Despre frumusețile naturale ale Moldovei, profesor universitar doctor inginer Cătălin Roibu: ”Codrul Secular de la Slătioara, Suceava, este oglinda din trecut a pădurilor din Carpați”. Emisiunea ”Weekend cu prieteni”, realizator – Horia Daraban (17.11.2024)

E locul unde arborii se nasc, ating vârste matusalemice, de sute de ani, și unde mor fără ca omul să își lase amprenta. Este zonă de cercetare și studiu științific în domeniul silviculturii. Deși poate mai puțin cunoscut pe hărțile turistice, spațiul, spun studiile de specialitate, are caracter de unicitate pentru România.

Publicat de hdaraban, 21 noiembrie 2024, 09:45

Este vorba despre Rezervația Naturală Codrul Secular Slătioara, situată în partea de sud-vest a județului Suceava și care se întinde pe o suprafață de peste 1050 de hectare.

La ”Weekend cu prieteni”, unul din invitației ediției a fost profesor universitar doctor inginer Cătălin Roibu de la Facultatea de Silvicultură a Universității ”Ștefan cel Mare” din Suceava.

În dialogul cu Horia Daraban, interlocutorul a prezentat elementele care oferă caracterul de unicitate al Codrului Secular de la Slătioara. Unul dintre ele ține de complexitatea ecosistemelor pe care natura le-a dezvoltat de-a lungul miilor de ani, în cele peste 1000 de hectare ale pădurii.

Specialistul în silvicultură mai spune că cercetările realizate au arătat că arborii din pădurea de Slătioara, care trăiesc în condiții optime din punct de vedere al umidității, din punct de vedere al temperaturii, sunt mai vulnerabili față de cei care au fost supuși unor condiții climatice extreme pe o perioadă mult mai lungă de timp.

Horia Daraban: Spun eu, din studioul Radio Iași, impresionant la adresa Codrului Secular de la Slătioara și poate dumneavoastră ne oferiți justificările…

Cătălin Roibu: Este impresionant prin natura ecosistemelor care se găsesc acolo, pentru că este o pădure neatinsă de om de sute de ani. Adică, nu există un management silvic așa cum îl înțelegem noi. România are o tradiție importantă în silvicultură, peste 120 de ani de cultură a pădurii, o cultură veche a pădurii la nivel european. Dar la nivelul Codrului Secular de la Slătioara, acest management al pădurii nu a fost niciodată aplicat. S-a încercat în 1940. S-a încercat, la un moment dat, ca zona respectivă să fie supusă culturii pădurilor, dar un ceh, Frank Opletal   la vremea respectivă, a mers la rege și a spus: ”Sire, nu interveniți în această pădure pentru că este prea frumoasă, este prea importantă pentru zona Carpaților Orientali.” Atunci, se dădea în schimb Codrul Secular de la Giumalău. Iar regele României a spus ”o să aveți două rezervații naturale” și atunci au rămas și Giumalău, și Slătioara.

De ce este importantă Slătioara? Pentru că acolo arborii sunt în toate fazele lor de dezvoltare, de la puieți până la arbori aflați la vârsta longevității fiziologice, adică patru-cinci sute de ani. Arbori de brad, de fag și de molid. Este unic, pentru că avem această combinație destul de rară să ai brad, fag și molid la un loc. În general, pădurile naturale din Carpați au brad și fag, mai puțin molid, dar aici molidul este natural. Este o pădure în care găsești arbori cu înălțimi peste 50 de metri, arbori cu dimensiuni impresionante. La diametre, peste un metru, la fag și la brad. Este o pădure unică, în care, când intri, simți că intri în rai.

Horia Daraban: Există o evidență, domnule profesor, în ceea ce privește cel mai bătrân arbore din această pădure?

Cătălin Roibu: Greu de spus. Cu siguranță sunt arbori care au peste 400 de ani. Atât eu, cât și colegul meu Gabriel Duduman, am prelevat probe din această pădure naturală, am identificat și fagi și brazi cu vârste peste 400 de ani.

Horia Daraban: Spuneam și ați punctat și dumneavoastră legat de unicitatea pentru România, mai exact în ce constă ea? Diversitatea speciilor sau simplul fapt că pădurea a rămas neatinsă de om?

Cătălin Roibu: O parte ca a rămas neatinsă de om pe o suprafață atât de mare; faptul că sunt anumite specii care sunt endemice în Slătioara, atât specii de plante cât și specii de insecte. Are o structură deosebită pădurea respectivă, modul în care sunt organizați arborii; o foarte mare cantitate  de lemn mort, toate aceste aspecte au dus la introducerea acestei rezervații naturale în patrimoniu universal UNESCO.

