Scriitorul lunii aprilie: Florin Lăzărescu în dialog cu cititorii, la Iaşi

Publicat de nicolaetomescu, 25 aprilie 2017, 19:56

Florin Lăzărescu va dialoga cu publicul pe marginea volumului său de povestiri, Lampa cu căciulă, publicat la Polirom în două ediţii, disponibil şi în ediţie digitală.

Evenimentul este organizat de Asociaţia Studenţilor Jurnalişti din Iaşi, cu sprijinul Bibliotecii Centrale Universitare „Mihai Eminescu” din Iaşi. Intrarea este liberă, în limita locurilor disponibile în sală.

Moderatorul întîlnirii: Ionuț Teoderașcu, președintele Asociației Studenților Jurnaliști din Iași.

Ecranizarea povestirii Lampa cu căciulă, cu scenariul autorului, în regia lui Radu Jude, a cîştigat premiul pentru cel mai bun scurtmetraj la Sundance Film Festival (S.U.A).

Prin zece povestiri ce ar putea fi considerate la fel de bine și capitolele unui roman, autorul construieşte o carte despre copilărie, despre inocenţa pierdută a lumii contemporane. Fiecare personaj (indiferent dacă este vorba despre copilul care îşi duce împreună cu tatăl său televizorul la reparat sau despre cel ce merge pe jos pînă la bîlci pentru a vedea Balena Goliat, despre paznicul de iaz care e „prieten” cu un crap ori despre bătrîna ce se îmbată asteptînd întoarcerea fiului său de la puşcărie) trăieşte într-un scurt timp o adevărată aventură, o dramă ori o comedie – acestea reuşind să fie totodată fireşti, umane, dar şi spectaculoase. Pentru copilul povestitor, viața pare un teren de joacă în care nu contează dacă pierzi sau cîştigi, ci dacă reuşeşti să fii fericit fie măcar şi o clipă, jucînd după regulile proprii, printr-o continuă artă a improvizaţiei.

„La Florin Lăzărescu, acum şi aici, cred că se poate vorbi de magie albă. Altfel, în absenţa vrăjilor bune, nu ştiu cum ar fi posibil ca lumea întreagă, cu continente şi fiinţe, cu mari mărunţişuri şi mici grozăvii, să se strîngă într-un singur punct geografic, fără nume, pierdut printre dealuri şi întîmplări. Rar am citit cu atîta bucurie o carte şi tot rar am fost cucerit într-atît. Sînt povestiri care se nasc una din alta, cresc ca ramurile tinere şi sfîrşesc prin a desena un fel de copac al vieţii, trecut prin anotimpuri.”  (Filip Florian)

Florin Lăzărescu (născut în 28 martie 1974, Doroşcani – Iaşi), prozator, scenarist şi organizator de evenimente culturale, printre care Festivalul Internaţional de Literatură şi Traducere (FILIT) Iaşi. Absolvent al Facultăţii de Litere, Universitatea „Al.I. Cuza”, Iaşi (1998). La Editura Polirom a mai publicat Ce se ştie despre ursul panda (roman, 2003), Trimisul nostru special (roman, 2005, 2014; unul dintre romanele cîştigătoare ale Marilor Premii pentru Literatură Est-Europeană, Frankfurt, 2006, fiind tra­dus în franceză, germană, spaniolă, italiană, slovenă, maghiară şi croată), Amorţire (roman, 2013; tradus în limba chineză, 2015) şi Întîmplări şi personaje (2016). (Co)scenarist pentru O umbră de nor (2014, în regia lui Radu Jude; premieră la Cannes, în secţiunea „Quinzaine des Réalisateurs”) şi Aferim! (2015, în regia lui Radu Jude; Ursul de Argint la Berlinale pentru cea mai bună regie; o nominalizare la Premiile Academiei Europene de Film pentru cel mai bun scenariu). Scurtmetrajul Lampa cu căciulă (2006, în regia lui Radu Jude), al cărui scenarist este, a cîştigat peste 50 de premii pentru cel mai bun scurtmetraj la festivaluri internaţionale de film, printre care Sundance (SUA). Volumul de povestiri Lampa cu căciulă va fi publicat în limba macedoneană în anul 2017…

Romanul „Amorţire”, de Florin Lăzărescu, apare (2018) în limba germană

Publicat de nicolaetomescu, 3 martie 2017, 17:07

În decembrie 2014, romanul Amorţire a apărut în traducere în limba chineză, în colecţia „21st Century Best Foreign Novel of the Year Award” a editurii People’s Literature Publishing House Co., Ltd., din Beijing. Editura este specializată în publicarea de cărţi de literatură (clasică, contemporană, autohtonă, străină etc.) şi a publicat pînă acum titluri semnate de autori importanţi din întreaga lume: Kenzaburō Ōe (Japonia, Premiul Nobel pentru Literatură 1994, tradus şi în limba română la Polirom), J.M.G. Le Clézio (Franţa, Premiul Nobel pentru Literatură 2008, tradus şi în limba română la Polirom), Julian Barnes (UK), Mihail Şîşkin (Rusia), Jeanette Winterson (UK), Jan Koneffke (Germania), Annie Proulx (SUA), Tomas Eloy Mártinéz (Argentina) etc.

