File din povestea… „Pădurii de Argint” și a „Codrilor de Aramă”
Publicat de nicolaetomescu, 23 august 2021, 12:48
În apropierea „Pădurii de Argint”, tot ca arie protejată /în interiorul Parcului Natural Vânători–Neamț/, „Codrii de Aramă”, pe dealul „Filioru” (geomorfonim, potrivit naturii elementelor geografice), la o înălțime de 550-650 m, include specii de stejar de aproximativ 150 ani vechime…
Adevărat, nu am parcurs întreaga suprafață de peste 10 ha, alcătuită, în cea mai mare parte, din goruni seculari, alături de aceștia fiind inventariate circa 300 specii de plante; la poalele dealului, m-a întâmpinat albia secată a pârâului „Filioara”, cu pâlcuri de răchitișuri, mici mlaștini cu rugină și izmă, inclusiv gunoaie împăștiate de oameni și de viituri; pajiștea din jur este alcătuită din păiuș roșu și iarba vântului, din livezi incerte (atribuite – în sistem de proprietate, numai reprezentanții statului român „știu cum”)…
Am coborât, prin alergare ușoară – din cauza tereneului accidentat, spre așezarea Filioara = toponim, oiconim, minor, simplu, cu originea în toponimicul „Chilioara” care semnifică faptul că, în preajma pădurilor, unii călugări se nevoiau, singuratici, în chiliuțe; toponimicul a suferit deformări lingvistice precum „Hilioara” – dar s-a ajuns la forma actuală (de unde se trage și numele satului); mă aștepta alt drum, către o biserică aparte, ca stil, în evoluția arhitecturii moldovenești…