Horia Daraban: Mai există ceva asemănător în Europa?

Cătălin Roibu: În Europa nu, dar în România da. Mai sunt Codrii de la Șinca Veche din Brașov, din Făgăraș, și Iauna – Craiova. Este o rezervație în zona Băilor Herculane.

Horia Daraban: Codrul Secular de la Slătioara este o oglindă a ceea ce era acum câteva sute de ani în Moldova istorică?

Cătălin Roibu: Este oglinda pădurilor naturale ale Carpaților. Acesta este modelul pe care Slătioara ni-l oferă, o oglindă din trecut a pădurilor din Carpați, înainte de a începe un management silvic pe care l-a introdus stăpânirea austriacă, după răpirea Bucovinei în 1775. Atunci, au transformat toate pădurile care erau asemănătoare Slătioarei în păduri gospodărite și au introdus molidul în locul fagului și au transformat mai mult arborete pure de molid pe care le avem, în momentul de față, în județul Suceava. Iar modelul natural al pădurilor din Carpați este modelul pe care îl oferă Rezervația Codrul Secular de la Slătioara.

Horia Daraban: Cu siguranță, putem vorbi despre echilibru în ceea ce privește ecosistemele din Codrul Slătioarei. Cineva ar putea spune că, fără intervențiile de curățare, pădurea ar putea intra în declin. Puteți contrazice o astfel de afirmație?

Cătălin Roibu: O pădure care a luat naștere prin propriile forțe și s-a gospodărit prin propriile forțe, fără ca omul să intervină, pe parcursul a miilor de ani este o pădure foarte stabilă. Dar asta nu înseamnă că acum pădurea gospodărită de om, dacă o lași să urmeze ciclul natural va arăta fix la fel. Nu, pentru că, uneori, natura are niște reguli care s-ar putea să nu ne placă. S-ar putea să fie uscări în mască, s-ar putea să avem incendii de pădure. Reglajele astea fine, care sunt în Codrul Secular de la Slătioara și în alte păduri asemănătoare, s-au obținut în urma unei dinamici pe mii și mii de ani. E bine să avem modelul pe care ni-l oferă natura tot timpul. Este un model în care, dacă noi nu intervenim, vedem natura, ce specii promovează, în ce direcție natura își dorește să meargă.

Iar noi, pe baza acestor modele, acestor laboratoare vii, putem să ajustăm management-ul pădurilor astfel încât să fim apropiați de dorința naturii.

Horia Daraban: Din ceea ce spuneți dumneavoastră, rezultă concluzia că e greu de replicat. pentru generațiile viitoare, ceea ce este Codrul Secular de la Slătioara.

Cătălin Roibu: Este greu de replicat. Ca să ajung la nivelul de complexitate și de organizare a pădurii de la Slătioara, mi-ar trebui mii și mii de ani în spate. Dar suntem norocoși, pentru că România are și cea mai mare suprafață cu păduri naturale, aceste laboratoare vii, cea mai are suprafață din Europa, exceptând țările nordice. Silvicultura românească se bazează pe un concept apropiat de natură; ”close to nature silviculture” se numește, în care noi folosim mecanisme de conducere și gospodărire a pădurii bazate pe mecanismele naturii.

Horia Daraban: Spuneam de cercetări, în introducerea noastră, de studii științifice și, în acest sens, domnule profesor Roibu, vă invit să dați un exemplu de cercetare științifică, care să fie legată, inclusiv prin concluzii, de ceea ce este, de ceea ce oferă spre descoperire Codrul Secular Slătioara.

Cătălin Roibu: Facultatea noastră are o rețea de monitorizare a structurii și dinamicii pădurii în Codrul Secular de la Slătioara, pe o suprafață de probă de 500m² pe fiecare hectar de pădure. Este o rețea unică în Europa în momentul acesta, în care noi, o dată la zece ani, venim și reinventariem să vedem și procese de mortalitate și procese de regenerare și procesele de creștere și dezvoltare ale arborilor. Astfel, putem transmite către colegii practicieni unele informații pentru gospodărirea durabilă a resursei forestiere din România. Slătioara este un obiectiv foarte dorit de cercetători din întreaga Europă. Colegii de la Padova au o suprafață de patru hectare aici, pe care o monitorizează împreună cu noi de la Facultatea de Silvicultură din Suceava.