Un roman despre frica de moarte, despre visuri şi iluzii, despre memorie şi uitare şi care urmăreşte destinul a două personaje din România contemporană, Amorţire a apărut în colecţia „Fiction Ldt.” a Editurii Polirom, şi în ediţie digitală, şi s-a aflat în topul celor mai bine vîndute cărţi ale editurii la Salonul Internaţional de Carte Bookfest 2013.

De curînd, editura austriacă Wieser a publicat ediţia a II-a a romanului Trimisul nostru special, al aceluiaşi autor, traducere în limba germană de Aranca Munteanu. Trimisul nostru special a apărut la Polirom în două ediţii (2005, 2014) şi mai este tradus în franceză, spaniolă, italiană, slovenă, maghiară şi croată.

Florin Lăzărescu (n. 1974), prozator şi scenarist ieșean. Cărți publicate la Polirom:  Ce se ştie despre ursul panda (roman, 2003), Trimisul nostru special (roman, 2005), Lampa cu căciulă (povestiri, 2009), Amorţire (roman, 2013), Întîmplări și personaje (povestiri, Polirom, 2015). Traducere și publicare în 10 limbi străine. Scenarist: Lampa cu căciulă (2006, regia Radu Jude), serialul TV Animat Planet Show, 8 sezoane, Antena 1, O umbră de nor… (2014, regia Radu Jude; premieră la Cannes), Aferim! (2015, regia Radu Jude; Ursul de Argint la Berlinale, pentru cea mai bună regie; nominalizare la Premiile Academiei Europene de Film pentru cel mai bun scenariu din 2015; premiul Gopo pentru cel mai bun scenariu, 2016).

(INTERVIU) Florin Lăzărescu, co-scenaristul Aferim!: „Filmul spune mult mai multe românilor. Este un scenariu foarte literar, în care folosim foarte mult folclor din literatura vremii. Am vrut să aducem şi un elogiu limbii române.”

Publicat de Lucian Bălănuţă, 15 martie 2015, 10:58 / actualizat: 15 martie 2015, 21:35

Diana Prodan: Cum vă aşteptaţi să fie primit filmul la Iaşi?

Florin Lăzărescu: Ne aşteptăm să fie primit bine, nu ştiu, sunt curios şi eu. Eu am văzut filmul la Berlin. Dacă am văzut reacţii entuziasmate de la străini, mă aştept acasă să fie cu atât mai bine primit în România pentru că filmul spune mult mai multe românilor. Noi chiar l-am gândit, ne-am asumat asta. Este un scenariu foarte literar vreau să spun, în care folosim foarte mult folclor din literatura vremii. Am vrut să aducem şi un elogiu limbii române, lucru care se pierde la traducere. Ei, dacă filmul mi-a plăcut în străinătate, deja nu ştiu, l-am văzut într-o sală cu 1600 de oameni la Berlin. Mă aştept ca acasă să placă şi mai mult. În primul rând cred că va intriga, e un film care intrigă, chiar, şi, celor care nu or să le placă vor avea o părere, sunt dornici să-l vadă pentru că este un film despre noi, despre români, aşa cum eram în secolul al XIX-lea cu multe rădăcini de acolo şi cu multe mentalităţi care cred că le avem şi astăzi.

Diana Prodan: Spuneţi că este şi un elogiu la adresa limbii române.

Florin Lăzărescu: Asta am spus din start, asumat, în sensul că personajul principal de exemplu, Zapciu Constantin, e o aşa colecţie ambulantă de zicători, proverbe, de ziceri de duh din folclorul românesc, deşi, acţiunea se petrece în sud, chiar am ţinut la asta să folosim nişte zicale, este foarte mult Creangă de exemplu. Nu este o chestie fundamentală a filmului, dar noi am mizat, inclusiv, ne-am gândit şi la detaliul acesta.

Diana Prodan: Deci, publicul român va fi stimulat…

Florin Lăzărescu: Sunt foarte curios şi eu să văd dacă e așa, am văzut câteva reacţii ale unor oameni din presă care au văzut deja filmul la Bucureşti, şi, au remarcat acest lucru, ceea ce m-au bucurat.

Diana Prodan: Spuneţi-mi de ce nu este prezentă întreaga echipă de actori de la premiera de la Iaşi?

