Aurel Vainer: Am să susţin cât pot menţinerea Radioului aşa cum este el astăzi

Publicat de gabrielarotaru, 10 martie 2016, 14:37

Aurel Vainer:  Peste tot unde am fost preşedintele Klaus Iohannis a ţinut alocuţiuni scurte, precise şi foarte bine configurate sub aspectul finalităţii.

Nu a vorbit vorbe de duh, să zic aşa, fără conţinut, ci toate au fost cu conţinut.

Mi s-a părut cu totul remarcabil acest discurs pe care l-a ţinut la ieşirea de la Yad Vashem, de la acel pavilion al copiilor, care nu se poate să nu te impresioneze până la culme, ca să zic aşa.

A ieşit de acolo şi a avut puterea să ţină în faţa presei, mai ales, un discurs foarte frumos despre Holocaust.

Şi nu a vorbit numai că nu se poate, că trebuie să nu uităm, să iertăm, a spus lucruri esenţiale.

Trebuie să învăţăm lumea să ştie ce este Holocaustul şi va face eforturi ca în dezvoltarea educaţiei, este un proiect naţional de anvergură, acest subiect să fie o permanenţă în foarte multe proiecte, programe şcolare. În al doilea rând, domnia sa s-a referit la muzeu.

Acest muzeu, să zicem al evreilor, al iudaismului, al Holocaustului, care să dea o oglindă cât mai cuprinzatoare a ceea ce a însemnat comunitatea evreiască în România atâtor sute de ani, dar şi ce a fost suferinţa evreilor.

Deci va fi în acelaşi timp partea de implicare deosebit de activă, dar şi de Holocaust care a fost şi la noi, ştiţi prea bine în câte forme şi câte suferinţe au fost în multe locuri.

Dumnealui este adeptul cunoaşterii şi recunoaşterii greşelilor trecutului. Dar mai întâi trebuie să le cunoaştem bine şi toată lumea să înţeleagă ca acest Holocaust a fost o oroare a omenirii care trebuie evitat sub orice chip posibil.

A fost şi un mesaj foarte bun şi eu v-aş ruga, eventual, dacă puteţi să-l mai comentaţi dumneavoastră cu abilitatea şi cu profesionalismul care-l aveţi mereu.

Şi vă fac un compliment din nou, mă bucur teribil când prind transmisiile lui Dragoş Ciocîrlan. Sunt atât de precise. Ştiţi cu cine vă compar? Cu Alexandru Stark. Vă amintiţi, Alexandru Stark a funcţionat, mult timp, corespondent Radio România la Paris şi avea o emisiune de dimineaţă, de patru-cinci minute extraordinare prin precizie, prin conţinut.

Cam asta faceţi şi dumneavoastră. Nu vorbiţi banalităţi. Aduceţi spre poporul românesc şi să ştiţi că sunteţi dat foarte frecvent la această emisiune de seară, de la 22:00, cât este, şi în multe emisiuni este prezent Dragoş Ciocîrlan pe care eu mă bucur să-l ascult mereu pentru profesionalism, calităţi umane şi sentimente reale de prietenie faţă de evreii din România şi din Israel.

”Aproape m-am născut cu Radioul românesc!”

Reporter: Domnule preşedinte Vainer, cum vedeţi dumneavoastră Radioul public în general în acest moment?

Aurel Vainer: Sunt, pot să spun aproape că m-am născut cu Radioul românesc. L-am cunoscut de la o vârstă foarte fragedă.

Am să vă mai povestesc ceva, un detaliu în această relaţie. Eu am trăit în anii războiului în Bucureşti, din ’42, şi am prins celebrele bombardamente anglo-americane.

După aia au fost şi cele germane, de câteva zile. Ei bine, noi eram repartizaţi la un adăpost, la un bloc, blocul Prahova din Bucureşti.

Stăteam pe strada Mântuleasa. Eu dintr-o familie cu şapte copii, fiecare avea rolul lui în deplasarea către adăpost.

Noapte, ziua, eu eram cu aparatul de radio, Fileta se numea, era un Phillips făcut în România, Fileta. Şi cu acela eram tot timpul prezent, ce mai spune la Fileta. Deci aşa.

Şi apoi ani de zile am urmărit Radio România. M-ar durea, efectiv m-ar durea să aud că se încearcă o nouă formulă organizatorică distructivă.

Nu are rost. Toată lumea îmi spune şi îmi pare bine că este o percepţie cvasigenerală că Radio România merge şi este păcat să îl amesteci cu cineva care dă semne de boală gravă. Asta este.

Şi am să susţin cât pot menţinerea Radioului aşa cum este el astăzi. Sănătate şi numai bine! (romania-actualitati.ro/ FOTO romania-actualitati.ro)