(VIDEO) La Schitul „Vovidenia”
Publicat de nicolaetomescu, 28 aprilie 2019, 23:11 / actualizat: 29 aprilie 2019, 15:45
În comuna Vânători-Neamţ, la circa un kilometru sud-est de „Lavra Neamţului”, la 17 kilometri vest de Târgu Neamţ, la foarte mică depărtare de Mănăstirea Neamţ, am intrat într-un adevărat „colț de rai” – lăcaşul de rugăciune închinat „Intrării în Biserică a Maicii Domnului” (popular, „Vovidenia”).
Datorită râvnei şi credinţei Arhimandritului Mihail Daniliuc, „Intrarea în Biserică” a însemnat, pentru noi[1], locul unde am aflat despre începuturile vieţii călugăreşti[2] (au existat monahi iubitori de linişte cu mult înainte de începutul secolului al XVIII-lea[3]), despre retragerea temporară sau definitivă pentru unii călugări din „marea obşte”[4], despre exodul călugărilor nemţeni[5], despre vrednicul episcop al Romanului/din secolul al XVIII-lea (Ioanichie)[6], despre numărul însemnat de cărţi şi manuscrise[7] ș.a.
Deocamdată, un cuvânt de învățătură din partea egumenului schitului:
[1] Nicolae Tomescu și Vlad Cătană…
[2] La „Vovidenia” ne sunt mai puţin cunoscute…
[3] Episcopul romano-catolic Marco Bandini (născut Marcu Bandulovič /1593, Skopje, Macedonia-27 ianuarie 1650, Bacău/, arhiepiscop romano-catolic de origine bosniacă, a îndeplinit funcția de administrator apostolic al credincioșilor catolici din Moldova), venit într-o vizită pe la anul 1649, scria că „pădurile şi prăpăstiile din preajma Mănăstirii Neamţ foiau de mulţimea sihaştrilor”… În acelaşi sens, Dimitrie Cantemir dorea să convingă asupra faptului că: „Munţii sunt plini de călugări şi pustnici care îşi jertfesc acolo în liniştea şi singurătatea lui Dumnezeu, viaţa smerită şi singuratică”…
[4] Unii se „nevoiau” singuri, alţii în mici comunităţi de doi sau trei… Se crede că astfel a luat fiinţă şi mica sihăstrie a „Vovideniei” din preajma Mănăstirii Neamţ…
[5] Din cauza expediţiei militare (1691) a lui Ioan III Sobieski, regele Poloniei (care a tulburat viaţa mănăstirii; aceasta a rămas aproape pustie, codrii şi munţii erau plini de sihaştri; mulţi dintre cei plecaţi din mănăstire şi-au găsit loc în modestele chilii de lemn şi de pământ situate în preajma Schitului „Vovidenia”)…
[6] Asemenea altor ctitorii vlădiceşti, „Vovidenia” cristalizează procesul formării profund isihastice a ierarhilor moldoveni de acum două-trei secole, strânsa legătură dintre mănăstiri şi ierarhi, dorirea trăirii mistice în monahismul românesc – anterior „epocii” cuviosului Paisie de la Neamţ… Alături de episcopul Ioanichie, „Vovidenia” îl poate include, printre ctitorii mari, pe domnitorul Constantin Racoviţă al Moldovei, care a acordat schitului diferite scutiri de dări şi privilegii…
[7] O parte dintre cărţi, cu o vechime de peste 300 de ani, poartă pe ele însemnări făcute de episcopul ctitor Ioanichie şi de alţi monahi vestiţi…