Florin Lăzărescu: Pentru că sunt în paralel foarte multe premiere în ţară, la Sibiu, la Cluj şi ne-am împărţit. Noi fiind din Iaşi, ne-a fost mai la îndemână. Eu şi Teo (n.r. Teodor Corban) am pregătit un tur de forţă, a doua zi mergem la Bacău de exemplu. Venind de la Cluj, ne-am împărţit şi noi, a fost mai eficient în privinţa timpului. Radu (n.r. Radu Jude) lucrează la un nou film, la un proiect care are deja finanţare şi este foarte prins şi cu asta. O să vină la un moment dat la Iaşi şi o să facem o proiecţie chiar dacă nu va mai fi atunci filmul centrat pe atenţie. Dar explicaţia asta este, foarte multe premiere, asta e natura lucrurilor, nu poţi lansa filmul mai întâi la Cluj, apoi la Timişoara, în decurs de 4-5 zile, sunt 20 – 25 de premiere şi, atunci, ne-am împărţit fiecare care cum am putut. Nici la Bucureşti nu a fost prezentă toată echipa.

Diana Prodan: Haideţi să ne întoarcem la film. De ce „Aferim”? Cum aţi ales subiectul?

Florin Lăzărescu: Când ne-am documentat, am început să ne documentăm despre epocă, la începutul secolului al XIX-lea. Ne-am dus foarte mulţi la literatura de atunci şi ne-am dat seama că era un cuvânt foarte folosit, e un cuvânt din limba turcă şi înseamnă „BRAVO”. Mulţi îl mai ştiu şi astăzi, chiar şi foarte mulţi oameni îl mai foloseşte şi ştiu ce înseamnă „Aferim”. Îmi aduc aminte cum am început cu Radu, discutam despre un nou proiect, Radu avea vro 3-4 idei, dar idei la nivelul de două rânduri şi ştiu că şi el a remarcat asta, este un film de epocă şi ideea este de a face altceva. S-au făcut foarte multe filme româneşti, filme foarte bune de altfel din punctul meu de vedere, şi Radu a făcut foarte multe filme care au stârnit emoţii, aşa zise filme de apartament. Este o provocare, a fost cu totul inedit, nu prea sunt multe filme româneşti după 90 cu aşa desfăşurare de forţă. Eu am fost şi la filmări, am văzut 30 – 40 de maşini pe un câmp în care se construieşte un han, în care ai 100 – 150 de figuranţi în care ai făcut casting cu oameni din 2 – 3 sate, au venit cu căţel, purcel cu căruţe, e o provocare. Eu îi spuneam asta lui Radu, zic na, tu eşti obişnuit, eram fascinat în timpul filmărilor, şi pentru mine e imediat. Nu am avut niciodată să lucrez aşa la „grande”. A fost o provocare şi a fost şi ideea lui de a ieşi din aşa zisul „minimalist” românesc pe care eu nu îl înjur, mie îmi place foarte mult, dar e nevoie de a face şi altceva, la un moment dat vrei să faci alt exerciţiu.

[youtube height=”380″ width=”580″]https://www.youtube.com/watch?v=mmTYOY_jQWc[/youtube]

Florin Lăzărescu: Am schimbat centrul de greutate la vreo lună după ce am început să citim despre epocă, când, mi-a atras atenţia drama asta a romilor, practic, ştiam cumva, dar nu conştientizam că romii erau pur şi simplu sclavi la fel ca în vest şi chiar aşa mi-a şi venit ideea, structura, ca un fel de „western” autohton, nu e o parodie, dar ne-am dat seama că aşa se întâmpla şi la noi. Citind, imediat am schimbat povestea, scheletul ăsta „the read movie”. Cred că durat vreo 2 ani per total. Au fost foarte multe etape, la un moment dat noi am făcut structura filmului, ne-am documentat, am scris foarte mult, am şi câştigat o mică parte din finanţare de la CNC-ul românesc (Centrul Naţional al Cinematografiei) după care ne-a ajutat foarte mult un istoric, specialist de epocă din Constanţa, Vintilă Ghiţulescu, din Bucureşti, ne-a ajutat foarte mult. Plus, Radu a mers în comisii la filologi, l-au verificat foarte mulţi oameni. Noi, nu am vrut să facem un film neapărat realist, filmul este bazat foarte mult pe documente şi chiar sunt scene care pornesc de la documente scrise. De exemplu, una dintre scene, chiar am găsit eu, cum o familie – existau şi romi liberi – pe lângă cei mănăstireşti, ai boierului, şi ai statului care aveau un regim cumva semi liber – plăteau o taxă – şi am găsit un document care era scris chiar şi textual cum romii liberi se vindeau la iarmaroc, se vindeau, de aici o întreagă scenă. Se vindeau pentru că mureau de foame şi era aşa un univers, nu aveau cum trăi. Sunt secvenţe din astea. Filmul cap – coadă este o ficţiune despre mentalităţi. Din punctul nostru de vedere este despre România, culmea, spun chiar şi cea de astăzi, adică filmul nu e chiar lupt de realitate. Un alt exemplu, chiar am găsit într-un document, o discuţie în care se vorbea despre cum se tăiau pădurile în Ţara Românească, un lucru extrem de actual și în zilele noastre. Noi am folosit şi lucrurile astea care au corespondenţă cu lumea noastră.

