Privire peste timp: George Ciorănescu

Publicat de , 6 februarie 2015, 08:00

George Ciorănescu s-a născut în 1918 şi a decedat la 6 februarie 1993. A fost un eseist, jurnalist, poet, prozator, publicist și traducător român care a trăit cea mai mare parte a vieții sale în exil. A avut patru frați, toți intelectuali de calibru români, matematicianul Nicolae Ciorănescu, poetul Ioan Ciorănescu, lingvistul Alejandro Ciorănescu și chimista Ecaterina Ciorănescu-Nenițescu.
S-a stabilit inițial la Paris și apoi la München. A fost animator a numeroase cenacluri și reviste literare ale exilului și redactor șef (1955 – 1957, respectiv 1958 – 1965) la postul de radio Europa Liberă, unde a deținut și funcția de director adjunct al departamentului în limba română (1965 – 1970). A plecat, temporar, din acest post în urma unui conflict avut cuNoel Bernard, care îl angajase la Radio Europa Liberă pe fiul lui Aurel Baranga, Harry Baranga. (Despre A. Baranga v. articol Vladimir Tismăneanu în: Evenimentul zilei din 5 septembrie 2008)
A fost protagonist al mișcării pentru unitatea Europei în exilul românesc. Astfel, la 9 mai 1948, s-a ținut, la Haga, Congresul Constitutiv al Mișcării Europene, prezidat de Winston Churchill. Aici s-au constituit comitetele naționale ale Mișcării Europene, cuprinzând inclusiv statele căzute sub ocupație sovietică. Comitetul român a avut, ca figuri mai proeminente, pe George Ciorănescu, președinte, Grigore Gafencu, Gabriel Bădărău și alții.
A coeditat , la initiativa lui Ion Dumitru revista Apoziția, a cenaclului literar omonim din München, pe care a condus-o din1982 până în 1992.
Operă publicată:
Eseuri
Romanii și ideea federalistă, București, 1996
Opera poetică[modificare | modificare sursă]
• Ystud, poeme amare, Paris 1950
• Codicil, Paris 1952
• Poeme fără răspuns, Paris 1952
• Poeme prea târzii, Paris 1954
• Un român prin Grecia, Paris 1967
• Morior ergo sum, München 1981
• Catrene definitorii diezate, München 1987
• Metaerotism imaginar, München 1990
AntologiiSpicuiri din lirica americană contemporană, 1993
• Mai aproape de ingeri, traduceri din lirica religioasă

Documentarist ADINA AGRICI
Sursa: Wikipedia

Privire peste timp: Irina Eliade

Publicat de , 5 februarie 2015, 08:00

Irina Eliade

Irina Eliade s-a născut pe 5 februarie 1920, Ploieşti şi a părăsit această lume pe 24 septembrie 1998 în Bucureşti. A fost prozatoare şi traducătoare. Fiica lui Petru Hanciu, economist, şi a Mariei (născută Ştefănescu). Studii liceale le-a urmat la „Institutul Pompilian” din Bucureşti (absolvit în 1938); Facultatea de Litere şi Filosofie a Universităţii din Bucureşti (1939-1943); licenţă magna cum laudem specialităţile limba franceză – limba engleză; în 1945 absolvă Institutul Pedagogic Universitar. Translator şi traducător la Ministerul Afacerilor Externe (1946-1948); profesor la diferite şcoli bucureştene(1948-1953); carieră universitară la catedra de limba şi literatura franceză a Facultăţii de Limbi Străine a Universităţii din Bucureşti, de unde se pensionează în 1975; interpret la Misiunea Română de la ONU (1963-1965).

Debutează la cenaclul „Sburătorul” (1947) cu romanul Linie moartă, premiat, dar nepublicat până astăzi. Debutul editorial se produce abia în 1965, cu traducerea unui roman de Camille Lemonnier. Revine la proza originală, după ce publică alte traduceri din Maupassant, Gide, Malraux, Colette, Huxley şi eseuri de traductologie şi literatură universală, abia în 1987, cu volumul de nuvele Ziduri, ferestre, grădini. A realizat cursuri universitare şi un eseu, însoţit de traducere şi comentarii, despreMarcel Proust (1974).

Destinul literar al Irinei Eliade poate fi asemuit cu un zbor frânt: romanul ei Linie moartă, premiat în 1947 la cenaclul „Sburătorul” de un juriu din care făceau parte Vladimir Streinu’5, Şerban Cioculescu, Camil Petrescu etc., a rămas nepublicat, ca o consecinţă a schimbării regimului politic. Văzându-şi blocat accesul la marea literatură, se consacră unei cariere academice şi traducerilor literare. Ţine cursuri de traductologie şi elaborează studii (se remarcă Marcel Proust, 1974) şi eseuri, publicate prin reviste sau multicopiate, în care glosează pe probleme teoretice şi practice ale traducerii literare.

Concomitent, publică echivalări de mare acurateţe filologică, nelipsite de har, din scriitori francezi şi englezi aleşi oarecum la întâmplare: Colette, Gide, Malraux, Huxley. Deşi publică sporadic proză scurtă în diverse reviste literare, debutul în volum ca prozatoare se produce abia în 1987, cu Ziduri, ferestre, grădini. Delicatele nuvele din acest volum trec aproape neobservate, deşi ieşiseră în arenă însoţite de recomandarea călduroasă a lui Şt. Aug. Doinaş, care apreciază viziunea lor originală, reflectarea unei pregnante personalităţi.

În jurul unor minuscule nuclee epice, Eliade ţese o pânză complexă de sugestii, sensuri şi ambiguităţi voite, menită să absoarbă cititorul într-o realitate secundă, peste planul căreia se suprapune lumea perceptibilă senzorial. Influenţa proustiană este uşor decelabilă, dar rafinatele disecţii ale conştiinţelor, înclinarea spre teme şi motive artistice, volutele savante ale dialogului trimit gândul la Henry James, iar ambientul şi tipologia îl sugerează pe romancierul George Călinescu. O proză a întâmplărilor mărunte, de mare acuitate a observaţiei, cu neprevăzute adâncimi filosofice, în care se insinuează, natural, nostalgia, obsesia scurgerii timpului şi mirarea produsă de dimensiunea fantastică a cotidianului.

Documentarist ADINA AGRICI
Sursa:Crispedia