Mănăstirea „Horaiţa”

Publicat de nicolaetomescu, 24 august 2021, 11:55

Proiect „Ținutul mănăstirilor”/©Nicolae Tomescu

Mănăstirea „Horaița”

operator imagine: Nicolae Tomescu

montaj video: Alexandru Iurea

Conform tradiţiei, a fost ctitorită în secolul al XV-lea… Denumirea provine de la numele marilor proprietari de pământ în stăpânirea cărora intrau comuna Crăcăoani-actualul județ Neamț şi împrejurimile…

Oameni diferiți din epoci diferite au înțeles să devină și instrumente care trebuie să-și îndeplinească menirea în orchestra lumii atinse de Divinitate: Alexandru cel Bun a inclus edificiul categoriei supuse, jurisdicțional, Mănăstirii Bistrița, Irinarh Roseti ridicase o biserică din lemn, cu binecuvântarea și contribuția lui Veniamin Costachi, rectitorirea a fost sprijinită de Ioan şi Mihail Sturza, Ermoghen Buhuş a ridicat actuala biserică a mănăstirii, la zidirea şi înzestrarea ei contribuind Grigorie Alexandru Ghica şi Alexandru Ioan Cuza, deopotrivă Calinic Miclescu, Teodorit Irimia a ridicat clădirea stăreției, lucrările de restaurare și renovare datorându-se lui Zenovie Ghidescu și Partenie Petric…

Biserica are 30 de metri lungime, 17 metri lățime, 20 de metri înălțime și reunește elemente din arhitectura romano-bizantină, deopotrivă influențe rusești (surprinse în numărul și configurația celor opt turle) iar zidurile acesteia, cu o grosime de 1,6-4 metri, sunt construite din piatră (bolțile sunt din cărămidă)…

Odorul cel mai de preţ al Mănăstirii Horaița este icoana Maicii Domnului „Izbăvitoare de secetă” (făcătoare de minuni); realizată în prima jumătate a secolului al XVIII-lea, provine din vechea biserică de lemn, îmbrăcămintea în argint fiind din a doua jumătate a secolului al XIX-lea…

Pictura din interiorul bisericii a fost executată (de Mihai Chiuaru și ucenicii săi, în intervalul 1988-1993) în stil neobizantin, pe un fond cărămiziu… Catapeteasma, în formă de mitră arhierească, a fost lucrată (potrivit unor opinii) la Viena; structurii i-ar corespunde trei specii de lemn (păr, tei, tuia) în care a fost sculptată este unicat în România, poate şi în lume, datorită aşezării amvonului (deasupra uşilor împărăteşti, câtă vreme, în tradiţia Bisericii, îşi are locul în partea de Nord, nicidecum în Est), totodată în privința dispunerii, neconforme cu tradiţia ortodoxă, a două registre (primul, al Sfinţilor Apostoli, de-a lungul unui bandou semicircular /care are în centru icoana Deisis/ plus registrul Profeţilor Vechiului Testament, în 14 medalioane intercalate în două vrejuri de viţă de vie din lemn sculptat, aurit, ridicate de la extremitaţile catapetesmei până deasupra amvonului – la majoritatea iconostaselor din bisericile ortodoxe, registrele sunt dispuse pe orizontală)…