Diana Prodan: Criticii l-au numit un film istoric, dar după cum îmi povestiţi, este un film antropologic.

Florin Lăzărescu: Eu cred că e în primul rând un film antropologic, dar cum să spun, vine mai la îndemână. Ca filozofie, e un film antropologic. Filozofia lui Radu, ştiu ceea ce a urmărit, în primul rând cum am scris conceptul filmului, conceptul regizoral, cum am scris cu Radu, când nici nu era dezvoltat scenariul, vorbea de un film despre mentalităţi, despre cum privim altfel, cum ne raportăm la mentalităţi, despre zapciul nostru din film – care este un soi de poliţai al vremii, foarte corect din punct de vedere al legilor vremii, dar pe de altă parte existau legi care spuneau cum trebuie să baţi femeia, adică, era ilegal să o bați cu parul (cu pumnul, în schimb, e cod de lege) ei cum te raportezi la lucrurile astea? Şi, în ideea de a stârni foarte multe întrebări cum ne raportăm noi astăzi, poate peste o sută de ani cum bine spunea Radu, cineva ne va privi pe noi ca pe nişte monştri, pentru că nu ştiu – căsăpim găini şi vaci și le mâncăm – poate lumea va evalua în cu totul altceva. Din punctul nostru de vedere este perfect moral. Conform legilor vremii de azi, suntem foarte OK cu asta, nu avem nici o problemă. La fel, din epocă, e un sens antropologic, nu păstrăm doar o perspectivă a mentalităţilor vremii de atunci şi este o întrebare a mentalităţilor noastre de azi, cum se formează, de ce se formează şi cum se transmit, structura de bază, tatăl şi fiul – zapciul pleacă în căutarea unui rob rom fugar, prilej, care se circulă prin întreaga Ţară Românească. Este o acţiune în Ţara Românească, în anul 1835, clasat. Tatăl, chiar m-am gândit şi la învăţăturile lui Neagoe Basarab, adică tot timpul caută să-l instruiască, iar copilul de 14 -15 ani, caută să-i predea viaţa, să-l înveţe să devină bărbat. Zapciul e puţin bolnav, se gândeşte că i se apropie moartea şi vrea să-i transmită fiului tot ceea ce a învăţat el, că e valabil în viaţă, că funcţionează în viaţă, şi, culmea că îi predă foarte multe lecţii care par corecte, despre ce crede el că e corect de altfel şi multe întâmplări de acolo par groteşti, traumatizante, înspăimântătoare. Dar, filmul nu e atât de complicat cum poate suna acum din discuţia noastră, nu ştiu, atât de filozofic, el are şi o dimensiune în care poţi să-l vezi şi să-ţi placă, să-ţi dai cu părerea.

Diana Prodan: Poate e privit ca un film de aventură….

Florin Lăzărescu: Da, da, da. Are mai multe straturi. Poate fi văzut şi ca un film exotic, oameni cu costume frumoase, uite ce costume frumoase, uite cum era România şi cred că poate să placă doar la dimensiunea asta.

Diana Prodan: Cât a costat producţia filmului?

Florin Lăzărescu: Bugetul, a fost undeva la un milion şi 300 de mii de euro. Cei mai mulţi bani nu sunt din România, doar o mică parte. Chiar eu cu Ada Solomon am fost la mai multe festivaluri, am făcut pieching, e o producţie cu Bulgaria, deci au participat mai multe ţări.

Citeşte şi alte interviuri din colecţia Aferim! – Ada Solomon – producător – AICI şi Teo Corban – actor nominalizat la Ursul de Argint- AICI.

Diana Prodan: Pentru cariera dvs. a fost cea mai provocare încercare de până acum?