Noi, de exemplu, în cadrul laboratorului de biometrie a Facultății de Silvicultură, am scos probe din arbori de fag de la Slătioara și le-am testat reziliența la evenimentele extreme. Surprinzător, a ieșit faptul că fagul care trăiește la Slătioara e mai sensibil decât un fag care trăiește în condiții mai de limită. Ar părea foarte ciudată concluzia noastră, dar am aliniat-o cu cercetările la nivel european și concluzia cercetărilor noastre se bazează pe faptul că arborii care trăiesc în condiții optime din punct de vedere al umidității, din punct de vedere al temperaturii, sunt mai vulnerabili, pentru că ei nu au știut ce înseamnă aceste evenimente extreme de-a lungul timpului. Așadar, un eveniment extrem îl afectează mai mult decât pe un arbore care a trăit în condiții de extrem o perioadă mult mai lungă de timp.

Horia Daraban: Mergeți cu studenții în Codrul Secular de la Slătioara?

Cătălin Roibu: Studenții noștri participă, an de an, în Codrul Secular de la Slătioara la discipline atât de ciclul de licență, ciclu de masterat. Și studenții de la doctorat participă și își culeg datele de acolo.

Horia Daraban: Putem, prin prisma celor precizate până acum, să spunem, Codrul Secular de la Slătioara merită vizitat, merită văzut și în această cheie turistică?

Cătălin Roibu: Merită văzut și în această cheie turistică. Este un punct obligatoriu pe harta Bucovinei. Orice turist care ajunge în județul Suceava trebuie să viziteze Codrul Secular de la Slătioara, pentru că este unic în lume, face parte din patrimoniul universal UNESCO. Colegii de la Direcția Silvică Suceava au realizat trasee tematice, au folosit foarte multe informații prin care chiar și un necunoscător în tainele pădurii poate să se informeze corect.

Varianta audio a dialogului:

sursa foto: facebook/ Facultatea de Silvicultură/ cătălin roibu

#InfoEconomic: Horia Popa, CEO Singularity9, companie de IT din SUA: pentru ca Iașiul să urce în clasamente de profil, ”firmele din oraș ar trebui să se ducă în zona de excelență, să facă mai vizibilă zona de performanță în tehnologia informației”

Publicat de hdaraban, 19 noiembrie 2024, 23:59 / actualizat: 20 noiembrie 2024, 13:02

Mai mult decât atât, compania lui Horia Popa are și o filială în expansiune la Iași, tocmai pentru că așteptările partenerilor americani legate de pregătirea profesională și etica muncii au corespondențe cu ceea ce oferă  specialiștii în IT care activează în oraș.

La #InfoEconomic, plecând de la statistici legate de locurile pe care le ocupă Iașiul la nivel național prin industria tehnologiei informației (poziționări  pe treapta a treia sau a patra), interlocutorul lui Horia Daraban  spune că importante pentru urcarea în astfel de topuri sunt volumele de proiecte, dar mai ales activitatea companiilor în cheia excelenței, a inovării.

Horia Popa consideră că ”principala piedică în dezvoltarea industriei IT de la Iași este lipsa de investitori în companii care să fie autohtone 100% sau să activeze în principal în Iași.”

El adaugă: ”din păcate, companiile mari au absorbit din piața de muncă crema și e dificil să duci pe cineva dintr-un context confortabil la o companie mare și să-i spui ”trebuie să riscăm puțin. Nu știm ce o să fie peste un an. Hai să vedem, poate câștigi mai puțini bani o perioadă. Hai să vedem, poate ne iese, poate nu ne iese”. Cred că această întâlnire nefericită a celor două condiții face ca lucrurile să nu fie atât de bune pe cât ar putea.”

Horia Daraban: Ce domeniu acoperă compania pe care o conduci?

Horia Popa: Noi suntem specializați în domeniul de media și entertainment, mai ales pe zona de streaming, să spunem așa.

Horia Daraban: De ce un ieșean cu o companie în Statele Unite și cu filială la Iași? Nu se putea invers?

Horia Popa: Desigur, orice este posibil. Noi am ales să deschidem compania în Statele Unite, pentru că era mai ușor din punctul de vedere al relației comerciale pe care preconizam că o s-o avem și pe care o avem acum, și anume cu o companie mare din Statele Unite. Din punct de vedere legal, era mai ușor să avem toate, să zicem, ”asset-urile” și proprietatea intelectuală în Statele Unite.

Horia Daraban: Este o rețetă ieșită din comun, companie deschisă de români în Statele Unite și cu filiale în țară?

Horia Popa: N-aș spune că  e ieșit din comun, dar nu este nici foarte des întâlnită.

Horia Daraban: Interesul de a deschide o filială la Iași ține cu siguranță de anumite avantaje?

Horia Popa: Absolut, avantaje și afinități. Avantajele țin de forța de muncă din oraș și faptul că eu fiind ieșean, o cunosc foarte bine, iar, să zicem, afinitățile, prin prisma faptului că locuiesc aici, era mult mai simplu pentru mine să deschid o filială în Iași decât în alt oraș.

Horia Daraban: Referitor la forța de muncă, răspunde ea exigențelor de peste ocean?

Horia Popa: Aș spune că da, dar cu un asterisc, și anume, cei care sunt profesioniști în domeniul nostru și nu mă refer doar la media și entertaiment, în general, în domeniul IT, sunt nu doar bine văzuți, dar performează bine în contexte, să zicem, transatlantice. Pentru noi, excelența este foarte importantă și am construit relațiile de business în Statele Unite pe baza acestei excelențe. Cei din State apreciază destul de mult modul în care lucrăm: o dată la mână, abilitățile, dar mai mult decât abilitățile este, cred, acest ”work ethic” (etica muncii), care se mulează bine pe calapodul celor din Statele Unite.

Horia Daraban: Nu a existat o concurență cu ceea ce oferea sud-estul Asiei, spre exemplu?

Horia Popa: Concurența cu Asia este, să spunem, este din ce în ce mai ascuțită, mai ales în condițiile economice curente, când toată lumea vrea să reducă din costuri. A apărut și AI-ul (inteligența artificială), care trage mult în anumite direcții. Noi, datorită faptului că suntem într-o zonă de nișă, nu avem, să zicem, luxul volumului. Noi avem luxul performanței. Și atunci, la capitol performanță, din punctul meu de vedere, stăm foarte bine.

Horia Daraban: Plecând de la compania ta, care sunt provocările legate de desfășurarea afacerii? Până la urmă, spre exemplu, în anii trecuți, se vorbea despre cererea foarte mare de specialiști în IT, dacă e să vorbim la modul general, se cerea forță de muncă. Acum, sunt alte provocări sau se păstrează această piedică?

Horia Popa: Cred că în anumite zone da, dar, în general, nu. A fost o mică bulă legată de pandemie și perioada imediat după pandemie. Acum, cred că economia, cel puțin în zona IT, se reașază și ajung lucrurile într-o zonă pe care eu o consider mai corectă. Adică, performanța să fie valorizată, volumul valorizat, dar la adevărat a lui valoare. Probabil că piedica cea mai mare este lipsa de investitori în companii care să fie autohtone 100% sau să activeze, în principal, în Iași. Investitorii, în zona asta, nu prea există și dacă sunt, nu prea au unde să investească. Din păcate, companiile mari au absorbit din piața de muncă crema și e dificil să duci pe cineva dintr-un context confortabil la o companie mare și să-i spui ”trebuie să riscăm puțin. Nu știm ce o să fie peste un an. Hai să vedem, poate câștigi mai puțini bani o perioadă. Hai să vedem, poate ne iese, poate nu ne iese”. Cred că această întâlnire nefericită a celor două condiții face ca lucrurile să nu fie atât de bune pe cât ar putea.

Horia Daraban: Cum se vede Iașiul și ceea ce oferă el în acest domeniu pe plan internațional?

Horia Popa: Iașiul de mult timp se vede bine. Colaboratorii noștri din Statele Unite vin aici cam o dată pe an și din ce în ce mai mulți și cu mai mult drag. Este clar că există o simpatie și o conexiune între ce putem noi oferi și ceea ce își doresc dânșii să primească. Și asta se reflectă în relațiile de business, în modul în care se face parteneriatul..

Horia Daraban: Pentru că am avut în introducerea dialogului nostru câteva cifre, câteva statistici, ce împiedică Iașiul să urce în clasamente care monitorizează dezvoltarea industriei de IT?

Horia Popa: Dacă ne referim strict la numere, atunci cred că lucrurile ar trebui puțin nuanțate. Numerele reflectă o dimensiune de volum. După cum am spus, anumite lucruri se bazează și pe excelență și atunci eu cred că ar trebui ca mai multe companii, nu neapărat înființate în Iași, companii care activează în Iași, să se ducă în zona asta de excelență, să facă puțin mai vizibilă zona asta de performanță mare și apoi zona de volum să fie secundară, adică să vină ca o completare a lucrurilor ăstora. Deocamdată sunt câteva companii care fac asta, dar sunt puține și în statisticile pe care le-ai prezentat nu sunt așa de semnificative.

