Cascada „Cailor”

Publicat de nicolaetomescu, 16 septembrie 2021, 17:28

Cascada „Cailor”

imagine: Nicolae Tomescu și Alexandru Iurea

montaj video: Alexandru Iurea

Multă frumusețe ia naștere din apă; se spune că apa curge întocmai ca viața…

Cascada „Cailor”, situată în apropiere de Borșa, în partea de nord-est a Munților „Rodnei”, este accesibilă din mai multe direcții: cu „telescaunul”, pe jos, dinspre zonele mai înalte ale Munților „Rodnei”…

Să vorbesc despre apă ca despre o „ardere când mocnită, când aprigă”? Atingem rezonanța tulburătoare a Naturii, măsură îndoielnică a ceea ce suntem noi, oamenii; m-am prefăcut, la începutul lui septembrie 2021 – prin Munții „Rodnei” din Maramureș, înspre și la Cascada „Cailor” –, într-o pulbere desprinsă din așteptările mele, ca o coajă de pe miezul fructului plin de adevăr; într-un balans al drumeției cu finalitate (reprezentată de filmări), resemnat de curgerea fără sfârșit, simțind tandrețea cuprinderii Spațiului și Timpului; parcă se topiseră milenii până când, prin întâmplarea mea (și a lui Alexandru Iurea), ne-am întors către „structura primară” a apei… geană de speranță, împreunarea răbdării și încleștării, ne-au strecurat pe noi, pulberea desprinsă, pentru a ne „sedimenta”, preț de câteva clipe, în forma operatorilor de imagine, într-un punct pe cât de virtual pe atât de real… simțeam că orice zvâcnire greșită ne-ar îndepărta de minune…

FOTO:

Într-un asemenea context, rezonanța tulburătoare însemna Amintirea de Neșters din care își luaseră „rămas bun” Oglinzile de Foc (pentru a face loc Apei)…

Din „zona Lacului Știol” pornește „Bistrița Aurie” în drumul său istovitor, pe care-l urmează pentru a se contopi cu „Siretul”…

(VIDEO) „Izvorul  Albastru” al Izei…

Publicat de nicolaetomescu, 15 septembrie 2021, 20:27

„Izvorul  Albastru” al Izei

imagine: Nicolae Tomescu și Alexandru Iurea

montaj video: Alexandru Iurea

Merită orice efort să vezi cum ape subterane din munți țâșnesc având debit mare, devenind sursa unui izvor, cum pâraie contopite într-un izvor de munte curg abrupt…

Când îmbătrânești, adâncindu-se unele sentimente, ce mai faci cu adevărul după ce l-ai aflat? De fapt, „Iza”, afluent al Tisei /în Maramureș/, izvorăște de sub vârful „Bătrâna” din Munții „Rodnei”, la altitudinea de 1.380 m, străbate, în lung, depresiunea Maramureșului, se revarsă în Tisa, la vest de Sighetu Marmației (la 268 m altitudine); cam asta ar fi realitatea obiectivă… Când privești, îndeaproape, izvorul năvalnic, s-ar părea că nu ai nevoie de filmare cu încetinitorul, ai merge din asemănare în asemănare… Dar totul are nuanțe, dispoziție, emoții, experiențe… În anumite împrejurări, întâmplările caută oamenii și nu invers, așa cum ni s-ar părea firesc…

 Foto:

(VIDEO) O zi prin „Țara Chioarului”…

Publicat de nicolaetomescu, 14 septembrie 2021, 17:10

Proiect „Locuri incredibile, povești de împărtășit”/©Nicolae Tomescu

O zi prin „Țara Chioarului” …

imagine: Nicolae Tomescu și Alexandru Iurea

montaj video: Alexandru Iurea

Pe 1 septembrie 2021, porniserăm din Iași către Baia Sprie, mângâind – cu privirea noastră și a camerelor video – localități precum Pojorâta, Botoș (acolo unde lapovița a dat impresia că revendică drepturi), Cârlibaba, îmbrățișând, de timpuriu, ideea de cascadă, pe văi asemănătoare unor linii care împletesc județele Suceava, Bistrița Năsăud și Maramureș; câteva repere ale unui traseu întortocheat (inclusiv Văleni – în apropiere de Ocna Șugatag, „Râul Mare” cursul superior al râului „Cosău” amonte de Budești, Cavnic/Pasul „Neteda”) au compromis, întrucâtva, dorința de mişcare perpetuă, fără oprire; înțelegeam aversele ca pe un dar al lui Dumnezeu, mai ales că o întindere de apă stătătoare, închisă între maluri, a vrut să împartă cu noi fericiri încă nespuse…

Lacul „Bodi” Baia Sprie – de origine antropică (determinat de acțiunea omului, în secolul al XIX-lea, pentru asigurarea apei necesare lucrărilor miniere din zona Baia Sprie), este cunoscut și ca Lacul „Mogoșa” sau Lacul „Zânelor” (din stațiunea „Mogoșa”, din apropierea Stațiunii Turistice „Șuior”); lumina nu s-a dovedit un motiv de exaltare, dar, tot atât de adevărat, o primejdie poate pluti în orice culoare căzută din amintire; am găsit traiectorii prielnice, pentru cei ispitiți să poarte gânduri și un fel de înțelegere, lumină a ceea ce este fără să poată schimba nimic din ceea ce ar putea fi…

Despărțindu-ne de cele 4 ha pe care se întinde lacul, am schimbat altitudinea de 730 cu 1.000 de m /„Șuior”/, fără „delirul” închipuit al telescaunului, ci cu osteneala de care omul se lasă cuprins pentru a simți pasiunea mișcării pline de firesc, dincolo de restaurantul și bucătăria tradițională (pe care le-am lăsat în grija altora) pentru a ne aminti că nu avem dreptul să uităm Natura; ne-am îmbrăcat conștiința cu puținele raze de lumină (cu întunericul pădurii), am avut parte de alt aer decât cel otrăvit, al orașului, nu am ascultat de respirația capriciului…

Lacul „Albastru” este unic prin origine (prăbușirea, între anii 1919-1920, a unei galerii de mină/vechi lucrări miniere de exploatare de pe filonul „Domnișoara”) și prin compoziția chimică a apei (datorită solubilizării compușilor sulfuroși, apa poate avea culoarea verde cu reflexe de smarald); declarat rezervaţie naturală, în custodia Administrației Parcului Natural „Munții Maramureșului” și pe teritoriul administrativ al oraşului Baia Sprie (la poalele Munţilor „Gutâi”), pe versantul sudic al Dealului „Minei” (altitudinea de 530 m), într-o pădure tânără de gorun (în jurul lacului, există câteva exemplare de pin), Lacul „Albastru” este străin de singurătate, înălțându-se prin alegerea celor care îl admiră, modelând îngâmfarea lucrurilor de mari dimensiuni, iubind ceea ce este viu, fără renunțare și… fără „a doua prăbușire”…

FOTO