Florin Lăzărescu: Nu, eu sunt scriitor, numai că literatura nu beneficiază de acelaşi interes. Am luat, spre exemplu,  la cel mai mare târg de carte de la Frankfurt, unul dintre marile premii de literatură din lume. (n.r. râde) M-au sunat foarte puţini oameni, sunt tradus în 10 limbi, eu mă revendic ca scriitor. Sincer, mă şi amuză, mă şi bucură, fiind un prilej de notorietate, dar o notorietate care mă interesează doar în perspectiva în care oamenii care aud de mine, vor fi curioşi să citească ceva de mine, din cele 4 cărţi pe care le-am publicat, în rest, sincer, nu-mi place. Am fost la Berlin, pe covorul roşu, lucrurile astea mă… Eu sunt moldovean, îmi place intimitatea. Nu am mulţi fani, să mă recunoască lumea pe stradă, să facă selfie cu mine (n.r. râde), adică sunt scriitor şi m-aş bucura mult mai mult să aibă impact o carte de-a mea. Mă bucur enorm pentru Radu Jude, în primul rând e realizarea lui şi, mă bucur pentru întreaga echipă, pentru că la un film de genul acesta e o echipă incredibilă. Nu vă puteţi închipui, de exemplu, ce înseamnă să fii costumier la filmul acesta, cât de profesionist trebuie să fii, cât de mult trebuie să studiezi ca să-ţi dai seama cum se îmbrăcau oamenii la vremea respectivă, cât de mult trebuie să stai în bibliotecă, ce experienţă de viaţă ca să reconstruieşti numai costumele. Eu sunt mai norocos, aşa, cât de cât, sunt cunoscut ca şi scriitor, dar sunt oameni care au contribuit enorm la filmul acesta.  De asta privesc cumva cu bucurie, dar nu mă dă afară din casă, adică, aş prefera să fiu ….. aş prefera să am un turneu în România cu cărţile mele. De multe ori mi s-a întâmplat, nu ştiu, în străinătate, să am 200 – 300 de oameni în sală, să mă duc să am o lectură publică, sau să merg până la Cluj şi să vină 7 – 8 oameni să mă vadă. E mult mai uşor pentru un film, decât să citeşti o carte. O carte, nu ştiu, îţi trebuie intimitate, îşi trebuie puţină tihnă, un film îl vezi şi seara, rupt de oboseală, chiar numai asta vrei să vezi, dar eu îmi asum chestia asta, că dacă visam la glorie, mă făceam regizor sau poate chiar fotbalist, nu ştiu, chiar, este o chestie asumată. Mă mai plâng eu, mai alint lucruri legate de scris, dar asta e condiţia de scriitor şi îmi place. Mai mult, să fiu corect, eu am fost foarte norocos, sunt scriitori traduşi, luaţi în seamă, băgaţi în seamă, deci, nu aş avea atât de multe motive să mă plâng.

Interviu realizat de Diana Prodan

Tehnoredactare: Andreea Drîlea

***

De marti, 13 martie, spectatorii ieșeni, precum și cei din alte 29 de orașe din țară vor putea viziona lungmetrajul proaspăt premiat la Festivalul Internațional de la Berlin cu Ursul de Argint pentru cea mai bună regie, trofeu acordat lui Radu Jude. Filmul va rula la Botoşani, Focșani, Iași, Onești, Odobești, Panciu. De asemenea, Aferim! va avea o premieră de Gală şi la Bacău, marţi, 17 martie, de la ora 19,00 la Cinema City.

(FOTO florinlazarescu.com)

Radu Jude – URSUL DE ARGINT pentru cea mai bună regie la Festivalul de la Berlin 2015

Publicat de andreeadaraban, 14 februarie 2015, 21:53

Regizorul Radu Jude a urcat pe scena de la Berlinale Palast şi a declarat că, dacă ştia că va câştiga un asemenea premiu important, „ar fi fost mai serios când a filmat” lungmetrajul „Aferim!”.

De asemenea, regizorul român le-a mulţumit celor din echipa filmului, menţionând că, de fapt, premiul le aparţine lor.

 Totodată, Radu Jude a spus că speră ca obţinerea acestui premiu să reprezinte un mesaj pentru instituţiile din România, acela că este important să sprijine cinematografia mai mult.

 Din distribuţia peliculei fac parte actorii Teodor Corban, Mihai Comănoiu, Cuzin Toma, Alexandru Dabija, Luminiţa Gheorghiu, Victor Rebengiuc, Alberto Dinache, Alexandru Bindea, Mihaela Sîrbu, Adina Cristescu, Şerban Pavlu, Gabriel Spahiu şi Dan Nicolaescu.

„Aferim!”, în regia lui Radu Jude, este un film istoric a cărui acţiune are loc în Ţara Românească a începutului de secol XIX. Un zapciu, interpretat de actorul Teodor Corban, însoţit de fiul său (Mihai Comănoiu), caută un rob fugar (Cuzin Toma).

Scenariul filmului este scris de Radu Jude şi Florin Lăzărescu, Marius Panduru a realizat imaginea, montajul îi aparţine lui Cătălin Cristuţiu, sound design-ul este semnat de Dana Lucreţia Bunescu, costumele au fost realizate de Dana Păpăruz, scenografia, de Augustina Stanciu, consilier istoric a fost Constanţa Vintilă-Ghiţulescu, iar producător este Ada Solomon.

 Radu Jude este regizorul scurtmetrajelor „Lampa cu căciulă”, „Alexandra”, „O umbră de nor”, „Trece şi prin perete”, care au câştigat numeroase premii. Lungmetrajul de debut, „Cea mai fericită fată din lume”, a fost distins cu premiul CICAE la Festivalul de la Berlin, premiul FIRESCI la Festivalul de la Sofia, premiul pentru cel mai bun scenariu la B-EST International Film Festival şi premiul FIPRESCI la IndieLisboa.

