#InfoEconomic Adrian Covăsnianu, vicepreședinte Moldova Vrea Autostradă: ”anul acesta, pentru A8, ar fi necesare aproximativ 800-900 de milioane de euro, fonduri care să ofere, inclusiv pentru capetele din sectorul montan, o anumită certitudine că există un demers concret, real de a construi autostrada”.

Publicat de hdaraban, 15 ianuarie 2025, 12:48 / actualizat: 17 ianuarie 2025, 11:42

Dincolo de acest plan, este dimensiunea deschiderii economice pentru regiune, oportunitățile de afaceri care vor căpăta amploare și care vor pune în valoare resursa umană mult mai bine decât se întâmplă acum. Antreprenorii, companiile mai mari sau mai mici din regiunea Moldovei realizează importanța arterelor rutiere, fie și având proiecții pornind de la viitorul efort de reconstrucție a Ucrainei.

La #InfoEconomic, Adrian Covăsnianu, geograf, profesor asociat la Universitatea ”Alexandru Ioan Cuza” și membru fondator și vicepreședinte al  Asociației Civice Moldova a oferit mai multe informații de actualitate legat de cele două autostrăzi care ar urma să străbată regiunea Moldovei.

Una dintre ele este că, la finalul anului trecut, aproximativ  27% din întreaga Autostradă 7 era executată și poată fi valorificată. În ceea ce privește A8, se așteaptă vești bune referitoarele la secțiunile incluse deja în PNRR, care trebuiau începute deja de anul trecut. În acest sens, se previzionează că, în februarie, va fi deschis șantierul pe segmentul Moțca -Leghin. Mai mult, vine din urmă și sectorul ieșean și se speră anul acesta să fie lansate licitațiile pentru Moțca – Târgu Frumos, Târgu Frumos – Lețcani.

În ceea ce privește avantajele de ordin economic, Adrian Covăsnianu spune că, odată cu finalizarea arterei rutiere spre vest, acea frână a distanței se diminuează foarte mult, undeva la vreo 40%, pe ruta Iași – Cluj, și asta, pentru că vor fi ocolite toate localitățile și nu vor mai fi acele curbe sinuoase.

Vicepreședintele asociației Moldova vreau Autostradă precizează că, pentru următoarele săptămâni, ”cel mai important este să vedem cum va arăta bugetul pe anul acesta. Din analizele noastre, sperăm să fie alocate resurse considerabile pentru partea de proiectare. Aici mă refer la sectorul montan, unde, după ce se vor finaliza licitațiile respective, sperăm, fără contestații, va demara acea pe etapă de proiectare, care nu va fi una ieftină, pentru că sectorul montan are și un anumit handicap: nu au fost finalizate acele studii geotehnice și, automat, trebuie să fie alocate resurse suplimentare corespunzătoare realizării acestor etape restante.”

O estimare a asociației arată că, pentru A8, anul acesta, ar fi necesare aproximativ 800-900 de milioane de euro, fonduri care să ofere, inclusiv pentru capetele din sectorul montan, o anumită certitudine că există un demers concret, real de a construi autostrada.

Într-o evaluare personală, Adrian Covăsnianu spune că 2032 este anul ”maximal pentru finalizarea Autostrăzii 8. Autostrada 7 va fi făcută mai rapid, pentru că deja o vedem în implementare în majoritate.”

Horia Daraban: Vă propun să deschidem dialogul nostru cu evaluare. Am ajuns la jumătatea drumului cu vreuna din cele două autostrăzi ale Moldovei? Mă refer la realizarea lor.

Adrian Covăsnianu: Firește, putem spune că A7 a avansat binișor. Adică, anul trecut am văzut vreo 80 și ceva de kilometri din A7 executați și dați în trafic. Către finalul anului trecut, din calculele noastre, undeva la 27% din întreaga autostradă A7 este, să spunem, executată și poată fi valorificată. Acum, așteptăm să vedem același exemplu și anul acesta, un an, sperăm, la fel de roditor ca anul trecut, pentru că constructorul, care și-a arătat, să spunem, importanța și faptul că lucrează susținut și cu mobilizare adecvată, să replice și anul acesta o experiență similară. Vor fi provocări, bineînțeles, ca și anul trecut, sperăm să le depășească cu succes și anul ăsta.

Horia Daraban: În ceea ce privește A8?

Adrian Covăsnianu: În ceea ce privește A8, aici, veștile bune sperăm să apară în curând, pentru că, dacă ne uităm la secțiunile incluse deja în PNRR, care au fost prinse încă din 2021, trebuiau să-i spunem începute deja de anul trecut. De exemplu, lotul Moțca –  Leghin ar fi trebuit să înceapă undeva în luna august anul trecut. Încă nu știm dacă a fost finalizată proiectarea. Din informațiile noastre, discuțiile oficiale și neoficiale cu compania și cu, să spunem, persoanele interesate, am înțeles că undeva în februarie, anul acesta, ar trebui să vedem efectiv șantierul început pe Moțca -Leghin.

Horia Daraban: Unde sunt demersurile mai dinamice, ca să spun așa, din ceea ce știți dumneavoastră, în ideea că se lucrează, se fac eforturi pentru a se avansa?

Adrian Covăsnianu: Vedem eforturi și pe A7 și pe A8. Sectorul montan este mai avansat, în sensul licitațiilor. Vedem licitațiile care au fost  întârziate, pentru că am vorbit de un studiu de fezabilitate destul de precar, care, cumva, a perpetuat această, să-i spunem, lipsă de interes și de implicare. Dar în ultimii trei-patru ani, se vede o accelerare pe sectorul montan. Era și timpul după atâția ani de stagnare și vine din urmă și sectorul ieșean, cel ce ne interesează pe toți și sperăm anul acesta să vedem primele două licitații lansate, primele două loturi. Mă refer la Moțca cum se vine spre Târgu Frumos și Târgu Frumos spre Lețcani.

Horia Daraban: Am spus în introducerea noastră, în ideea avantajelor economice, aveți date, sunt informații care să scoată în evidență plusurile pentru economia Moldovei, odată finalizate cele două autostrăzi?

Adrian Covăsnianu: E cumva un deziderat. Eu îmi mențin argumentele și am un calendar propriu. Eu mă gândesc la un 2032 maximal pentru finalizarea Autostrăzii 8. Autostrada A7 va fi făcută mai rapid, pentru că deja o vedem în implementare în majoritate. Referitor la avantaje, noi am făcut niște calcule, e clar că distanța timp se reduce. Cel mai important este că acea frână a distanței se diminuează foarte mult, undeva la vreo 40% câștigăm pe deplasare medie, dinspre Iași spre Cluj, pentru că ocolim toate localitățile respective, nu mai avem acele curbe sinuoase. Evităm și Podu Iloaiei, asta, în contextul în care vom avea în integralitate autostrada A8. Beneficiile sunt și pentru persoanele care doar se deplasează în scop turistic, dar cele mai importante beneficii sunt pentru transportatori sau economia reală, cei care produc efectiv bunuri, transportă bunurile și fac schimburi de mărfuri.

Și cu faptul că suntem membri ai spațiului Schengen, autostradă  va avea o valență suplimentară, adică vom vedea beneficiile acesteia și valorificând faptul că nu vor mai stagna mărfurile în zona de graniță. Dar până la graniță trebuie să avem autostradă.

Dacă nu construim Autostrada 8 cât mai rapid, alte regiuni ne-o iau înainte, pentru că, în timpul în care noi milităm pentru A8, alte proiecte, alte zone nu stau. De exemplu, A3 merge în continuare, Autostrada 1 Sibiu-Pitești, la fel. Până la urmă, competiția este și între regiuni și trebuie să ne urmărim interesul nostru regional. Cred eu că valorizarea autostrăzii va fi un bun concret, dar va fi și o provocare pentru autoritățile locale.

Adică, dacă nu reușim pe partea de mobilitate urbană locală să gestionăm acel trafic de mărfuri, să-l diminuăm sau să ameliorăm tot acest trafic în zona urbană, automat, ambuteiajele care le avem momentan la Podu Iloaiei sau în zona periferică, spre Valea Lupului, o să le avem mai în țesutul urban. Cu toții vom căuta acele zone în care vom vrea să intrăm pe autostradă și vom aglomera deja trama stradală existentă, deja ineficientă și automat se va bloca tot orașul. Deci, cumva, va fi o provocare și pentru autoritățile locale. Și aici nu mă refer doar la municipiul Iași, ci  și la autoritățile din zona Pașcaniului, Târgu Frumos, Podu Iloaiei, pentru că vor fi provocări, traficul va avea o altă dinamică, inclusiv compoziția traficului se va modifica și poate ar fi bine să fie făcute niște studii în acest sens, în care să vedem cum vom integra autostrada, cum o vom valoriza.

Horia Daraban: Apropo de Pașcani, mă uitasem pe o hartă, la sud de Pașcani, dacă nu mă înșel, celebra intersecție, celebrul nod A7-A8. Cu siguranță peisajul economic se va schimba.

Adrian Covăsnianu: Corect. De asta există inițiativă din partea Consiliului Județean de a implementa, în zona respectivă, un parc industrial, de a valoriza această autostradă. E bine ca aceste lucruri să se întâmple cât mai rapid, pentru că autostrada nu stă, ea deja vine, o vedem, se construiește în zona Pașcani. A7 vine dinspre sud și ulterior va veni și dinspre vest A8. Deci trebuie să valorizăm aceste oportunități deoarece cu ele nu ne vom mai întâlni prea curând c și dacă nu suntem atenți la ele, posibil să le ratăm.

