In Memoriam Vasile Pârvan

Publicat de Iuliana Bubuianu, 28 septembrie 2020, 09:30

Vasille Pârvan (28 septembrie 1882 / Perchiu, județul Tecuci; astăzi, comuna Huruiești județul Bacău-26 iunie 1927, Bucureşti),

a urmat primele studii la Bereşti-Covurlui şi Bârlad… Istoria şi arheologia i-au fost la îndemână în Universitatea din Bucureşti[2]. Între 1905-1908 a terminat specializări la Jena, Berlin şi Breslau[3]. Din 1913, a devenit profesor titular la catedra de istorie veche, epigrafie şi antichităţi greco-romane a Universităţii din Bucureşti…

Considerat părintele şcolii arheologice româneşti, i se datorează primul plan de efectuare a unor cercetări organizate la nivel naţional şi aplicarea acestuia, prin efectuarea de săpături, în mai multe sit-uri arheologice din Dobrogea[4] şi Muntenia[5]. Unul dintre fondatorii Institutului de studii sud-est europene (1913), a condus, în calitate de director, Muzeul Naţional de Antichităţi (din 1910) şi Şcoala română din Roma (din 1921). Iniţiator al publicaţiilor „Ephemeris Dacoromana” (1923) şi „Diplomatarium italicum”, s-a remarcat și ca membru al prestigioaselor organisme ştiinţifice internaţionale: Comisiunea monumentelor istorice (din 1913), Institutului arheologic german (din 1913), „Pontifica Academia Romana di Archeologia”, „Reale Società Romana di Storia Patria” (din 1924), Academia „Lincei” din Roma (1927)…

Opera sa, valoroasă ca metodologie şi conţinut ştiinţific, cuprinde monumentala Getica (1926)[6], M. Aurelius Verus Caesar si L. Aurelius Commodus. Studiu istoric (1909), Contribuţii epigrafice la istoria creştinismului daco-roman (1911), Cetatea Tropaeum (1912), Începuturile vieţii romane la gurile Dunării (1923), Dacia. Civilizaţiile străvechi din regiunile carpato-danubiene(1928)…

[1] Membru corespondent (1911), titular (1913), vicepreşedinte (1921-1922) şi secretar general (1923-1927) al Academiei Române…

[2] Avându-i ca profesori pe Nicolae Iorga și Dimitrie Onciul (1904)…

[3] Acolo unde obţine doctoratul în filosofie, cu teza Die Nationalität der Kaufleute im römischen Kaisereiche. Eine historisch-epigraphische Untersuchung (1909)…

[4] A coordonat şantierele de la Histria (descoperită de Vasille Pârvan în 1913), Callatis, Ulmetum… complexul dacic din Munţii Orăştiei…

[5] Aşezări neolitice şi dacice din Câmpia Dunării…

[6] O protoistorie a Daciei în mileniul I, lucrare care prezintă istoria geto-dacilor sub aspectele politic, economic, cultural şi religios, folosind, pentru întâia oară, izvoare arheologice şi numismatice din Dacia preromană…

Vasile Pârvan – colecția „Cunoștințe folositoare”

(INTERVIU) Buzău: Activități dedicate Centenarului Armatei a 2-a

Publicat de Lucian Bălănuţă, 17 august 2016, 15:19

Cu acest prilej, Radu Dobrițoiu, jurnalist Radio România Actualități, a realizat un interviu cu generalul-maior dr. Lucian Foca, comandantul Diviziei 2 Infanterie Getica:

În urmă o sută de ani, în noaptea de 14 spre 15 august 1916, în conformitate cu ,,Planul de mobilizare pentru anii 1916 — 1917′ și prevederile ,,Ipotezei Z’, din ordinul Comandamentului Suprem Român, au fost chemate sub drapel, alături de toate forțele militare române, și forțele Armatei a 2-a, structura organizatorică ce se preconiza a se înființa la campanie.

După cum rezulta din Ordinul nr. 40 al Marelui Cartier General, datat București, 15 august 1916, „cu începere din ziua de 18 (optsprezece) August a.c. (1916-n.n.), toate trupele și serviciile prevăzute prin lucrările „Ipotezei Z” vor trece sub ordinele superioare ale Comandamentului Armatei a 2-a al cărui cartier general se va găsi instalat, până la terminarea mobilizării, în localul Școalei de artilerie și geniu…’,

Această structură a evoluat de la Armata a 2-a la Comandamentul Operațional Întrunit, înființat în anul 2000, la Divizia 2 Infanterie, înființată la 15 aprilie 2010.

Divizia 2 Infanterie ‘Getica’, structură subordonată direct Statului Major al Forțelor Terestre, are în componență majoritatea unităților militare din zona de est și sud-est a României.

(FOTO ziare.com)