Cel de-al doilea lungmetraj realizat de Radu Jude, „Toată lumea din familia noastră”, a fost proiectat în premieră mondială la Festivalul Internaţional de Film de la Berlin, în secţiunea Forum. „Toată lumea din familia noastră” a obţinut, printre altele, marele premiu al Festivalului de la Sarajevo, marele premiu Bayard d’Or şi premiul pentru cel mai bun actor la Namur IFF, marele premiu la CinEast IFF, trofeul Festivalului Internaţional de Film Anonimul, premiul Zilelor Filmului Românesc la TIFF şi premiul pentru regie alături de premiul publicului la B-EST IFF.

 „Aferim!” este o producţie Hi Film, în coproducţie cu Klas Film Bulgaria, Endorfilm Cehia, Mulberry Development România, cu participarea Nu Boyana Film Studios, U-Films, Production XMG Media, Abis Studio, Division Camera, în asociere cu EZ Films şi cu participarea HBO România. Filmul a fost finanţat de Centrul Naţional al Cinematografiei, Bulgarian National Film Center, Czech Cinematography Fund, Programul MEDIA al Uniunii Europene.

Cea mai recentă prezenţă a unui film românesc în competiţia oficială a Festivalului de la Berlin a fost înregistrată în urmă cu doi ani, când „Poziţia copilului”, produs de Ada Solomon şi regizat de Călin Peter Netzer, a câştigat trofeul Ursul de Aur. (Mediafax.ro/ FOTO aarc.ro)

(INTERVIU) Actorul ieșean Teodor Corban, nominalizat pentru Ursul de Argint: „Filmul este de preferat ca să fii mai vizibil, iar pentru suflet rămâne teatrul”

Publicat de andreeadaraban, 4 februarie 2015, 18:00 / actualizat: 4 februarie 2015, 19:09

Pentru trofeul acordat celui mai bun actor vor concura, printre altii, Christian Bale în filmul „Knights of Cups”, semnat de Terrence Malick, James Franco în „Queen of the Desert”, al lui Werner Herzog, polonezul Janusz Gajos in „Body”, regizat de Malgorzata Szumowska, si actorul si regizorul chinez Wen Jiang, nominalizat pentru Palme d’Or în 2000, precum și pentru Leul de Aur în 1994 şi 2007, în filmul „Gone with the Bullets”.

„Aferim!”, de Radu Jude, este singurul lungmetraj românesc inclus în competiția oficială a celei de-a 65-a ediții a Festivalului Internaţional de Film de la Berlin. De altfel, co-autor al scenariului este un scriitor ieșean,  Florin Lăzărescu.

Teodor Corban a colaborat cu regizori celebri de-a lungul celor 25 de ani de experienţă pe scena teatrului românesc. Primul regizor de film care l-a descoperit şi l-a distribuit într-un rol secundar a fost Corneliu Porumboiu în scurtmetrajul studenţesc „Călătorie la oraş” (2003), premiat în cadrul secţiunii Cinéfondation de la Cannes. A fost începutul unei frumoase colaborări cu Porumboiu. Rolul principal din „A fost sau n-a fost?” (2006) i-a adus lui Corban primul său premiu din cariera de film – premiul special la Festivalul de la Cottbus. Au urmat o serie de roluri secundare în filme de referinţă precum „California Dreamin’ (nesfârşit)”, de Cristian Nemescu, „4 luni, 3 săptămâni şi 2 zile” şi „După dealuri”, ambele regizate de Cristian Mungiu, precum şi „Poziţia copilului”, de Călin Peter Netzer.

Teodor Corban i-a acordat colegei noastre Andreea Daraban un intreviu la câteva ore după ce a aflat că este nominalizat pentru Ursul de Argint la Festivalul de la Berlin.

„Cum personajul meu este un oltean, mă rog, un sudist ca să zic mai exact şi tot timpul a fost un lucru dificil să pot vorbi ca cei din sud fără să am accentul meu de origine din Moldova.”

Andreea Daraban: Cum aţi primit această veste? V-aţi aşteptat la o astfel de nominalizare?

Teodor Corban: Am primit în această dimineaţă ştirea şi am primit-o la un mod destul de comic, de la un jurnalist care vroia nişte cuvinte cu ocazia aceasta. La început am crezut că este o farsă, o glumă. Nu e glumă, e un lucru minunat. Încă nu mi-a revenit, sunt puţin buimac. Evident că nu mă aşteptam la nominalizare pentru mine şi pentru toţi realizatorii filmului deja era un premiu faptul că filmul este selecţionat la Festivalul de la Berlin, unde, este o onoare să fii participant cu un film. E o selecţie foarte dură, din sute de filme au ajuns foarte puţine, cele mai bune. Sunt filme importante făcute de regizori foarte importanţi, regizori foarte mari din Europa şi din lume. Eu trăiesc aşa ceva……..poate după nişte zile o să-mi dau seama de importanţa momentului.

Andreea Daraban: Cel rol interpretaţi în acest film regizat de Radu Jude?

Teodor Corban: Sunt un zapciu, în traducere ca un fel de poliţist al epocii, de la începutul secolului XIX şi am misiunea de a căuta şi a aduce înapoi la un boier un rom fugar. Filmul se petrece ca o epopee. Pe marginea acestei acţiuni, a căutării ţiganului, se întâmplă multe peripeţii. Este ca o poveste foarte frumoasă şi cu un scenariu minunat care m-a cucerit de la prima lectură. Vreau să menţionez că scenariu, este co-autor, un alt ieşean de al nostru, Florin Lăzărescu, alături de regizorul şi scenaristul Radu Jude.

„…ar fi foarte atractiv pentru public să vadă un film istoric care nu s-a mai făcut după Revoluţie, un film de epocă, cu cai, cu atmosfera de epocă. Un film foarte greu de făcut în România zilelor noastre şi din punct de vedere financiar”

Andreea Daraban: Despre ce este mai exact filmul „Aferim”? De ce ar trebui să mergem să-l vedem?

Teodor Corban: Eu vă spun doar „din bucătărie”, din interior, ce cred eu că merită atenţie pentru film, pentru că eu nu l-am văzut în totalitate. Eu am văzut doar câteva secvenţe, dar ştiu ce s-a vrut, şi, bănuiesc că ar fi foarte atractiv pentru public să vadă un film istoric care nu s-a mai făcut după Revoluţie, un film de epocă, cu cai, cu atmosfera de epocă. Un film foarte greu de făcut în România zilelor noastre şi din punct de vedere financiar.

Andreea Daraban: A fost filmat şi la noi în judeţ, în Iaşi?

Teodor Corban: Nu. Totul a fost filmat în partea de sud, pe lângă Bucureşti, în judeţul Buzău, în judeţul Vâlcea şi în Munţii Dobrogei. Cum personajul meu este un oltean, mă rog, un sudist ca să zic mai exact şi tot timpul a fost un lucru dificil să pot vorbi ca cei din sud fără să am accentul meu de origine din Moldova.

„Nu am ştiut nici atunci, nici acum de ce m-a ales. Ştiu doar că mie mi-a plăcut foarte tare scenariul şi am ezitat vreo două luni să mă duc la casting pe motiv că mi-am dat seama din scenariu că personajul ăsta trebuia să călărească foarte mult.”

Andreea Daraban: Când vi s-a propus acest rol, ce aţi gândit, de ce credeţi că v-a ales pe dumneavoastră regizorul Radu Jude? Un moldovean să interpreteze rolul unui oltean.

Teodor Corban: Nu am ştiut nici atunci, nici acum de ce m-a ales. Ştiu doar că mie mi-a plăcut foarte tare scenariul şi am ezitat vreo două luni să mă duc la casting pe motiv că mi-am dat seama din scenariu de personajul ăsta că trebuia să călărească foarte mult. Acesta e tot filmul, eu neştiind să călăresc, am evitat să mă duc la casting. Ideea, domnle eu nu ştiu să călăresc, nu mă duc. Nu încurc lumea. Şi au insistat să vin totuşi la probă, au acceptat şi au zis: „nu-i nimic, te ajutăm să înveţi să călăreşti”. Şi, am învăţat de voie de nevoie am învăţat cât am putut.

„Nu, nu mi-a fost uşor să fac efortul acesta fizic deosebit, (călărie) nici nu am abilităţi speciale pentru aşa ceva şi a trebui să strâng din dinţi ca să trec hopul acesta.”

Andreea Daraban: Cât timp v-a luat să învăţaţi?

Teodor Corban: Păi, vro două luni, două luni jumătate până am început filmările şi pe perioada filmărilor am mai învăţat să călăresc pentru că zilnic eram pe cal.

Andreea Daraban: Aţi făcut cursul să înţeleg, înainte.

Teodor Corban: Da, am început la Iaşi,  o lună şi ceva am făcut la un hipodrom, după aia am continuat la Bucureşti în perioada de pregătire a filmului plus în timpul filmărilor.

Andreea Daraban: A fost greu?

Teodor Corban: Foarte greu. Pentru mine care am mai zis, am o vârstă. Nu, nu mi-a fost uşor să fac efortul acesta fizic deosebit, nici nu am abilităţi speciale pentru aşa ceva şi a trebui să strâng din dinţi ca să trec hopul acesta.

Andreea Daraban: Cu succes se pare, pentru că uitaţi aveţi şi un rezultat extraordinar, simpla nominalizare la un astfel de premiu este de luat în seamă şi trebuie să vedem filmul, care am înţeles va avea premiera mondială pe 11 februarie.

Teodor Corban: Da la Berlin în cadrul Festivalului. Lansarea oficială a filmului va fi la Bucureşti pe 5 martie. Din 6 martie va rula pe ecranele din România. Cred că va veni şi la Iaşi, nu ştiu exact programul care l-au propus producătorii, dar cu siguranţă vom veni şi la Iaşi să facem lansarea filmului tot în primăvara asta.

Andreea Daraban: Este cel mai important premiu la care aţi fost nominalizat până în prezent sau au mai fost şi altele la fel de importante?

Teodor Corban: Nu. Este prima dată, de aia spuneam că sunt buimăcit de efectul nominalizării.

Andreea Daraban: În urmă cu doi ani o peliculă românească, ne aducem bine aminte, a câştigat chiar premiul „Ursul de Aur” – „Poziţia Copilului”.

Teodor Corban: Da, în care cu bucurie pot să spun că am jucat şi eu un rol foarte mic, o figuraţie.

Andreea Daraban: Dintre toate filmele pe care le-aţi făcut, care v-a rămas în suflet?

Teodor Corban: Toate îmi sunt dragi pentru că sunt copiii mei în toate am lucrat cu aceeaşi dăruire, cu aceeaşi pasiune. E adevărat că unele au avut o soartiă mai bună, altele o soartă mai puţin bună, dar asta nu înseamnă că nu le îndrăgesc pe toate. Ca să fac, să-l pomenesc pe cel mai important de fapt, nu cel mai drag, „A fost sau n-a fost” de Corneliu Porumboiu,  care acum 9 ani a luat un premiu la fel de mare la Cannes, Camera d’OR.

„Datorită teatrului pot să fac film şi sper eu că de bună calitate.”

Andreea Daraban: Şi o ultimă întrebare? – teatru sau film?

Teodor Corban: Amândouă.

Andreea Daraban: Care vă oferă mai multă satisfacţie?

Teodor Corban: Datorită teatrului pot să fac film şi sper eu că de bună calitate. Fără teatru nu aş putea trăi, dar satisfacţiile şi oricum importanţa mai mare pe care o are un actor este filmul sau mă rog, televiziunea. Eşti mult mai vizibil. La teatru te văd câteva sute de oameni într-o seară, pe când filmul îţi oferă o cu totul şi cu totul altă deschidere. Filmul este de preferat ca să fii mai vizibil şi pentru suflet rămâne teatrul.

Andreea Daraban: Domnule Teodor Corban, vă mulţumesc foarte mult că aţi acceptat invitaţia de a fi alături de ascultătorii Radio Iaşi. Vă urăm mult succes şi să vă întoarceţi de la Berlin cu premiul cel mare, premiul pentru interpretare masculină.

Teodor Corban: Mulţumesc foarte mult, mai e până acolo, dar vă mulţumesc mult. (Radio Iași/ FOTO cinemagia.ro, movienews.ro)

[youtube height=”HEIGHT” width=”WIDTH”]https://www.youtube.com/watch?v=mmTYOY_jQWc[/youtube]

Interviu realizat de Andreea Daraban

Tehnoredactare: Andreea Drîlea

Florin Lăzărescu, printre laureaţii unui premiu literar din China destinat autorilor străini

Publicat de Lucian Bălănuţă, 31 decembrie 2014, 13:00 / actualizat: 31 decembrie 2014, 18:48

Câştigătorii premiului sunt scriitorul german David Wagner, pentru ‘Leben’, primul clasat în cursa pentru Cel mai bun roman străin al anului; scriitorul rus Andrei Volos, pentru ‘Return to Panjrud’; autorul francez Christophe Ono-dit-Biot, pentru ‘Plonger’; scriitorul canadian Dennis Bock, pentru ‘Going Home Again’; scriitorul român Florin Lăzărescu, pentru ‘Amorţire’; spaniolul Rafael Chirbes, pentru ‘En la orilla’.

Numele celor şase figurează pe o listă care a fost publicată de Asociaţia chineză pentru literatura străină împreună cu editura People’s Literature Publishing House. Premiile sunt decernate în fiecare an cu începere din 2002, fără recompensă financiară până în 2014.

Scriitorul german David Wagner a devenit în această lună primul scriitor străin câştigător al unei recompense financiare pentru un premiu literar din China. Autorul a primit 10.000 dolari din partea Fundaţiei Taofen (care îşi datorează numele celebrului corespondent şi editor Zou Taofen, 1895-1944) pentru romanul său Leben.

‘Recompensa noastră financiară reprezintă mai puţin de o sutime din cea a Premiului Nobel, însă este de 1.000 de ori mai mare decât cea a Premiului Goncourt şi egală cu cea a Premiului Franz Kafka’, a spus directorul juriului, Nie Zhenning.

În ultimii 13 ani, 74 de romane din 22 de ţări au câştigat premiul, care este decernat de un grup de cercetători şi de traducători chinezi. Juriul din 2007 l-a recompensat pe J.M.G. Le Clézio, care în anul următor a câştigat Premiul Nobel pentru Literatură. Patrick Modiano, laureat al Premiului Nobel pentru Literatură în 2014, a primit premiul din China în 2004.

(Agerpers/ FOTO florinlazarescu.com)