Horia Daraban: Mă uitam pe niște date, secțiunea A8 Târgu Neamț – Iași – Ungheni are o lungime de 89 de kilometri, o valoare estimată de peste 25 de miliarde de lei și prezintă o complexitate tehnică ridicată. În ideea sumelor vehiculate, sunt fonduri ca aceste proiecte să fie duse la capăt? Și, în contextul aceste întrebări, poate faceți și o trimitere la rolul fondurilor europene.

Adrian Covăsnianu: Acum putem doar să estimăm sau putem să facem prognoze ce se va întâmpla după. Cel mai important pas pe care noi, ca societate civilă am intenționat să-l realizăm a fost să maturizăm această documentație, adică să ajungem în etapa în care să avem această discuție concretă legată de finanțarea proiectului, pentru că, în general, un proiect se finanțează pe baza unei documentații tehnice concrete, mature, cu un studiu de fezabilitate clar, cu un acord de mediu și mă bucur că în 2024 am finalizat acest demers și acum avem această discuție legată de bani și da, discuția este bună. Cel mai important este să vedem cum va arăta bugetul pe anul acesta. Din analizele noastre, sperăm să fie alocate resurse considerabile pentru partea de proiectare. Aici mă refer la sectorul montan, care, după ce se vor finaliza licitațiile respective, sperăm, fără contestații, va demara acea pe etapă de proiectare, care nu va fi una ieftină, pentru că sectorul montan are și un anumit handicap: nu au fost finalizate acele studii geotehnice și, automat, trebuie să fie alocate resurse suplimentare corespunzătoare realizării acestor etape restante.

Dacă ne uităm pe cifre, sectorul montan înseamnă undeva la vreo 6 miliarde de euro, sectorul, ieșeam tot pe acolo. Ai 11-12 miliarde. Grosso modo, dacă ne uităm pe axele de finanțare, avem Programul Transport și el are o sumă finită, ne uităm pe Prioritatea unu, dacă nu mă înșel,  sunt vreo 4 miliarde, cu supracontractare, ajungem celor 12 miliarde.

Deci calculul simplu este că întregul program ar acoperi autostrada A8, dar, bineînțeles, în același timp, vorbim de o întreagă rețea, vorbim de întregi regiuni care construiesc autostrăzi și care folosesc aceleași fonduri. Și discuția este una utilă. Anul acesta, presiunea pe bugetul de stat, care include componenta de finanțare din fonduri europene, împrumuturi bancare, co-finanțări și alte forme de finanțare, nu va fi una mare, pentru că anul ăsta, din A8 în principiu vom avea, sperăm, în proiectare sectorul montan, pentru sectorul ieșean să finalizate licitațiile, iar la capetele din PNRR nu ar trebui să fie surprize, fiind pe PNRR, chiar dacă vorbim de niște împrumuturi, sunt niște angajamente mai concrete, pentru că sunt niște contracte semnate. Deci, dacă fac o prognoză sau estimare, ar trebui măcar la vreo 800-900 de milioane de euro să fie bugetat pentru întreaga A8 care să ne ofere, și aici includ și capetele din sectorul montan, o anumită certitudine că există un demers concret, real de a construi autostrada A8.

Horia Daraban: În ceea ce privește finanțarea, îmi dau seama că provocările strângerii fondurilor pentru investițiile despre care vorbim, vor apărea 2026, 2027.

Adrian Covăsnianu: Da, pentru că și A8 va intra în partea lui concretă de execuție, cu lucrări energofage. Vorbim de tuneluri, vorbim de viaducte întregi, lucrări de artă, dar în același timp și Autostrada 1 Sibiu-Pitești va ajunge să muște din Carpații Meridionali și, automat, lucrările vor fi mai de amploare. Va intra și Autostrada 13 Sibiu-Făgăraș în execuție, inclusiv drumul expres, de la Oradea spre Arad, alternativa Techirghiol și salba de drumuri expres inclusiv din zona noastră, a Moldovei. Toate vor alerga pe același culoar și vor consuma resurse din bugetul de stat. E posibil, la un moment dat, în 2026 spre 2027 să ajungem în situația în care se va prioritiza.  Și atunci prioritizarea asta trebuie făcută pe niște criterii clare de convergență economică, de respectare a master planului și aici mă refer la angajamentele noastre ca țară față de Comisia Europeană, care ne finanțează aceste proiecte și de respectare a coridoarelor, pentru că avem și un avantaj, chiar dacă suntem cumva periferici, totuși suntem avantajați că suntem pe coridoarele europene. Deci, automat, suntem prioritari și trebuie să respecte inclusiv statul român această prioritizare, inclusiv investițională.

Horia Daraban: În ideea prioritizării investițiilor, lucrărilor, ce rol are, ce rol își poate asuma mediul asociativ, mediul de afaceri din zona Moldovei în a oferi justificări, motive, guvernanților să susțină financiar proiectele?

Adrian Covăsnianu: Noi vom face ce am făcut și până acum: vom veni cu soluții, cu know-how. Chiar am promovat, de-a lungul timpului, dacă vă aduceți aminte, inițiativa cu introducerea capetelor A8 în PNRR aparține Asociației Moldova Vrea Autostradă. Acum, fiind în etapa de execuție, în principiu, noi vom monitoriza din aer și din de la sol. Dar dacă simțim derapaje, în sensul că nu vom vedea alocate resurse considerabile pentru implementarea autostrăzii A8, dacă vom vedea că prioritățile se schimbă în timpul jocului, atunci vom avea reacții în acest sens. Vom atrage atenția dacă simțim că proiectul Autostrăzii 8 este tras pe o linie moartă sau e, cumva, secundar, că nu mai este o prioritate pentru ei. Momentan, nu avem motive să spunem acest lucru, dar veghem periodic la implementarea proiectului.

Horia Daraban: Așadar, în perioada următoare….

Adrian Covăsnianu: Ne uităm atent pe proiecția de buget. Din câte am înțeles, undeva pe la 27 ianuarie ar trebui să avem o primă proiecție pe bugetul acesta, să vedem ce sume avem alocate. Și aici mă refer la credite bugetare, nu credite de angajament, care sunt, să spunem, sume mai certe pentru autostrăzi și nu doar pentru autostrăzi. O să ne uităm atent și pe partea de infrastructură feroviară, care, mai nou, devine mult mai importantă în contextul dat și, de ce nu, în contextul eventual al reconstrucției Ucrainei.

Horia Daraban: Legat de infrastructura feroviară, un element pe ce ar trebui să se meargă?

Adrian Covăsnianu: Ar trebui să vedem și aici lansate licitațiile pentru sectorul de la Roman – Iași-frontieră, pentru că, recent, am avut inclusiv obținerea acordului de mediu pentru studiul de fezabilitate. În același timp, Magistrala 500, de la Ploiești până la Suceava, are toate studiile de fezabilitate finalizate și așteptăm licitațiile de proiectare și execuție. Chiar a fost lansată o mică bucățică, zona de frontieră Dărmănești spre Vicșani, unde vedem lansată o licitație recent de către Compania de Căi Ferate, pe partea de electrificare, adică vedem eforturi în acest sens și sperăm că aceste eforturi să se multiplice.

Horia Daraban: De ce importante aceste modernizări?

Adrian Covăsnianu: Sunt foarte importante, pentru că suntem în urmă cu viteza comercială, suntem în urmă cu transportul de mărfuri, avem altă capacitate de rezolvat, adică transportăm mai mult, mai mult și chiar mai ieftin față de autostrăzi. Suntem și pe un sector important, pentru că Ucraina chiar dacă are un război în interiorul statului său, totuși, sectorul feroviar nu este neglijat, au investit în același timp și au o viteză comercială destul de bună. Sperăm și noi să venim cu aceste viteze, să fim competitivi atât față de ei, cât și față de Occident, dar e nevoie de investiții majore, concrete.

Varianta audio a interviului:

Otilia Nuțu, analist de politici publice în energie și infrastructură: prin oprirea gazului în Transnistria, ”Kremlinul încearcă să creeze o mare problemă socială și umanitară, cu speranța că asta va duce în Republica Moldova la niște rezultate bune electorale pentru partidele proruse la alegerile parlamentare”. Emisiunea ”Weekend cu prieteni”, realizator – Horia Daraban (12.01.2025)

Publicat de hdaraban, 14 ianuarie 2025, 13:02 / actualizat: 15 ianuarie 2025, 9:30

În urma rezultatelor unui audit internațional, autoritățile transnistrene, care pun criza pe seama guvernului moldovean, imputându-i că nu a soluționat litigiul cu consorțiul rus, au refuzat până în prezent ajutorul propus de Chișinău. Să mai spunem că din volumele de gaz rusesc era acoperit necesarul de consum al regiunii transnistrene și era produsă energie electrică pentru ambele maluri ale Nistrului.

De altfel, după oprirea livrărilor de gaze, consumatorii casnici din stânga Nistrului au început să se încălzească cu echipamente electrice. Începând cu 3 ianuarie, în Transnistria au loc întreruperi zilnice de energie electrice, în contextul în care locuitorii consumă mai mult curent decât produce sistemul energetic. Din cauza aprovizionării reduse, autoritățile separatiste au fost nevoite să suspende activitățile tuturor întreprinderilor, cu excepția industriei alimentare.

În emisiunea ”Weekend cu prieteni”, Otilia Nuțu, analist de politici publice în energie și infrastructură în cadrul think-tank-ului Expert Forum, a subliniat că situația populației din drepata Nistrului este una mult mai bună, având în vedere interconectările transfrontaliere cu Ucraina și România, care s-au realizat în ultimii ani.

Invitata lui Horia Daraban a explicat de ce decizia Gazprom de a opri furnizarea de gaz  în stânga Nistrului este un gest exclusiv geopolitic, ce riscă să creeze o criză umanitară în regiunea separatistă.

În această situație, rolul României în furnizarea de energie  Republicii Moldova este unul important. Otilia Nuțu spune că ”o bună parte de timp, Republica Moldova a beneficiat de același regim de subvenționare pe care l-au avut și consumatorii din România și asta se întâmplă și acum. Deci apropierea de România înseamnă, pur și simplu, disponibilitatea gazului și a energiei electrice.”

Una dintre concluziile expertului este că și la capitolul energie, ”odată ce Republica Moldova se apropie din ce în ce mai tare de Uniunea Europeană, trebuie să se apropie din ce în ce mai mult de regulile europene. Și asta înseamnă inclusiv reglementator independent, companii care să fie bine guvernate, reducerea corupției.”

Horia Daraban: Cum se traduce criza energetică? Cu ce efecte în rândul populației? Poate ne oferiți și niște repere. Mă gândesc aici la prețuri.

Otilia Nuțu: În primul rând, e foarte important de înțeles faptul că, pe malul drept, nu există întreruperi de energie electrică și de gaze. Și asta este o mare reușită a guvernării actuale, care a și reușit să accelereze proiectele de interconectare și reușește să negocieze cu furnizori din România cantități de energie electrică și de gaze care acoperă. Practic, malul drept nu mai este dependent de livrările de gaze din 2022, de la sfârșitul anului. Sigur că prețurile pentru energia electrică sunt ceva mai mari decât erau de la Cuciurgan, însă, totuși, una este să plătești un preț cu 30-40% mai mare, alta este să nu ai energie deloc. Ceea ce se întâmplă pe malul stâng, însă, este o situație care se îndreaptă spre o criză umanitară, pentru că acolo, într-adevăr, nu mai există practic nici energie electrică, nici gaz.

Gazul a fost întrerupt pe 1 ianuarie, la ora 7:00. Centrala de la Cuciurgan poate să funcționeze și pe cărbune și pe păcură și există rezerve de cărbune, care mai asigură funcționarea centralei pentru câteva săptămâni, depinde cât de mare este consumul. Și asta a însemnat evident că nu mai există gaz pentru încălzire deloc și locuitorii încearcă să se încălzească cu ce altceva mai există: cu energie electrică. Și-au cumpărat mulți diferite încălzitoare, calorifere sau generatoare, în ultimele săptămâni. Sigur că, în momentul în care folosești un reșou sau un calorifer electric, asta înseamnă că crește consumul de energie electrică. Și există acum problema și legată de faptul că sursa de energie este destul de limitată, dar și rețelele nu fac față foarte bine la această cerere suplimentară. Deci, în Transnistria consumul de energie scade foarte rapid din cauză că se epuizează aceste rezerve.
Pe de altă parte, există ajutorul oferit de Chișinău, dar și de Kiev, pentru a acoperi o parte din energia care ar fi necesară pentru regiunea transnistreană. Chișinăul a oferit ajutorul pentru ca cei din Tiraspol să poată să achiziționeze energie electrică și gaze din România. Asta înseamnă că trebuie să fie plătite sumele respective, pentru că niciun furnizor, în afară de Gazprom, nu-și poate permite să livreze energie pe gratis, iar Kievul a oferit la rândul său posibilitatea de a alimenta cu cărbune centrala de la Cuciurgan. Tot așa, pentru a ajuta în această situație excepțională.

Ceea ce trebuie reținut însă este faptul că toată această criză este una artificială, care a fost creată de Gazprom și care a continuat să livreze până la sfârșitul anului trecut exclusiv pentru că intenționa să forțeze Chișinăul să pună presiune pe Ucraina pentru prelungirea tranzitului de gaze prin Ucraina, ceea ce nu are nicio legătură cu întreruperea livrărilor din Transnistria, care ar fi putut să continue foarte bine pe cealaltă rută alternativă, respectiv prin Turkstream și, după aceea, pe TransBalkan Pipeline, adică vechea rută prin care se importa în România și în Bulgaria de la Gazprom acum 5-10 ani. Însă, din cauză că nu au reușit să prelungească acest tranzit, practic, acum, Kremlinul încearcă să creeze o mare problemă socială și umanitară în Republica Moldova, cu speranța că asta va duce la niște rezultate bune electorale pentru partidele proruse la alegerile parlamentare, care vor fi în iunie sau iulie.

Horia Daraban: Deci, măsura întreruperii furnizării gazului către Transnistria poate fi văzută doar în cheie geopolitică. Plecând de la situația din Transnistria, Republica Moldova, se desprind, ies în evidență anumite slăbiciuni ale Republicii Moldova în ceea ce privește acest capitol, energia? Și în acest sens, care ar putea fi răspunsurile la aceste probleme?

Otilia Nuțu: În primul rând, aș vrea să spun ceva legat de aceasta pârghie geopolitică. Gazprom spune că a încetat livrările din cauza unei datorii ipotetice a Chișinăului de 709 milioane de dolari. Asta, în condițiile în care niciodată nu a ridicat nicio pretenție cu privire la datoriile de 11 miliarde de dolari pe care le are în regiunea transnistreană. Deci lucrurile n-au nicio noimă, din altă perspectivă, nu există vreun sens economic. În ceea ce privește securitatea energetică a Republicii Moldova, totuși, trebuie să vedem că, în ciuda a ceea ce se întâmplă zilele acestea, Republica Moldova este într-o situație de securitate energetică mult mai bună decât era acum 3 ani. Dacă aceeași criză s-ar fi produs în urmă cu 3 ani, atunci toată Republica Moldova ar fi fost exact în situația în care este Transnistria astăzi. Între timp, lucrurile s-au schimbat foarte mult.

S-a finalizat și interconectarea pe gaze, care a fost finalizată, cu chiu cu vai, abia în 2021. Pe partea românească au fost cele mai mari întârzieri. Odată cu conectarea Ucrainei și Moldovei la rețeaua europeană de energie electrică, există posibilitatea cumpărării de energie electrică din Uniunea Europeană și fizic, nu doar comercial. Și lucrurile astea schimbă major datele problemei. Deci, în acest moment, pentru malul drept nu există alt deranj decât faptul că este într-adevăr un preț mai mare la energia electrică. Însă,  în niciun caz nu se pune problema unei crize la fel de mari cum vedem acum în regiunea transnistreană. Și asta, cel puțin văzut din exterior, mi se pare că arată foarte clar niște lucruri: ești cu Europa, o duci bine, ții cu Rusia, vezi că te aruncă la gunoi, în momentul în care are un alt interes.

În regiunea transnistreană, sunt foarte mulți oameni care au cetățenie rusă și asta nu a fost niciun impediment pentru Kremlin să îi lase în frig și în beznă în mijlocul iernii, doar din cauză că încearcă să influențeze prin asta alegerile parlamentare în Republica Moldova și să reobțină un control politic asupra Republicii Moldova.

Horia Daraban: Ar putea fi aprofundate relațiile pe acest palier energetic, relațiile Republicii Moldova cu Uniunea Europeană și în special cu România? Dincolo de realizările pe care le-ați enumerat dumneavoastră.

Otilia Nuțu: Sigur, se va finaliza acea linie directă, care duce din România până la Chișinău energie electrică și nu va mai trece pe la Cuciurgan. Mai există linia Suceava – Bălți, care urmează să fie și ea construită în următorii doi ani. Sigur că proiectele astea durează ceva timp și e o mare problemă faptul că guvernele anterioare au întârziat foarte mult aceste interconectări. Sigur, existau diferite motive la momentul respectiv și faptul că pe vremea aceea Republica Moldova și Ucraina erau conectate la sistemul rusesc de energie electrică și atunci ar fi fost nevoie de investiții mai mari în niște echipamente suplimentare. Însă, multe lucruri au fost întârziate, pur și simplu, nepermis de mult. Lucrurile au început să se schimbe radical în urmă cu trei ani, când, într-adevăr, toate aceste proiecte au început să fie accelerate.

Și e foarte important, în primul rând, intrarea Moldovei în piața europeană de energie înseamnă că nu mai depinzi de un singur furnizor care îți poate pune în niște condiții care nu au nicio legătură cu capacitatea ta de plată, ci doar cu orientarea ta geopolitică. Nu depinzi de unul, ci poți să cumperi de la unul sau de la altul, pentru că piața europeană este o piață competitivă și deja interconectările care s-au făcut, mai ales în ultimii ani, înseamnă că gazul poate să vină din foarte multe surse, energia electrică poate să vină iarăși de la mai mulți producători și de la mai mulți furnizori și este o piață concurențială. Dar evident, că energia trebuie să fie și plătită și în timp ce pe malul drept lucrurile astea sigur că înseamnă un disconfort și, într-adevăr, este greu, mai ales într-un an electoral, ca lumea să vadă că prețurile cresc, însă practic ce se întâmplă în Transnistria, în acest moment devine o bucată de stat eșuat, pentru simplul motiv că este evident că regimul separatist este o ficțiune care a fost întreținut ani de zile cu gaz dat gratis de Gazprom. În momentul în care acest gaz a fost întrerupt, nu există nicio alternativă și toată Transnistria se prăbușește și economic, și social.

Horia Daraban: Aș vrea să facem referire și la România. În acest context, reprezentanții ministerului de profil de la București au ieșit cu mai multe informații, inclusiv ministrul Sebastian Burduja. Aceste declarații au fost legate de furnizarea de energie electrică, dar și de gaze către Republica Moldova. Și în acest context, ce rol își asumă Bucureștiul în sprijinirea Republicii Moldova? Până unde poate merge acest sprijin?

Otilia Nuțu: În primul rând, există contracte care au fost încheiate de companiile din subordinea Ministerului Energiei, ca Nuclearelectrica, Hidroelectrica, direct cu Energocom și se livrează energie. În al doilea rând, Energocom poate să cumpere de pe bursa românească energie, deci practic noi putem furniza energie la prețuri care sunt de piață. O bună parte de timp, Republica Moldova a beneficiat de același regim de subvenționare pe care l-au avut și consumatorii din România și asta se întâmplă și acum. Într-adevăr, prețurile subvenționate din România sunt totuși mai mari decât cele care erau la Cuciurgan. Însă, acele prețuri de la Cuciurgan însemnau gaz dat gratis de la Gazprom către Transnistria și lucrurile astea la un moment dat aveau să se sfârșească. Adică, de fapt, această criză nu este o surpriză pentru nimeni. Deci apropierea de România înseamnă pur și simplu disponibilitatea gazului și a energiei electrice. Și asta este un lucru foarte important.

Sigur că, odată ce Republica Moldova se apropie din ce în ce mai tare de Uniunea Europeană, trebuie să se apropie din ce în ce mai mult de regulile europene. Și asta înseamnă inclusiv reglementator independent, companii care să fie bine guvernate, reducerea corupției. Deci astea sunt niște beneficii de care nu prea ținem cont. Însă, să ne uităm la marile scheme de corupție care se întâmplau acum 5-10 ani în legătură cu energia în Republica Moldova, cu Transnistria primind gaz gratis de la Gazprom, care producea energie electrică și acea energie electrică se vindea consumatorilor de pe malul drept la prețuri, care, la momentul respectiv, erau mai mari decât în România și banii respectivi nu se duceau pentru consumul de gaze, ci la niște firme offshore în care erau implicați regimul Plahotniuc și cei de la Tiraspol. Deci lucrurile astea nu se mai pot întâmpla și astea erau furturi care se făceau din buzunarul cetățeanului moldovean. Lucrurile astea nu se mai pot întâmpla de acum înainte.

Varianta audio a intervului:

#InfoEconomic: profesor universitar doctor Cristian Popescu, prodecan al Facultății de Economie și Administrarea Afacerilor: ”pentru a ajunge la ținta de deficit bugetar pe care Comisia Europeană a recomandat-o Guvernului României, va fi nevoie de măsuri drastice în ceea ce privește fiscalitatea și în ceea ce privește limitarea cheltuielilor publice”

Publicat de hdaraban, 27 noiembrie 2024, 20:03

Unde se află România la nivel macroeconomic și în ce direcție se îndreaptă au fost subiecte de dialog cu domnul Cristian Popescu, profesor universitar doctor, prodecan al Facultății de Economie și Administrarea Afacerilor din cadrul Universității ”Alexandru Ioan Cuza” Iași.

Invitatul a vorbit despre măsurile care ar putea fi implementate pentru atingerea țintelor de deficit și efectele acestora pentru populație și mediul de business. Deciziile, spune profesorul, vor depinde foarte mult de ceea ce se va întâmpla în plan politic.

Dincolo de aceasta, interlocutorul a scos în evidență faptul că problema realizării bugetului anual este una structurală: ”el a fost conceput din start pe cheltuieli mai mari decât veniturile și pe estimări mult prea optimiste în ceea ce privește veniturile care ar putea fi realizate și atrase.”

În deschiderea dialogului, a fost invocată și o statistică: la nivel național, numărul firmelor care și-au suspendat activitatea în primele nouă luni din acest an a fost de peste 13 480, în creștere cu 19,2% comparativ cu perioada similară a anului trecut. Sunt date publicate de Oficiul Național al Registrului Comerțului.

Cristian Popescu: Ați făcut referire la câteva aspecte foarte interesante și ați punctat o analiză care trebuie să ne dea de gândit. Ați pomenit de numărul firmelor care și-au încetat activitatea în anul curent și acesta este un indicator de trend foarte important pentru macroeconomiști, pentru că arată atât starea de optimism sau pesimism a economiei, cât și problemele, dificultățile care se pot ivi. Acestea arată că preocuparea pentru viitor este sub semnul pesimismului și treaba aceasta trebuie să ne dea de gândit.

Horia Daraban: Vom mai discuta despre acest plan. Aș vrea să adaug la cele spuse în introducerea noastră: conform unui proiect de hotărâre de guvern aflat în dezbatere, Ministerul Educației solicită suplimentarea bugetului cu aproape 500 de milioane de lei pentru a plăti salariile profesorilor și bursele elevilor pe luna noiembrie. Desigur, la acest capitol se adaugă și alte cheltuieli. Putem găsi o explicație și care să aibă legătură și cu datele din deschiderea dialogului nostru? Nu sunt bani în buget și care să acopere astfel de cheltuieli?

Cristian Popescu: Explicația ține în primul rând de modul structural în care este conceput bugetul României, adică finanțarea mult prea redusă pe care o are educația, în jur de 3%, nici măcar 3% din PIB. Și asta arată din start că vor fi probleme în anul de execuție bugetar, în anul în curs. Prin urmare, era de aștepta ca, în condițiile în care salariile profesorilor totuși au crescut pe perioada acestui an, era de așteptat ca bugetul Ministerul Educației să se epuizeze și să fie probleme pe final de an. Așadar, aici este un aspect. Ar mai fi un alt aspect: execuția bugetară, partea de venituri la bugetul de stat, așa cum mai transpare în presă din când în când și cum ne mai raportează guvernul trunchiat. Partea aceasta are mari probleme acum, mai ales spre sfârșit de an, veniturile la bugetul de stat nu au fost pe măsura previziunilor.  Și atunci, probabil că aici apare un al doilea aspect cu mare semn de întrebare: despre ce se va întâmpla pe sfârșit de an.

Așadar, avem cel puțin două explicații pentru care Ministerul Educației, dar probabil și celelalte ministere vor cere în curând bani, pentru că pe sfârșit de an vor rămâne fără bani de salarii, în principal. Și Sănătatea are aceeași problemă și, în general, ministerele care sunt problematice și, de fapt, ministerele care n-ar trebui să fie deloc problematice, pentru că, dacă într-o țară nu ai educație și sănătate, atunci toate celelalte sunt de prisos pe termen lung. Aici este motorul dezvoltării unei țări, în modul în care gândești educația și sănătatea țării respective.

Horia Daraban: Care este problema României, dacă e să vorbim despre ideea de buget, de bani ajunși la stat? Este vorba despre această ineficiență în strângerea taxelor și pe care o invocă foarte multă lume?

Cristian Popescu: Ca să citez un coleg care lucrează la Ministerul Finanțelor, problema este structurală. Problema a început în momentul în care a fost conceput bugetul. El a fost conceput din start pe cheltuieli mai mari decât veniturile și pe estimări mult prea optimiste în ceea ce privește veniturile care ar putea fi realizate și atrase la bugetul de stat. Așadar, avem din start gândit un buget deficitar și apoi execuția bugetară, dar nu este nimic surprinzător. An de an, execuția bugetară în România este deficitară. Avem o economie care funcționează destul de mult în zona gri. Avem foarte multe firme care au probleme de cash-flow, au probleme legate de aprovizionare, care au probleme legate de exporturi ș.a.m.d. și, prin urmare, nu-și pot onora obligațiile la bugetul de stat. Dar asta, repet, se întâmplă an de an, așa încât Guvernul, în previziunile sale de buget, ar trebui ca pentru anii următori se ia în considerare aceste aspecte.

Horia Daraban: De ce măsurile legate de digitalizarea strângerii taxelor, a impozitelor nu au avut efectul scontat?

Cristian Popescu: Pentru că nu au fost implementate cum trebuie. Asta o poate spune orice agent economic care are de-a face cu sistemul de plăți electronice, cu sistemul de raportări electronice. Asta o poate spune orice funcționar de la Ministerul Finanțelor, care se ocupă de control și evidența acestor încasări și plăți prin sistemul e-factura, în special. Așadar, e un lucru făcut cu jumătate de măsură, așa cum se fac în ultimul timp lucrurile pe la noi când vine vorba mai ales de aspectul financiar al execuției bugetului de stat.

Horia Daraban: Situația actuală, și dumneavoastră ați făcut o referire în deschidere a dialogului nostru, pune presiune pe mediul privat. Dacă, da, cum anume?

Cristian Popescu: Cu siguranță, mediul privat este primul afectat și am și văzut prin numărul mare de suspendări de activitate sau de falimente. Așadar, în momentul în care execuția bugetară intră pe deficit, în momentul acela, evident că se pune problema și apare presiunea găsirii resurselor. Cea mai la îndemână, probabil, și anume împrumutul devine din ce în ce mai costisitor. Probabil că, în anii următori, atât pe fondul creșterii dobânzilor, în condițiile în care inflația sau politicile antinflaționiste nu au răspuns pe măsura așteptărilor, în condițiile în care, iată, se produc niște efecte care țin de poziția geostrategică, care țin de riscurile politice ș.a.m.d., asta va duce cu certitudine la mărirea riscului de țară pentru România. În aceste condiții, finanțările vor fi mai scumpe. Așadar, probabil o a doua șansă de a recupera puțin din deficit ar fi creșterea fiscalității interne, adică creșterea impozitelor și taxelor pe care românii de rând, firmele și românii le vor plăti pe muncă și pe venituri.

Firmele vor avea, probabil, de plătit impozite mai mari pe profitul obținut, salariații vor avea probabil impozite mai mari de plătit pe muncă, pe salariu, în special. Probabil că impozitele indirecte vor crește. Unul din scenariile de recuperare a acestui deficit major la bugetul de stat este creșterea TVA-ului. Nu știu dacă se va întâmpla, e doar un scenariu agreat. Vedem că depinde foarte mult și de cursul pe care vor lua alegerile din perioada ulterioare discuției noastre. Dar, oricum ar fi, pentru a ajunge la ținta de deficit bugetar pe care Comisia Europeană a recomandat-o Guvernului României, adică undeva în jur de 2% în perioada următorilor ani, pentru acest lucru va fi nevoie de măsuri drastice în ceea ce privește fiscalitate, pe de o parte și pe de altă parte, în ceea ce privește limitarea cheltuielilor publice.

Horia Daraban: De ce suferă România din cauza lipsei eficienței strângerii de taxe și impozite? Din câte îmi amintesc, România se află pe ultimele locuri în Uniunea Europeană la această strângere a taxelor și impozitelor. De ce nu se lucrează în această zonă?

Cristian Popescu: E un proces dificil, adică, eficientizare a sistemului de colectare a impozitelor, ține atât de legislația care guvernează problema, dar și de nivelul de pregătire al sistemului de a implementa această legislație, adică de a duce până la capăt măsurile care poate sunt gândite bine, dar lipsa de punere în practică a acestor măsuri, iată, ”e-factura”, alte măsuri care, fundamental, sunt bune, dar trebuie să stăruim în a duce la bun sfârșit proiectul în așa fel încât să ajungem la o colectare cât mai completă; 100% nu vom ajunge niciodată și nu există niciun stat care să reușească această performanță. Dar se poate mult mai bine luând măsuri adecvate și dorindu-se din punct de vedere politic.

Adică, în momentul în care tot dăm scutiri fiscale, în momentul în care, iată, se scutesc de impozitul pe venit, tranzacțiile cu criptomonede, până la anul, până la mijlocul anului viitor. Este, probabil, una dintre cele mai speculative activități pe care o putem avea în mediul economic. Atunci, cei care derulează activități de comerț, de industrie, de servicii, obișnuite, privesc spre această facilitate fiscală și spun ”da, dacă la ei se poate, la mine de ce n-ar trebui? Că eu am angajați, eu creez locuri de muncă, eu creez valoarea adăugată, eu creez PIB-ul acestei țări. De ce li s-a dat ăstora o asemenea scutire și nu s-a dat mie?” Și atunci, psihologic, probabil, apare încă un prag în plata impozitelor și taxelor. O să-mi spun eu, ca antreprenor, și, pe bună dreptate, ”nu pot să mai amân și eu, dacă ăstora li s-a dat facilitate asta?”

Mai e o facilitate foarte bună și foarte bine primită, aceea de scutire la penalități ș.a.m.d. Dar dacă, an de an, se știe că între luna august și luna decembrie apare o asemenea facilitate, atunci eu de ce mi-aș plăti impozitele și de ce m-aș teme de penalități, pentru că știu că l-un moment dat voi fi scutit de ele? Toate astea creează un trend, creează un comportament bazat pe niște espectative legate de compromisuri pe care le realizează guvernul și care, ulterior, se transformă, vedeți foarte bine, în neseriozitate.

Horia Daraban: În ceea ce privește execuția bugetară, de actualitate în cadrul discuției noastre, este și Planul bugetar structural național pe termen mediu 2025-2031, care prevede asigurarea unei traiectorii de ajustare deficitului bugetar pentru o perioadă de 7 ani, având ca punct de pornire un deficit bugetar estimat de 7,9% pentru anul acesta și ca punct de sfârșit anul 2031, un deficit bugetar de 2,5% din PIB. În ce măsură, realizabilă atingerea acestei ținte, în cazul nostru? 2,5% din PIB, plecând de la aproape 8% deficit la sfârșitul acestui an.

Cristian Popescu: Ținând cont de ceea ce am spus mai înainte, că a diminua deficitul bugetar înseamnă a diminua cheltuielile, o parte din cheltuieli, ok, sunt cheltuieli curente care pot fi diminuate, dar, probabil, se va întâmpla lucrul acesta, vor fi diminuate și cheltuielile de investiții.

Deja s-au diminuat substanțial cheltuielile de investiții începând de anul acesta, comparativ cu anul trecut. Acest aspect, în momentul în care diminuezi cheltuielile de investiții, atunci, printr-un efect de multiplicare, se va produce o curbă descendentă a produsului intern brut și acest lucru va afecta substanțial creștere economică. De aceea eu nu văd cum sunt compatibile cele două proiecții, adică, diminuarea deficitului bugetar până la două procente în următorii ani și o creștere economică care este prognozată să ajungă undeva la patru spre 5% în aceeași perioadă de timp.

Lucrurile se bat cap în cap, ar însemna ca sectorul privat să prindă un având extraordinar, dar, din păcate, la nivel global, vedem că se cam ivesc zorii, hai să spunem, unei recesiuni sau cel puțin ai unei stagnări economice, normale, de altfel, ciclică, firească, pentru macroeconomiști. Ei, în contextul în care trendul global este descrescător, nu poți să emiți o previziune atât de optimistă și să spui că, în perioada următoare, atingi cele două obiective foarte importante: diminuezi deficitul public și induci creștere economică. Un economist ar spune că nu se poate treaba asta. Prin urmare, ceva nu cade bine în această prognoză realizată. Asta ne de dă gândit asupra seriozității cu care este abordată problema de către cei în măsură să gestioneze problemele bugetare ale țării.

Horia Daraban: Făcând totuși apel la cifrele pe care le avem la dispoziție și încercând să oferim o concluzie dialogului nostru, domnule profesor, în perspectiva lui 2025, având la bază și ceea ce ați menționat dumneavoastră până acum, care sunt pericolele pentru anul viitor?

Cristian Popescu: Ar putea fi mai multe scenarii, în primul rând, care sunt legate de alegeri. Depinde care va fi direcția în care, din punct de vedere politic, o va lua România în perioada următoare. Dacă mergem pe calea populistă, atunci, probabil că preocuparea pentru deficitul bugetar nu va fi atât de mare și vor continua cheltuielile astfel încât să nu existe un șoc foarte puternic fiscal pentru anul următor. Dacă mergem pe calea rigorii și a preocupării pentru termen lung, pentru că, vedeți dumneavoastră, există promisiuni populiste pe termen scurt, care par să ne aducă bunăstare. Dar viziunea unui guvern și a liderilor noștri trebuie să fie pe termen lung. Preocuparea nu este doar pentru ce se întâmplă la anul, preocuparea este pentru direcția pe care o ia țara aceasta pe termen lung, cel puțin pe 10 – 15 ani. Eu nu spun că un guvern trebuie să facă planuri cincinale, așa cum se făceau înainte, dar niște proiecții trebuie făcute.

Așadar, revin, în funcție de rezultatul alegerilor, sigur că vor exista direcții diferite în care se va merge în perioada următoare, așa încât orice prognoză acum poate fi infirmată de rezultatul alegerilor. E normal. Probabil ca la anul, în condițiile în care s-ar dori scăderea cheltuielilor bugetare, e probabil să crească rata șomajului, în condițiile în care se iau măsuri legate de înfrânarea consumului. Și acestea se iau indirect prin creșterea TVA-ului, spre exemplu, atunci și inflația să fie ținută în frâu și să coboare sub 5% să se ducă acolo unde ar fi normal să fie, adică sub 3%; dar sunt doar presupuneri. Iarăși, există acest vector care înseamnă alegerile. Dacă rezultatul va fi în zona populismului, atunci la anul vom avea inflație la fel de ridicată. Cel puțin taxele probabil nu vor crește, acumulând deficite bugetare din ce în ce mai ridicate și mergând până la sancționare din partea Comisiei Europene.

Dacă se va merge pe calea alternativă, atunci, probabil, vom avea o rigoare fiscală mai ridicată, ceea ce va însemna o inflație mai scăzută, un șomaj ușor în crește, dar nu foarte puternic, pentru că, din fericire, economia românească încă este atractivă pentru investiții străine, în condițiile în care, iarăși, repet, rămânem în stabilitate politică. Așadar, lucrurile sunt sub semnul întrebări. Nimeni sau cineva care judecă lucrurile corect nu vă poate da un răspuns aproximativ în această perioadă de timp. Peste o lună de zile mai vedem.

Varianta audio a dilogului:

Documente de epocă, medalii, piese de arhivă, în expoziția ”Istorie fracturată. 250 de ani de la anexarea nordului Moldovei”, deschisă la Muzeul Național al Bucovinei. Emisiunea ”Weekend cu prieteni”, realizator – Horia Daraban (17.11.2024)

Publicat de hdaraban, 21 noiembrie 2024, 15:32 / actualizat: 22 noiembrie 2024, 8:58

Repere ale evenimentului istoric, trimiteri la implicațiile ulterioare ale acestui eveniment istoric se regăsesc în expoziția ce a fost vernisată, deci poate fi vizitată.

Punerea la punct, organizarea au însemnat un efort interinstituțional care a plecat de la Muzeul Național al Bucovinei și a implicat colaborări cu Serviciul Județean Suceava al Arhivelor Naționale și cu Muzeul Fălticenilor.

Într-un interviu la ”Weekend cu prieteni”, directorul muzeului de la Suceava, Emil Ursu, a vorbit despre rolul pe care și l-a asumat instituția prin pregătirea expoziției. De altfel, interlocutorul precizează că însuși titlul are menirea de a scoate în evidență ruptura bruscă a teritoriului; pe acest fundal, ”se întâmplă un lucru absolut interesant, important: marea nobilime, cu o singură excepție, cu excepția lui Vasile Balș, se retrage, firesc, la Iași, în capitala Moldovei”.

Emil Ursu mai spune că stăpânirea austriacă aduce și o administrare foarte eficientă, cu investiții, cum este Universitatea de la Cernăuți, dar mai ales în ceea ce înseamnă exploatarea resurselor naturale pe care le oferea Bucovina. În alt plan, se observă și schimbări demografice, prin venirea rutenilor, a polonezilor și a altor etnii, fenomen care constituie model pentru ceea ce mai târziu s-a numit ”Europa națiunilor”.

Horia Daraban: Să spunem, în deschiderea dialogului, pe afișul oficial al expoziției, un portret, iar, pe fundal, înscrisul dintr-un document de epocă?

Emil Ursu: Instituția noastră este poate cea mai în măsură să găzduiască o astfel de expoziție, având în vedere faptul că ceea ce mai târziu s-a numit Bucovina are, astăzi, câteva instituții reprezentative muzeale, un muzeu la Suceava și un alt muzeu la Cernăuți. Evident, firesc, până la un punct, cernăuțenii nu sunt neapărat interesați de acest moment, având în vedere războiul cu care se confruntă, fapt pentru care muzeul sucevean este singura instituție care s-a gândit și a hotărât să prezinte publicului, nu doar sucevean, ci și celor care vor fi prezenți ca turiști în zonă un moment istoric foarte important, până la urmă, pentru întreaga țară. Este vorba de 1774, momentul la care Bucovina este de facto ocupată de trupele austriece. Ocupația s-a făcut grație unei înțelegeri girată, până la urmă, de Rusia, unei înțelegeri a austriecilor cu turcii.

În urma războiului ruso-turc, Austria a ales să stea neutră, iar pentru neutralitatea sa a fost răsplătită cu nordul Moldovei istorice. Afișul prezintă un document otoman legat de această situație, să spun așa, și, în același timp, un portret. Este vorba de Iosif al II-lea, care era împreună cu mama sa, Maria Teresa, pe tronul Imperiului Austriac.

Horia Daraban: Revenind la expoziție, ce oferă ea vizitatorilor, cum este structurată?

Emil Ursu: Oferă, pe de o parte, foarte multe documente și piese legate de evoluția acestui teritoriu începând cu 1774. Primul document este chiar din acest an, un document prin care Gabriel von Spleny, primul guvernator militar austriac, îi spune episcopului de Rădăuți că, din acel moment, toate deciziile le va lua Aulica împărăție austriacă. Și continuă cu tot ce înseamnă istoria Bucovinei până aproape de 1918. Sunt documente legate de învățământ, legate, desigur, de administrație, legate de biserică, legate și de cultură, într-o oarecare măsură, legată de nobilime. Ați amintit colaborarea noastră cu Muzeul de la Făticieni, de acolo avem o diplomă de înnobilare a familiei Pruncu, o familie armenească foarte, foarte importantă în Bucovina. De asemenea, avem o reconfirmare la sfârșitul secolului  al XIX-lea, după 1850, a acelui titlu de înnobilare, document care, de data aceasta, aparține Muzeului din Suceava.

Horia Daraban: Să spunem ascultătorilor, titlul expoziției este ”Istorie fracturată. 250 de ani de la anexarea nordului Moldovei”. Putem sublinia care au fost efectele acestei alipiri a nordului Moldovei la Imperiul Habsburgic? Mă gândesc, în acest sens, pentru acest teritoriu, pentru populația autohtonă, poate și încheie demografică.

Emil Ursu: Nu întâmplător expoziția se numește ”Istorie fracturată”. Practic, o evoluție care începea din Evul Mediu timpuri, vorbesc de locuitorii Principatului moldav, sunt brusc rupți de țara mamă, intră în componența unui alt imperiu. Se întâmplă un lucru absolut interesant, important: marea nobilime, cu o singură excepție, cu excepția lui Vasile Balș, se retrage firesc la Iași, în capitala Moldovei. Ei bine, este șansa micii nobilimi să devină mare, mică nobilime care, ușor-ușor, după ce învață limba germană, intră efectiv în administrația austriacă, intră în Parlamentul Imperial, este înnobilată și devine o nobilime central europeană. Mai mult decât atât, Austria deschide universitate la Cernăuți, o universitate foarte importantă, în care investește foarte mulți bani, universitate care, după ce era urmată de tinerii bucovineni mai ales, aceștia puteau să meargă la Viena sau la Berlin sau la Munchen, să se înscrie la doctorat, ceea ce nu se întâmpla cu absolvenții universităților din România. Întotdeauna mai existau diferențe, ș.a.m.d.

Din punctul meu de vedere, Austria a constatat că Bucovina este o provincie mică, ușor de administrat, vitrină la Rusia și, atunci, a folosit toate aceste atuuri, uneori în favoarea populației locale, alteori nu. Însă per total, eu cred că această administrație a fost un câștig, pentru că a adus cadastru, a adus o administrație foarte eficientă. Bineînțeles, a exploatat foarte eficient în favoarea imperiului, se înțelege, resursele din Bucovina, iar pentru toate acestea a fost nevoie de populație. Mereu, mereu, s-a spus că austriecii au deznaționalizat zona. Nu este chiar real. Populația era destul de restrânsă ca oriunde pe glob. La o ocupație, o parte a populației se retrage. La fel s-a întâmplat și în Bucovina și, atunci, austriecii au oferit tot felul de facilități fiscale și de altă natură pentru cei care voiau să vină să lucreze, să se stabilească aici, ceea ce s-a și întâmplat.

Au venit foarte mulți ruteni. Oricum, la 1774, erau destul de mulți ruteni, mai ales în partea de nord a Bucovinei. Aceștia au venit și în partea de sud ca forță de muncă. Au venit din polonezi foarte mulți, mai ales pentru zona minieră. De asemenea, țipțeri din zona Zips. Tot pentru minerit au venit cehi, au venit slovaci, au venit italieni, bineînțeles, au venit austrieci și evrei. Erau evrei în Bucovina, însă au venit mult mai mulți, mai ales pentru diverse funcții administrative. Ca atare, această provincie, tolerantă și ușor de gestionat grație unei populații, mă refer la populația românească, foarte, foarte tolerantă la acel moment, a devenit un model pentru ceea ce mai târziu s-a numit ”Europa națiunilor”. Prima semnalarea acestei noțiuni de ”Europa națiunilor”, foarte interesant, apare în Imperiul Austriac cu referire la Bucovina.

Horia Daraban: În cheie personală, domnule director, care este cel mai atractiv exponat al expoziției ”Istorie fracturată. 250 de ani de la anexarea nordului Moldovei”?

Emil Ursu: Vorbeam de acel document de la 1774. Sunt documente destul, destul de rare ca valoare estetică, diploma de înnobilare a familiei Pruncu și, bineînțeles, diploma de reconfirmare a titlului. Sunt medalii foarte interesante pentru numismați. Sunt piese rare și, de asemenea, frumoase estetic și interesante din punct de vedere științific și din punct de vedere numismatic. Bineînțeles, expoziția cuprinde și o serie de panouri care încearcă să prezinte publicului, succint, istoria Bucovinei până aproape de 1918, zic eu, informații utile și bine structurate.

Varianta udio a interviului:

Despre frumusețile naturale ale Moldovei, profesor universitar doctor inginer Cătălin Roibu: ”Codrul Secular de la Slătioara, Suceava, este oglinda din trecut a pădurilor din Carpați”. Emisiunea ”Weekend cu prieteni”, realizator – Horia Daraban (17.11.2024)

E locul unde arborii se nasc, ating vârste matusalemice, de sute de ani, și unde mor fără ca omul să își lase amprenta. Este zonă de cercetare și studiu științific în domeniul silviculturii. Deși poate mai puțin cunoscut pe hărțile turistice, spațiul, spun studiile de specialitate, are caracter de unicitate pentru România.

Publicat de hdaraban, 21 noiembrie 2024, 09:45

Este vorba despre Rezervația Naturală Codrul Secular Slătioara, situată în partea de sud-vest a județului Suceava și care se întinde pe o suprafață de peste 1050 de hectare.

La ”Weekend cu prieteni”, unul din invitației ediției a fost profesor universitar doctor inginer Cătălin Roibu de la Facultatea de Silvicultură a Universității ”Ștefan cel Mare” din Suceava.

În dialogul cu Horia Daraban, interlocutorul a prezentat elementele care oferă caracterul de unicitate al Codrului Secular de la Slătioara. Unul dintre ele ține de complexitatea ecosistemelor pe care natura le-a dezvoltat de-a lungul miilor de ani, în cele peste 1000 de hectare ale pădurii.

Specialistul în silvicultură mai spune că cercetările realizate au arătat că arborii din pădurea de Slătioara, care trăiesc în condiții optime din punct de vedere al umidității, din punct de vedere al temperaturii, sunt mai vulnerabili față de cei care au fost supuși unor condiții climatice extreme pe o perioadă mult mai lungă de timp.

Horia Daraban: Spun eu, din studioul Radio Iași, impresionant la adresa Codrului Secular de la Slătioara și poate dumneavoastră ne oferiți justificările…

Cătălin Roibu: Este impresionant prin natura ecosistemelor care se găsesc acolo, pentru că este o pădure neatinsă de om de sute de ani. Adică, nu există un management silvic așa cum îl înțelegem noi. România are o tradiție importantă în silvicultură, peste 120 de ani de cultură a pădurii, o cultură veche a pădurii la nivel european. Dar la nivelul Codrului Secular de la Slătioara, acest management al pădurii nu a fost niciodată aplicat. S-a încercat în 1940. S-a încercat, la un moment dat, ca zona respectivă să fie supusă culturii pădurilor, dar un ceh, Frank Opletal   la vremea respectivă, a mers la rege și a spus: ”Sire, nu interveniți în această pădure pentru că este prea frumoasă, este prea importantă pentru zona Carpaților Orientali.” Atunci, se dădea în schimb Codrul Secular de la Giumalău. Iar regele României a spus ”o să aveți două rezervații naturale” și atunci au rămas și Giumalău, și Slătioara.

De ce este importantă Slătioara? Pentru că acolo arborii sunt în toate fazele lor de dezvoltare, de la puieți până la arbori aflați la vârsta longevității fiziologice, adică patru-cinci sute de ani. Arbori de brad, de fag și de molid. Este unic, pentru că avem această combinație destul de rară să ai brad, fag și molid la un loc. În general, pădurile naturale din Carpați au brad și fag, mai puțin molid, dar aici molidul este natural. Este o pădure în care găsești arbori cu înălțimi peste 50 de metri, arbori cu dimensiuni impresionante. La diametre, peste un metru, la fag și la brad. Este o pădure unică, în care, când intri, simți că intri în rai.

Horia Daraban: Există o evidență, domnule profesor, în ceea ce privește cel mai bătrân arbore din această pădure?

Cătălin Roibu: Greu de spus. Cu siguranță sunt arbori care au peste 400 de ani. Atât eu, cât și colegul meu Gabriel Duduman, am prelevat probe din această pădure naturală, am identificat și fagi și brazi cu vârste peste 400 de ani.

Horia Daraban: Spuneam și ați punctat și dumneavoastră legat de unicitatea pentru România, mai exact în ce constă ea? Diversitatea speciilor sau simplul fapt că pădurea a rămas neatinsă de om?

Cătălin Roibu: O parte ca a rămas neatinsă de om pe o suprafață atât de mare; faptul că sunt anumite specii care sunt endemice în Slătioara, atât specii de plante cât și specii de insecte. Are o structură deosebită pădurea respectivă, modul în care sunt organizați arborii; o foarte mare cantitate  de lemn mort, toate aceste aspecte au dus la introducerea acestei rezervații naturale în patrimoniu universal UNESCO.

Horia Daraban: Mai există ceva asemănător în Europa?

Cătălin Roibu: În Europa nu, dar în România da. Mai sunt Codrii de la Șinca Veche din Brașov, din Făgăraș, și Iauna – Craiova. Este o rezervație în zona Băilor Herculane.

Horia Daraban: Codrul Secular de la Slătioara este o oglindă a ceea ce era acum câteva sute de ani în Moldova istorică?

Cătălin Roibu: Este oglinda pădurilor naturale ale Carpaților. Acesta este modelul pe care Slătioara ni-l oferă, o oglindă din trecut a pădurilor din Carpați, înainte de a începe un management silvic pe care l-a introdus stăpânirea austriacă, după răpirea Bucovinei în 1775. Atunci, au transformat toate pădurile care erau asemănătoare Slătioarei în păduri gospodărite și au introdus molidul în locul fagului și au transformat mai mult arborete pure de molid pe care le avem, în momentul de față, în județul Suceava. Iar modelul natural al pădurilor din Carpați este modelul pe care îl oferă Rezervația Codrul Secular de la Slătioara.

Horia Daraban: Cu siguranță, putem vorbi despre echilibru în ceea ce privește ecosistemele din Codrul Slătioarei. Cineva ar putea spune că, fără intervențiile de curățare, pădurea ar putea intra în declin. Puteți contrazice o astfel de afirmație?

Cătălin Roibu: O pădure care a luat naștere prin propriile forțe și s-a gospodărit prin propriile forțe, fără ca omul să intervină, pe parcursul a miilor de ani este o pădure foarte stabilă. Dar asta nu înseamnă că acum pădurea gospodărită de om, dacă o lași să urmeze ciclul natural va arăta fix la fel. Nu, pentru că, uneori, natura are niște reguli care s-ar putea să nu ne placă. S-ar putea să fie uscări în mască, s-ar putea să avem incendii de pădure. Reglajele astea fine, care sunt în Codrul Secular de la Slătioara și în alte păduri asemănătoare, s-au obținut în urma unei dinamici pe mii și mii de ani. E bine să avem modelul pe care ni-l oferă natura tot timpul. Este un model în care, dacă noi nu intervenim, vedem natura, ce specii promovează, în ce direcție natura își dorește să meargă.

Iar noi, pe baza acestor modele, acestor laboratoare vii, putem să ajustăm management-ul pădurilor astfel încât să fim apropiați de dorința naturii.

Horia Daraban: Din ceea ce spuneți dumneavoastră, rezultă concluzia că e greu de replicat. pentru generațiile viitoare, ceea ce este Codrul Secular de la Slătioara.

Cătălin Roibu: Este greu de replicat. Ca să ajung la nivelul de complexitate și de organizare a pădurii de la Slătioara, mi-ar trebui mii și mii de ani în spate. Dar suntem norocoși, pentru că România are și cea mai mare suprafață cu păduri naturale, aceste laboratoare vii, cea mai are suprafață din Europa, exceptând țările nordice. Silvicultura românească se bazează pe un concept apropiat de natură; ”close to nature silviculture” se numește, în care noi folosim mecanisme de conducere și gospodărire a pădurii bazate pe mecanismele naturii.

Horia Daraban: Spuneam de cercetări, în introducerea noastră, de studii științifice și, în acest sens, domnule profesor Roibu, vă invit să dați un exemplu de cercetare științifică, care să fie legată, inclusiv prin concluzii, de ceea ce este, de ceea ce oferă spre descoperire Codrul Secular Slătioara.

Cătălin Roibu: Facultatea noastră are o rețea de monitorizare a structurii și dinamicii pădurii în Codrul Secular de la Slătioara, pe o suprafață de probă de 500m² pe fiecare hectar de pădure. Este o rețea unică în Europa în momentul acesta, în care noi, o dată la zece ani, venim și reinventariem să vedem și procese de mortalitate și procese de regenerare și procesele de creștere și dezvoltare ale arborilor. Astfel, putem transmite către colegii practicieni unele informații pentru gospodărirea durabilă a resursei forestiere din România. Slătioara este un obiectiv foarte dorit de cercetători din întreaga Europă. Colegii de la Padova au o suprafață de patru hectare aici, pe care o monitorizează împreună cu noi de la Facultatea de Silvicultură din Suceava.

Noi, de exemplu, în cadrul laboratorului de biometrie a Facultății de Silvicultură, am scos probe din arbori de fag de la Slătioara și le-am testat reziliența la evenimentele extreme. Surprinzător, a ieșit faptul că fagul care trăiește la Slătioara e mai sensibil decât un fag care trăiește în condiții mai de limită. Ar părea foarte ciudată concluzia noastră, dar am aliniat-o cu cercetările la nivel european și concluzia cercetărilor noastre se bazează pe faptul că arborii care trăiesc în condiții optime din punct de vedere al umidității, din punct de vedere al temperaturii, sunt mai vulnerabili, pentru că ei nu au știut ce înseamnă aceste evenimente extreme de-a lungul timpului. Așadar, un eveniment extrem îl afectează mai mult decât pe un arbore care a trăit în condiții de extrem o perioadă mult mai lungă de timp.

Horia Daraban: Mergeți cu studenții în Codrul Secular de la Slătioara?

Cătălin Roibu: Studenții noștri participă, an de an, în Codrul Secular de la Slătioara la discipline atât de ciclul de licență, ciclu de masterat. Și studenții de la doctorat participă și își culeg datele de acolo.

Horia Daraban: Putem, prin prisma celor precizate până acum, să spunem, Codrul Secular de la Slătioara merită vizitat, merită văzut și în această cheie turistică?

Cătălin Roibu: Merită văzut și în această cheie turistică. Este un punct obligatoriu pe harta Bucovinei. Orice turist care ajunge în județul Suceava trebuie să viziteze Codrul Secular de la Slătioara, pentru că este unic în lume, face parte din patrimoniul universal UNESCO. Colegii de la Direcția Silvică Suceava au realizat trasee tematice, au folosit foarte multe informații prin care chiar și un necunoscător în tainele pădurii poate să se informeze corect.

Varianta audio a dialogului:

sursa foto: facebook/ Facultatea de Silvicultură/ cătălin roibu

#InfoEconomic: Horia Popa, CEO Singularity9, companie de IT din SUA: pentru ca Iașiul să urce în clasamente de profil, ”firmele din oraș ar trebui să se ducă în zona de excelență, să facă mai vizibilă zona de performanță în tehnologia informației”

Publicat de hdaraban, 19 noiembrie 2024, 23:59 / actualizat: 20 noiembrie 2024, 13:02

Mai mult decât atât, compania lui Horia Popa are și o filială în expansiune la Iași, tocmai pentru că așteptările partenerilor americani legate de pregătirea profesională și etica muncii au corespondențe cu ceea ce oferă  specialiștii în IT care activează în oraș.

La #InfoEconomic, plecând de la statistici legate de locurile pe care le ocupă Iașiul la nivel național prin industria tehnologiei informației (poziționări  pe treapta a treia sau a patra), interlocutorul lui Horia Daraban  spune că importante pentru urcarea în astfel de topuri sunt volumele de proiecte, dar mai ales activitatea companiilor în cheia excelenței, a inovării.

Horia Popa consideră că ”principala piedică în dezvoltarea industriei IT de la Iași este lipsa de investitori în companii care să fie autohtone 100% sau să activeze în principal în Iași.”

El adaugă: ”din păcate, companiile mari au absorbit din piața de muncă crema și e dificil să duci pe cineva dintr-un context confortabil la o companie mare și să-i spui ”trebuie să riscăm puțin. Nu știm ce o să fie peste un an. Hai să vedem, poate câștigi mai puțini bani o perioadă. Hai să vedem, poate ne iese, poate nu ne iese”. Cred că această întâlnire nefericită a celor două condiții face ca lucrurile să nu fie atât de bune pe cât ar putea.”