Horia Daraban: Inovația are loc în acest tablou pe care l-ai creionat?

Horia Popa: Noi suntem o firmă care face multă inovație, îi ajutăm pe partenerii noștri din State să dezvolte tehnologii inovatoare în domeniul în care activăm. Dar în afară de noi, desigur, mai sunt câteva companii mari în Iași care fac inovație. Din păcate, nu sunt așa de multe și, într-adevăr, n-ar strica să facem mai mult în direcția asta.

Horia Daraban: Deci ideile inovatoare pleacă de la Iași și sunt patentate în Statele Unite.

Horia Popa: În cazul nostru, așa este, avem până acum o mână de patente deja aprobate, mai sunt câteva în lucru. Pentru noi a fost o realizare foarte mare să vedem primul patent publicat și apoi și pe următoarele.

Horia Daraban: În ideea ceea ce am discutat până acuma și tu ai menționat la un moment dat, ia inteligență artificială locul programatorului, omului care scrie, concepe în zona de tehnologie a informației?

Horia Popa: Din punctul meu de vedere, cel puțin deocamdată, nu este cazul. Cu siguranță, pentru, să zicem, lucruri mai puțin complexe, ea poate fi un ajutor bun în direcția asta, dar pentru lucruri mai ample, cel puțin deocamdată, nu este cazul. Noi, ca o glumă, mai spuneam că abia așteptăm un proiect mare, care să fie făcut masiv cu AI (inteligența artificială) și care, la un moment dat, să aibă probleme. Atunci, lucrurile o să degenereze puțin, pentru că o să trebuiască să vină cineva să facă mentenanță peste o arhitectură concepută, să zicem, sau emisă de un AI. Acolo va fi o situație crâncenă.

Horia Daraban: Se observă deosebiri, diferențe la nivel antreprenorial, în ideea de business, a modului de a gândi afaceri în industria IT, ceea ce se întâmplă în țara noastră, în Europa și ceea ce se întâmplă în Statele Unite ale Americii, diferențe de la cer la Pământ?

Horia Popa: Foarte mare, dar nu neapărat Statele Unite versus Iași, România, ci Statele Unite versus Europa, în general.

Horia Daraban: În ce constau aceste diferențe?

Horia Popa: În primul rând, din punct de vedere personal, am avut de-a face, în Statele Unite, întotdeauna, cu valorizarea performanței. ”Ai făcut ceva? Poftim rezultatul muncii tale”.

În Europa, experiența mea spune că lucrurile sunt evaluate a priori. Adică, ai un anumit nivel de experiență, ai să fii plătit, atât. Nu ești, să zicem, recompensat procentual cu aportul la succesul unui proiect sau al unei organizații. În Statele Unite, se pune mai mult accent pe valoarea adusă efectiv business-ului. Din punctul meu de vedere, o economie de piață coerentă există în Statele Unite, în sensul în care este foarte dinamică. Noi avem mult de adus de acolo. Aici avem și noi avantajele noastre, și anume, am menționat acest ”work ethic”, care este foarte bine pliat pe ceea ce se întâmplă în Statele Unite, dar ar trebui să aducem mai mult aici zona asta de a ne asuma riscuri, de a face anumite lucruri cu pasiune, dar cu un plan. Cam în zona asta cred că ar trebui punctat.

Horia Daraban: Ce planuri sunt pentru anul 2025 pentru compania americană și care are filială la Iași? Numele companiei?

Horia Popa: Singularity9. Planurile noastre sunt destul de ample, în sensul în care tocmai ce am deschis niște oportunități de colaborare mai mari. Sperăm să reușim să găsim și colegii care să ni se alăture. Nu cred în Făt-Frumos, o companie să crească într-un an cât altele în șapte, dar, cu siguranță, e o cale de mijloc, să creștem într-un an cât alții, poate, în doi, asta cred că este fezabil.

Horia Daraban: Pe ce se bazează proiecția?

Horia Popa: Pe experiență și pe planurile pe care le avem și care sunt deja în mișcare. Se pare că anumite lucruri funcționează. Oricum, economia Statelor Unite ale Americii merge mult mai bine decât ceea ce se întâmplă în zona europeană și noi suntem aici gata să-i ajutăm.

Varianta audio a interviului: