenesc sunt Sfântul Epifanie, căruia i se atribuie două predici la această sărbătoare, şi pelerina apuseană Egeria, care, în însemnările ei de călătorie, descrie modul în care se celebra această duminică în Ierusalim, spre sfârşitul secolului al IV-lea. De la unii dintre marii părinţi ai Bisericii, între care se află Sfântul Ioan Gură de Aur, Sfântul Ambrozie şi Sfântul Chiril al Alexandriei, există predici celebre ţinute în cinstea ei.
În vechime, Duminica Floriilor, începutul săptămânii Paştilor, mai era numită Duminica aspiranţilor sau a candidaţilor la botez, pentru că în această zi catehumenii (cei care urmau să se boteze) mergeau cu mare solemnitate la episcop spre a-i cere să fie admişi la botez, iar acesta le dădea să înveţe Simbolul credinţei (Crezul). Se mai numea şi Duminica graţierilor, pentru că, în cinstea ei, împăraţii acordau graţieri.
De Florii, oamenii merg la biserică pentru a sfinţi crenguţe de salcie pe care le pun la geamuri, la uşi sau la porţi. În unele părţi ale ţării, locuitorii de la sate se încing cu ramurile de salcie peste mijloc. Credinţa spune că acest ritual îi apără de boli şi îi face mai robuşti. De asemenea, apără casa de rele şi o protejează de evenimente neplăcute.
Ramurile de salcie care se împart în biserică în ziua de Florii simbolizează ramurile de finic cu care l-au întâmpinat mulţimile în Ierusalim pe Iisus.
Cu ziua de Florii începe ultima săptămână a Postului Paştilor, numită Săptămâna Patimilor, în care creştinii se pregătesc să întâmpine marea sărbătoare a Învierii Mântuitorului Iisus Hristos.
(Agerpres/FOTO radioiasi.ro)