Horia Daraban: Ce domeniu acoperă compania pe care o conduci?

Horia Popa: Noi suntem specializați în domeniul de media și entertainment, mai ales pe zona de streaming, să spunem așa.

Horia Daraban: De ce un ieșean cu o companie în Statele Unite și cu filială la Iași? Nu se putea invers?

Horia Popa: Desigur, orice este posibil. Noi am ales să deschidem compania în Statele Unite, pentru că era mai ușor din punctul de vedere al relației comerciale pe care preconizam că o s-o avem și pe care o avem acum, și anume cu o companie mare din Statele Unite. Din punct de vedere legal, era mai ușor să avem toate, să zicem, ”asset-urile” și proprietatea intelectuală în Statele Unite.

Horia Daraban: Este o rețetă ieșită din comun, companie deschisă de români în Statele Unite și cu filiale în țară?

Horia Popa: N-aș spune că  e ieșit din comun, dar nu este nici foarte des întâlnită.

Horia Daraban: Interesul de a deschide o filială la Iași ține cu siguranță de anumite avantaje?

Horia Popa: Absolut, avantaje și afinități. Avantajele țin de forța de muncă din oraș și faptul că eu fiind ieșean, o cunosc foarte bine, iar, să zicem, afinitățile, prin prisma faptului că locuiesc aici, era mult mai simplu pentru mine să deschid o filială în Iași decât în alt oraș.

Horia Daraban: Referitor la forța de muncă, răspunde ea exigențelor de peste ocean?

Horia Popa: Aș spune că da, dar cu un asterisc, și anume, cei care sunt profesioniști în domeniul nostru și nu mă refer doar la media și entertaiment, în general, în domeniul IT, sunt nu doar bine văzuți, dar performează bine în contexte, să zicem, transatlantice. Pentru noi, excelența este foarte importantă și am construit relațiile de business în Statele Unite pe baza acestei excelențe. Cei din State apreciază destul de mult modul în care lucrăm: o dată la mână, abilitățile, dar mai mult decât abilitățile este, cred, acest ”work ethic” (etica muncii), care se mulează bine pe calapodul celor din Statele Unite.

Horia Daraban: Nu a existat o concurență cu ceea ce oferea sud-estul Asiei, spre exemplu?

Horia Popa: Concurența cu Asia este, să spunem, este din ce în ce mai ascuțită, mai ales în condițiile economice curente, când toată lumea vrea să reducă din costuri. A apărut și AI-ul (inteligența artificială), care trage mult în anumite direcții. Noi, datorită faptului că suntem într-o zonă de nișă, nu avem, să zicem, luxul volumului. Noi avem luxul performanței. Și atunci, la capitol performanță, din punctul meu de vedere, stăm foarte bine.

Horia Daraban: Plecând de la compania ta, care sunt provocările legate de desfășurarea afacerii? Până la urmă, spre exemplu, în anii trecuți, se vorbea despre cererea foarte mare de specialiști în IT, dacă e să vorbim la modul general, se cerea forță de muncă. Acum, sunt alte provocări sau se păstrează această piedică?

Horia Popa: Cred că în anumite zone da, dar, în general, nu. A fost o mică bulă legată de pandemie și perioada imediat după pandemie. Acum, cred că economia, cel puțin în zona IT, se reașază și ajung lucrurile într-o zonă pe care eu o consider mai corectă. Adică, performanța să fie valorizată, volumul valorizat, dar la adevărat a lui valoare. Probabil că piedica cea mai mare este lipsa de investitori în companii care să fie autohtone 100% sau să activeze, în principal, în Iași. Investitorii, în zona asta, nu prea există și dacă sunt, nu prea au unde să investească. Din păcate, companiile mari au absorbit din piața de muncă crema și e dificil să duci pe cineva dintr-un context confortabil la o companie mare și să-i spui ”trebuie să riscăm puțin. Nu știm ce o să fie peste un an. Hai să vedem, poate câștigi mai puțini bani o perioadă. Hai să vedem, poate ne iese, poate nu ne iese”. Cred că această întâlnire nefericită a celor două condiții face ca lucrurile să nu fie atât de bune pe cât ar putea.

Horia Daraban: Cum se vede Iașiul și ceea ce oferă el în acest domeniu pe plan internațional?

Horia Popa: Iașiul de mult timp se vede bine. Colaboratorii noștri din Statele Unite vin aici cam o dată pe an și din ce în ce mai mulți și cu mai mult drag. Este clar că există o simpatie și o conexiune între ce putem noi oferi și ceea ce își doresc dânșii să primească. Și asta se reflectă în relațiile de business, în modul în care se face parteneriatul..

Horia Daraban: Pentru că am avut în introducerea dialogului nostru câteva cifre, câteva statistici, ce împiedică Iașiul să urce în clasamente care monitorizează dezvoltarea industriei de IT?

Horia Popa: Dacă ne referim strict la numere, atunci cred că lucrurile ar trebui puțin nuanțate. Numerele reflectă o dimensiune de volum. După cum am spus, anumite lucruri se bazează și pe excelență și atunci eu cred că ar trebui ca mai multe companii, nu neapărat înființate în Iași, companii care activează în Iași, să se ducă în zona asta de excelență, să facă puțin mai vizibilă zona asta de performanță mare și apoi zona de volum să fie secundară, adică să vină ca o completare a lucrurilor ăstora. Deocamdată sunt câteva companii care fac asta, dar sunt puține și în statisticile pe care le-ai prezentat nu sunt așa de semnificative.

Horia Daraban: Inovația are loc în acest tablou pe care l-ai creionat?

Horia Popa: Noi suntem o firmă care face multă inovație, îi ajutăm pe partenerii noștri din State să dezvolte tehnologii inovatoare în domeniul în care activăm. Dar în afară de noi, desigur, mai sunt câteva companii mari în Iași care fac inovație. Din păcate, nu sunt așa de multe și, într-adevăr, n-ar strica să facem mai mult în direcția asta.

Horia Daraban: Deci ideile inovatoare pleacă de la Iași și sunt patentate în Statele Unite.

Horia Popa: În cazul nostru, așa este, avem până acum o mână de patente deja aprobate, mai sunt câteva în lucru. Pentru noi a fost o realizare foarte mare să vedem primul patent publicat și apoi și pe următoarele.

Horia Daraban: În ideea ceea ce am discutat până acuma și tu ai menționat la un moment dat, ia inteligență artificială locul programatorului, omului care scrie, concepe în zona de tehnologie a informației?

Horia Popa: Din punctul meu de vedere, cel puțin deocamdată, nu este cazul. Cu siguranță, pentru, să zicem, lucruri mai puțin complexe, ea poate fi un ajutor bun în direcția asta, dar pentru lucruri mai ample, cel puțin deocamdată, nu este cazul. Noi, ca o glumă, mai spuneam că abia așteptăm un proiect mare, care să fie făcut masiv cu AI (inteligența artificială) și care, la un moment dat, să aibă probleme. Atunci, lucrurile o să degenereze puțin, pentru că o să trebuiască să vină cineva să facă mentenanță peste o arhitectură concepută, să zicem, sau emisă de un AI. Acolo va fi o situație crâncenă.

Horia Daraban: Se observă deosebiri, diferențe la nivel antreprenorial, în ideea de business, a modului de a gândi afaceri în industria IT, ceea ce se întâmplă în țara noastră, în Europa și ceea ce se întâmplă în Statele Unite ale Americii, diferențe de la cer la Pământ?

Horia Popa: Foarte mare, dar nu neapărat Statele Unite versus Iași, România, ci Statele Unite versus Europa, în general.

Horia Daraban: În ce constau aceste diferențe?

Horia Popa: În primul rând, din punct de vedere personal, am avut de-a face, în Statele Unite, întotdeauna, cu valorizarea performanței. ”Ai făcut ceva? Poftim rezultatul muncii tale”.

În Europa, experiența mea spune că lucrurile sunt evaluate a priori. Adică, ai un anumit nivel de experiență, ai să fii plătit, atât. Nu ești, să zicem, recompensat procentual cu aportul la succesul unui proiect sau al unei organizații. În Statele Unite, se pune mai mult accent pe valoarea adusă efectiv business-ului. Din punctul meu de vedere, o economie de piață coerentă există în Statele Unite, în sensul în care este foarte dinamică. Noi avem mult de adus de acolo. Aici avem și noi avantajele noastre, și anume, am menționat acest ”work ethic”, care este foarte bine pliat pe ceea ce se întâmplă în Statele Unite, dar ar trebui să aducem mai mult aici zona asta de a ne asuma riscuri, de a face anumite lucruri cu pasiune, dar cu un plan. Cam în zona asta cred că ar trebui punctat.

Horia Daraban: Ce planuri sunt pentru anul 2025 pentru compania americană și care are filială la Iași? Numele companiei?

Horia Popa: Singularity9. Planurile noastre sunt destul de ample, în sensul în care tocmai ce am deschis niște oportunități de colaborare mai mari. Sperăm să reușim să găsim și colegii care să ni se alăture. Nu cred în Făt-Frumos, o companie să crească într-un an cât altele în șapte, dar, cu siguranță, e o cale de mijloc, să creștem într-un an cât alții, poate, în doi, asta cred că este fezabil.

Horia Daraban: Pe ce se bazează proiecția?

Horia Popa: Pe experiență și pe planurile pe care le avem și care sunt deja în mișcare. Se pare că anumite lucruri funcționează. Oricum, economia Statelor Unite ale Americii merge mult mai bine decât ceea ce se întâmplă în zona europeană și noi suntem aici gata să-i ajutăm.

Varianta audio a interviului: