Antonie Puiu, reporter ”Incubator” în direct la Bună Dimineața

Publicat de Andreea Drilea, 4 decembrie 2024, 09:58

Antonie Puiu, reporter ”Incubator” în direct la Bună Dimineața cu George Marici: 

Carolina Daraban, reporter ”Incubator” în direct la Bună Dimineața

Publicat de Andreea Drilea, 3 decembrie 2024, 09:26

Carolina Daraban, reporter ”Incubator” în direct la Bună Dimineața cu George Marici, cu o statistică despre comerțul online: 

*****

Carolina a pregătit un material și în rubrica ”Cinema … făcut actor”:

Bucuria lunii Decembrie. Raluca Cebere, reporter ”Incubator” în direct la Bună Dimineața

Publicat de Andreea Drilea, 2 decembrie 2024, 08:46

Raluca Cebere, reporter ”Incubator” a pregătit un material în matinalul de la Radio România Iași:

(INTERVIU) Antidot (Andrei Gheban) și Anca Neacșu, la Bună Dimineața cu Cristina Spînu (01.12.2024)

Publicat de Andreea Drilea, 1 decembrie 2024, 10:00

Anca Neacșu, componentă a trupei ASIA și artistul ieșean Antidot (Andrei Gheban) au lansat piesa “România mea”, acesta fiind modul lor special de a le ura românilor “La multi ani”, de 1 decembrie, ziua națională a României!

Videoclipul piesei beneficiază de prezența unuia dintre cei mai iubiți români, Nadia Comăneci, prima gimnastă din lume care a primit nota zece într-un concurs olimpic de gimnastică, câștigătoare a cinci medalii olimpice de aur și considerată a fi una dintre cele mai bune sportive ale secolului XX și una dintre cele mai bune gimnaste ale lumii, din toate timpurile!

Cristina Spînu a stat de vorbă cu Anca și Antidot la matinalul de week-end.

Antidot a mărturisit că lucrează de multă vreme la acestă piesă de suflet și că și-a dorit să o aibă alături și pe Anca, un artist cu care a mai colaborat în trecut.

Filmările s-au realizat în București, Iași dar și în America, în fața locuinței Nadiei Comaneci.

Ascultați mai jos interviul realizat de Cristina Spînu cu Anca Neacșu (ASIA) și Antidot și urmăriți videoclipul piesei “România mea”!

#StareaEducației (INTERVIU) Roxana Mihai, psiholog: “În cazul utilizării rețelelor sociale de către adolescenți, nu aș merge pe ideea de interdicție, ci pe cea de responsabilizare. Controlul parental pe dispozitivele electronice este necesar până la o anumită vârstă.”

Publicat de Andreea Drilea, 1 decembrie 2024, 08:53

Cei mai afectați de utilizarea rețelelor sociale rămân, potrivit statisticilor, adolescenții și tinerii. Un studiu realizat de Salvați Copiii România arată că, în ultimii doi ani, unul din trei copii cu vârste cuprinse între 8 și 17 ani a prezentat o formă de tulburare emoțională precum anxietate sau depresie, cauzate de expunerea îndelungată la rețelele sociale.

Conform ultimelor cercetări Salvați Copiii, intervalul de vârstă în care utilizarea acestora devine semnificativă este 5-10 ani.

Potrivit aceluiași studiu, 48,3% dintre copii petrec peste 6 ore pe zi online în cazul unei zile libere, fie că vorbim despre sfârșit de săptămână sau de vacanță, majoritatea acestui timp fiind dedicat rețelelor sociale.

Despre problemele emoționale pe care le poate cauza utilizarea excesivă de către adolescenți a rețelelor sociale și despre cum gestionăm folosirea acestora în beneficiul tinerilor, a discutat colega noastră, Andreea Daraban, cu doamna psiholog Roxana Mihai.

Andreea Daraban:  Care sunt cele mai frecvente tulburări emoționale cauzate de utilizarea rețelelor sociale?

Roxana Mihai: În principal, vorbim despre anxietate. Practic, acești copilași, că sunt mititei cei care folosesc aceste rețele sociale, dezvoltă foarte devreme tulburări anxioase care se văd în interacțiunile cu ceilalți. Ceva mai târziu, în preadolescență, vorbim despre stări depresive care pot să apară și cu niște complicații adiacente, și anume gânduri suicidare. Practic, vorbim de o perturbare a funcționării firești, normale, la vârsta copilăriei. Nu sunt de neglijat nici tulburările funcționale, în principal problemele oculare, pentru că sunt expuși mult prea devreme unor stimuli vizuali prea puternici, unor schimbări de cadre mult prea dese și practic “scrolatul” ăsta, cum se numește, cere ca ochiul să se adapteze la aceste schimbări de cadre. Oboseală accentuată, încețoșarea vederii sunt foarte deranjante, pentru că ei nu mai pot să focalizeze cum trebuie, nu mai pot să stea concentrați pe o sarcină.

Andreea Daraban: Concentrarea la școală iar este o problemă.

Roxana Mihai: Problemele de atenție sunt cvasi prezente. Practic, copiii de acum nu mai pot să stea concentrați pe o sarcină. Discutam cu diverse cadre didactice, maximum 10-15 minute pot  rămâne concentrați și chiar și în cazul celor mai mari, ei nu mai au această capacitate de a sta aplecați asupra a ceva, pentru că sunt obișnuiți ca acest conținut să se schimbe constant. Nu mai au răbdare, nu mai au nici capacitatea psihică în momentul acela să poată să rezolve ce au de rezolvat, să citească. Este o mare problemă. Copiii nu mai pun mâna pe carte. Unii, nu toți. Marea majoritate, însă, preferă să-și ia informațiile din online, ceea ce nu este neapărat rău. Haideți să vedem că am fost trimiși în online și practic, orele petrecute de către copiii noștri în școala online, în teme online, au luat, să zicem, puterea părintelui de a spune că nu e ok să stai în fața unui ecran.

Andreea Daraban: Trebuie totuși să ne adaptăm vremurilor. Internetul face parte din viața noastră.

Roxana Mihai:  Da, dar cu discernământ. Iar la cei mici, undeva până pe la 12 ani, responsabilitatea cade în sarcina a părinților, pentru că nu putem vorbi de discernământ decât după 18 ani, cel puțin din punct de vedere legal. În situații limitate, peste 16 ani. În situația în care copilul petrece foarte mult timp pe dispozitive, atât pentru școală, cât și în scopul distracției sau din alte motive, acel copil nu mai are altă viață, nu mai există în social, în interacțiuni, nici în mediul familial nu mai există.

Andreea Daraban: Ce spun tinerii, adolescenții? Cum se raportează ei la aceste rețele? Care este motivul pentru care le utilizează?

Roxana Mihai: În primul rând, ei spun că este un mijloc de distracție, de conexiune. Conexiunea aceea din fața blocului sau de pe ulița satului s-a mutat în online. Își trimit mesaje pe diverse aplicații, stând unul lângă celălalt. Am fost surprinsă să-i văd în tramvai, în diverse locuri unde se adună tinerii, că ei nu vorbesc unii cu ceilalți, ei vorbesc prin mesaje. Sunt acaparați și sunt acaparați la o vârstă la care ei nu pot, nu au dezvoltarea necesară pentru a înțelege cât de nociv este. Deci, un motiv ar fi distracția,  apoi conexiunea,  socializarea.  Apoi, efectiv pierd vremea, de plictiseală. M-ați întrebat ce spun ei. Cam asta spun.  În spate, e de fapt altceva. În primul rând este nevoia de a se conecta la altă realitate, o realitate virtuală, a unor influenceri care postează. Că de fapt, acolo ne ducem cu discuția, fiind inconștienți cât de multe capcane pot să existe. E nevoia de a fi altcineva, practic o fugă de realitate.

Andreea Daraban:  De ce simt asta?  De ce vor să evadeze din realitate? Interacțiunea aceasta cu rețelele sociale este un gest în sine sau efectul unor disfuncționalități în relațiile sociale ale copiilor, ale relațiilor cu cei de acasă, cu mediul social de la școală?

Roxana Mihai: Nu este ceva în sine, nu are cum să fie. Acest spectru de tulburări sunt generate de contextul familial, contextul școlar sau social. Inclusiv în acest studiu se spune foarte clar că acei copii care nu au părinții foarte prezenți în activități cu ei în mediul familial și se duc spre online. Mai vorbim și de situațiile abuzive, pentru că există și acestea, în care copilul își creează universul lui, pentru că este așa cum vrea el să fie. Deci, iată încă un exemplu că acest comportament este o consecință. În mediul școlar foarte des auzim despre bullying, acesta există și atunci și asta îi îndreaptă pe copii, pe tineri, pe adolescenți spre mediul online. Din aceste cauze decurg și cele ce țin de sfera socială, a interacțiunilor copiilor și astfel apare excluderea, apare etichetarea, catalogarea, apar tot felul de situații în care ei se simt inconfortabil și atunci încearcă să-și regleze puțin intensitatea emoțiilor, trăirilor prin a petrece timp pe rețele sociale.

Andreea Daraban:  Pe lângă acest conținut pe care ei îl caută, tinerii doresc să se și expună pe astfel de rețele. Expunerea aceasta timpurie iarăși cauzează o serie de probleme. Un părinte declara că uneori crede că fericirea propriului copil stă într-un like.

Roxana Mihai: Le validează nesiguranța, neîncrederea și incapacitatea de a-și expune un punct de vedere, fie el și eronat, în fața celor care sunt semnificativi pentru el. Întâlnesc deseori părinți care nu știu să asculte, nu știu să-și audă copilul, când acesta îl trage de mânecă. Răspunsuri de felul “nu am timp”,  „nu acum”, „mai târziu, dar ce te-a apucat”? îl determină pe copil să se refugieze.

Andreea Daraban: Este foarte important să distingem între tipurile de conținut pe care le accesăm pe internet. Petrecerea timpului pe internet nu este sinonimă cu petrecerea timpului pe rețelele sociale.

Roxana Mihai: Petrecerea timpului pe internet poate să aibă scop educativ. Aspectul acesta nu este unul deranjant sau dăunător. Pot să înțeleg că atâta timp cât folosești internetul pentru a te informa, pentru a-ți adăuga cunoștințe, poți să-l folosești și pentru distracție. Însă, în momentul în care timpul petrecut pentru așa-zisa distracție este mult prea mare, mult prea amplu, deja vorbim de o problemă. Sunt copii care, ajungând de la școală, își aruncă ghiozdanul pe unde pot, nu mai mănâncă, nu își  mai asigură o igienă corespunzătoare, nici a încăperii în care locuiesc, nici a lor personală, pentru că timpul acela ar fi timp pierdut. Adică procesele normale și firești, pe care toți ar trebui să le facem într-un mod așezat, deja sunt distorsionate. Tinerii petrec, iarăși, foarte mult timp, înainte de a adormi, pe diverse rețele, în diverse jocuri. Astfel,  somnul nu mai este unul de calitate, se culcă foarte târziu, sunt foarte obosiți, practic li se dă peste cap ritmul circadian. Ei sunt într-o stare de surmenaj continuu, sunt incapabili să mai asimileze informații la școală, sunt incapabili să mai fie prezenți în familie.

Andreea Daraban: Influența formatorilor de opinie este una importantă. Aceștia pot promova tot felul de stiluri de viață nerealiste sau un anumit tip de frumusețe sau produse dăunătoare. Cum îi ghidăm pe cei tineri?

Roxana Mihai: În primul rând, dacă noi, ca familie, avem niște valori sănătoase, cu siguranță vom reuși să transmitem o parte din ele și către copiii noștri. În momentul în care influencerii promovează tot felul de comportamente, produse, situații, trebuie să știm că în spate este un interes financiar. E pentru un câștig. Trebuie să-i ajutăm pe tineri să discearnă. E nevoie de timp de calitate petrecut cu copilul, să-l însoțim pe copil, nu să-l etichetăm, să îl catalogăm, să îl certăm, să îl pedepsim, pentru că nu rezolvăm absolut nimic. Îl vom înstrăina și mai tare de noi. Să știm să fim aproape de copii, pentru că în felul acesta vom ști și ce-i preocupă. Și ca adulți responsabili, putem să transmitem informațiile corect și atunci copiii, tinerii, adolescenții să nu mai cadă în capcanele întinse de diverși influenceri.

Andreea Daraban: Din datele pe care le aveți, fetele sau băieții sunt mai afectați de utilizarea acestor rețele sociale?

Roxana Mihai: Depinde. Băieții sunt afectați destul de mult în ceea ce privește tulburările somatice, dar și de tulburări din sfera psihologică, tulburări de dispoziție, cum sunt cele de anxietate, depresia. Doar că ei sunt învățați încă, ceea ce este, zic eu, o mare greșeală, că băieții nu au voie să plângă, nu au voie să sufere. Băieții sunt viitori bărbați, deci ei trebuie să fie puternici și atunci nu-și recunosc aceste probleme decât foarte târziu. Fetele, pe de altă parte, și ele trec prin această, să spunem, suită de probleme. Însă, la ele se adaugă și expunerea, pentru că am întâlnit fete care la indicațiile, cerințele unor persoane total necunoscute, au ajuns să trimită fotografii, filmări, în diverse ipostaze, care apoi au stat la baza unor situații de șantaj. Fetele sunt expuse și din acest punct de vedere. Copiii au o naivitate, ei nu văd întregul. Ei consideră că feliuța aceea pe care o cunosc ei este toată prăjitura. Într-adevăr, băieții stau, se pare, mult mai mult decât fetele, conform aceluiași studiu. Petrec mult mai mult timp pe rețele sociale, pe jocuri. Dar asta nu înseamnă că fetele nu compensează negativ, ca să spunem așa, prin expunerea efectivă.

Andreea Daraban: Instagram-ul și tiktok-ul sunt în topul preferințelor tinerilor, potrivit statisticilor. În Australia, de exemplu, s-a propus introducerea unei limite de vârstă pentru utilizarea Instagram, respectiv copiilor sub 16 ani să le fie interzis accesul pe această rețea. Este aceasta o soluție pentru a-i ține departe pe tineri de rețelele sociale?

Roxana Mihai: Și facebook-ul, care este legat de Instagram, are această interdicție. Nu poți să-ți faci cont dacă ai sub 18 ani. Și? bifezi acolo că ai 18, îți dai altă dată de naștere și se rezolvă. Copiii, adolescenții sunt foarte creativi. Ei vor reuși să păcălească setările de securitate. Nu știu dacă interdicția ar putea să ajute foarte tare, pentru că interdicția de obicei te duce în zona opusă, și anume a fructului oprit, care este mult mai savuros, mult mai interesant. Păi, de ce e interzis? Înseamnă că e fain tare. Cred că de fapt ceea ce ar trebui să se întâmple pleacă din familie. Practic, ar trebui în familie să se facă această educație, pentru ca ulterior aceasta să poată fi extinsă și la școală. O mare atenție trebuie acordată anturajului copilului. Chiar săptămânile acestea am avut, să zicem, ocazia să lucrez cu cineva care susținea ideea să interzicem copilului una, alta. Și copilul ce a făcut? S-a ascuns și tot le-a făcut. Și atunci, când e ascuns, e și mai repede și mai prost și cu niște consecințe asupra cărora noi, ca părinți, nu putem interveni pentru că nu le știm. Aflăm când este prea târziu. Nu aș merge pe ideea de interdicție, ci pe cea de responsabilizare.

Andreea Daraban: Cum pot sprijini adulții adolescenții din familie, astfel încât experiența acestora pe social media să fie una benefică și lipsită de riscuri?

Roxana Mihai: Timp de calitate petrecut cu copiii. Și când mă refer timp de calitate, spun timp care să fie dedicat și copiilor sau să fie integrați și copiii. A asculta copilul când vine, mă refer la copil în ideea de copil al familiei, că poate fi adolescent. A-i da sentimentul că el contează, că este important și că nimic altceva nu mai este mai important în momentul în care el are  nevoie de mine ca părinte. Totodată, puterea exemplului. Păi, dacă părintele, mama, învârte într-o mâncare și stă pe facebook și se amuză acolo de una singură, copilul ce poate să facă?

Andreea Daraban: O vină a părinților este că le și permit acestora, de la vârste foarte fragede, să utilizeze aceste rețele sociale.

Roxana Mihai:  Absolut. Este necesar, până la o anumită vârstă, controlul parental, timp în care începe pregătirea de fapt a viitorului adolescent pentru ceea ce presupune o oarecare independență în aspecte ce țin de utilizarea internetului. La un moment dat, control parental nu mai poate fi exercitat prin aplicație. Îi punem într-o situație jenantă pe copii când facem asta. De la o vârstă încolo însă, dacă le stimulăm un anumit grad de responsabilitate, un anumit nivel de conștientizare, le împărtășim credințele noastre cu privire la acele conținuturi, să zicem, pe care le vizionează, este clar că, deja, facem pași spre a crește nivelul de independență al tânărului. Pentru că până la urmă, ca părinți, noi ce ne dorim? Să creștem niște tineri responsabili, viitori adulți responsabili, independenți. Ori, ceea ce se întâmplă cu rețelele sociale este total opusul. Sunt total iresponsabili și sunt total dependenți. Abandonarea lor în fața ecranelor este și asta o mare problemă Am avut neșansa să ascult părinți care spuneau că așa stă cuminte, că așa tace. Îi pun tableta în brațe și mă lasă în pace. Nu putem fugi de copiii noștri pentru că ne așează mai bine nouă planurile pe ziua respectivă, cum spun mereu. Ești părinte 24 de ore din 24, 7 zile din șapte în fiecare zi a anului.

Andreea Daraban: Ce le putem spune părinților care au dificultăți în a-i determina pe adolescenți să se deconecteze de pe rețelele sociale?

Roxana Mihai: Aici deja e o problemă de adicție. Când deja a ajuns să fie adicție, nu mai poți să rezolvi în familie și atât. Adresarea la un specialist, în speță la un psiholog, ar fi de preferat. De ce nu și duhovnic, dacă sunt oameni care merg strict pe varianta asta. Este esențial să cerem ajutorul, să nu trăim cu senzația că putem să controlăm tot. Îi interzicem tânărului, îi luăm toate dispozitivele, le ascundem, le blocăm, le spargem, rezolvăm tot și gata. Copilul n-o să mai fie dependent. Greșit, efectele acelei dependențe n-au dispărut. Din contră, s-ar putea să-l adâncim și mai tare într-o stare de tristețe, de depresie, într-un sentiment de excluziune socială. Deci, practic el nu se mai integrează și vedem că se degradează. Soluțiile sunt clare: să recunoaștem că avem nevoie de ajutor, să cerem acel ajutor și să fim complianți la ceea ce ne va spune specialistul. Adică să investim cu acea cunoaștere, pe acel om către care ne adresăm, pentru ca împreună, formând o echipă, să reușim să scoatem tânărul din problema pe care o are. Întotdeauna spun, copilul este simptomul familiei. În momentul în care aduci un copil și-l bagi pe ușa cabinetului și spui are o problemă, vă rog rezolvați-o și tu faci stânga pe călcâie și ai ieșit, deja este o problemă majoră,  pentru că tu nu faci parte din rezolvare. Niciodată nu se va rezolva așa. Părinții trebuie să conștientizeze că suntem parte din schimbarea copilului nostru, din binele copilului nostru și din vindecarea lui, atunci când se pune problema în felul acesta.

Varianta audio a interviului

Roxana Mihai este psiholog, psihoterapeut, cu o experiență de peste 12 ani în lucrul cu adolescenții și copiii, atât individual sau cu familiile acestora cât și în cadrul grupurilor de suport.  A absolvit Facultatea de Psihologie și Științe ale Educației, specializare Psihologie din cadrul Universității “Al. I Cuza” din Iași, având un masterat de Psihologie clinică și psihoterapie. Totodată, dispune de o formare profesională în hipnoză clinică, relaxare și terapie ericksoniană, în cadrul Asociației Romane de Hipnoza clinică, relaxare și terapie ericksoniana (ARHTE), fiind asociată în cadrul Societății Civile de Psihologie Paval & Mihai din 2011.

Tudor Moldovanu, membru în echipa de robotică CyLiis, în direct la Bună Dimineața cu Adina Șuhan

Publicat de Andreea Drilea, 30 noiembrie 2024, 09:12

Tudor Moldovanu, elev în clasa a X-a și membru în echipa CyLiis Iași a fost invitat în matinalul Bună Dimineața de la Radio România Iași și ne-a vorbit despre concursuri, premii și workshop-uri:

Detalii aici

Gala de 10 „Surâsul Albastru” – De 10 ani în slujba copiilor cu autism! Bună Dimineața cu Adina Șuhan

Publicat de Andreea Drilea, 28 noiembrie 2024, 10:08 / actualizat: 29 noiembrie 2024, 6:50

De 10 ani, Asociația Surâsul Albastru sprijină copiii cu autism, oferindu-le un loc în care sunt înțeleși și ajutați să își depășească limitele!

Detalii despre eveniment de la Cristina Nichita, invitată în matinalul de la Radio România Iași:

Mesajul organizatorilor:

Vă invităm să celebrăm împreună acest deceniu de impact pe 4 decembrie, de la ora 18:30, la Teatrul Național din Iași!

Seara va fi încununată de spectacolul extraordinar „Spărgătorul de Nuci” – un spectacol magic al Operei Naționale din Iași, plin de farmecul Crăciunului! Cu personaje îndrăgite și decoruri de poveste, acest spectacol clasic ne va purta într-o lume de basm, unde visele prind viață!

Cum poți contribui:

Companiile – pot sprijini acest eveniment unic și pot deveni parteneri ai asociației noastre, contribuind astfel la finalizarea celui mai modern centru de terapie pentru copiii cu autism din Iași.

Persoanele fizice – pot achiziționa bilete și se pot bucura de o seară specială, știind că fiecare bilet ajută la transformarea visului nostru într-o realitate pentru acești copii minunați.
────────────────────
🎟️ BILETELE pot fi procurate:
📞 +40 744 645 304 sau 0729 226 229
📧 surasulalbastru@gmail.com
🌐 www.iabilet.ro!

28 noiembrie – Ziua Bucovinei. Antonie Puiu, reporter ”Incubator” în direct la Bună Dimineața cu Adina Șuhan

Publicat de Andreea Drilea, 28 noiembrie 2024, 08:46

Moțiunea unirii Bucovinei cu Regatul României a fost adoptată la 28 noiembrie 1918, la Cernăuți.

Cum se sărbătorește Bucovina de ziua ei? Am aflat în matinal de la reporterul ”Incubator” Radio România Iași, Antonie Puiu:

#InfoEconomic: profesor universitar doctor Cristian Popescu, prodecan al Facultății de Economie și Administrarea Afacerilor: ”pentru a ajunge la ținta de deficit bugetar pe care Comisia Europeană a recomandat-o Guvernului României, va fi nevoie de măsuri drastice în ceea ce privește fiscalitatea și în ceea ce privește limitarea cheltuielilor publice”

Publicat de hdaraban, 27 noiembrie 2024, 20:03

Unde se află România la nivel macroeconomic și în ce direcție se îndreaptă au fost subiecte de dialog cu domnul Cristian Popescu, profesor universitar doctor, prodecan al Facultății de Economie și Administrarea Afacerilor din cadrul Universității ”Alexandru Ioan Cuza” Iași.

Invitatul a vorbit despre măsurile care ar putea fi implementate pentru atingerea țintelor de deficit și efectele acestora pentru populație și mediul de business. Deciziile, spune profesorul, vor depinde foarte mult de ceea ce se va întâmpla în plan politic.

Dincolo de aceasta, interlocutorul a scos în evidență faptul că problema realizării bugetului anual este una structurală: ”el a fost conceput din start pe cheltuieli mai mari decât veniturile și pe estimări mult prea optimiste în ceea ce privește veniturile care ar putea fi realizate și atrase.”

În deschiderea dialogului, a fost invocată și o statistică: la nivel național, numărul firmelor care și-au suspendat activitatea în primele nouă luni din acest an a fost de peste 13 480, în creștere cu 19,2% comparativ cu perioada similară a anului trecut. Sunt date publicate de Oficiul Național al Registrului Comerțului.

Cristian Popescu: Ați făcut referire la câteva aspecte foarte interesante și ați punctat o analiză care trebuie să ne dea de gândit. Ați pomenit de numărul firmelor care și-au încetat activitatea în anul curent și acesta este un indicator de trend foarte important pentru macroeconomiști, pentru că arată atât starea de optimism sau pesimism a economiei, cât și problemele, dificultățile care se pot ivi. Acestea arată că preocuparea pentru viitor este sub semnul pesimismului și treaba aceasta trebuie să ne dea de gândit.

Horia Daraban: Vom mai discuta despre acest plan. Aș vrea să adaug la cele spuse în introducerea noastră: conform unui proiect de hotărâre de guvern aflat în dezbatere, Ministerul Educației solicită suplimentarea bugetului cu aproape 500 de milioane de lei pentru a plăti salariile profesorilor și bursele elevilor pe luna noiembrie. Desigur, la acest capitol se adaugă și alte cheltuieli. Putem găsi o explicație și care să aibă legătură și cu datele din deschiderea dialogului nostru? Nu sunt bani în buget și care să acopere astfel de cheltuieli?

Cristian Popescu: Explicația ține în primul rând de modul structural în care este conceput bugetul României, adică finanțarea mult prea redusă pe care o are educația, în jur de 3%, nici măcar 3% din PIB. Și asta arată din start că vor fi probleme în anul de execuție bugetar, în anul în curs. Prin urmare, era de aștepta ca, în condițiile în care salariile profesorilor totuși au crescut pe perioada acestui an, era de așteptat ca bugetul Ministerul Educației să se epuizeze și să fie probleme pe final de an. Așadar, aici este un aspect. Ar mai fi un alt aspect: execuția bugetară, partea de venituri la bugetul de stat, așa cum mai transpare în presă din când în când și cum ne mai raportează guvernul trunchiat. Partea aceasta are mari probleme acum, mai ales spre sfârșit de an, veniturile la bugetul de stat nu au fost pe măsura previziunilor.  Și atunci, probabil că aici apare un al doilea aspect cu mare semn de întrebare: despre ce se va întâmpla pe sfârșit de an.

Așadar, avem cel puțin două explicații pentru care Ministerul Educației, dar probabil și celelalte ministere vor cere în curând bani, pentru că pe sfârșit de an vor rămâne fără bani de salarii, în principal. Și Sănătatea are aceeași problemă și, în general, ministerele care sunt problematice și, de fapt, ministerele care n-ar trebui să fie deloc problematice, pentru că, dacă într-o țară nu ai educație și sănătate, atunci toate celelalte sunt de prisos pe termen lung. Aici este motorul dezvoltării unei țări, în modul în care gândești educația și sănătatea țării respective.

Horia Daraban: Care este problema României, dacă e să vorbim despre ideea de buget, de bani ajunși la stat? Este vorba despre această ineficiență în strângerea taxelor și pe care o invocă foarte multă lume?

Cristian Popescu: Ca să citez un coleg care lucrează la Ministerul Finanțelor, problema este structurală. Problema a început în momentul în care a fost conceput bugetul. El a fost conceput din start pe cheltuieli mai mari decât veniturile și pe estimări mult prea optimiste în ceea ce privește veniturile care ar putea fi realizate și atrase la bugetul de stat. Așadar, avem din start gândit un buget deficitar și apoi execuția bugetară, dar nu este nimic surprinzător. An de an, execuția bugetară în România este deficitară. Avem o economie care funcționează destul de mult în zona gri. Avem foarte multe firme care au probleme de cash-flow, au probleme legate de aprovizionare, care au probleme legate de exporturi ș.a.m.d. și, prin urmare, nu-și pot onora obligațiile la bugetul de stat. Dar asta, repet, se întâmplă an de an, așa încât Guvernul, în previziunile sale de buget, ar trebui ca pentru anii următori se ia în considerare aceste aspecte.

Horia Daraban: De ce măsurile legate de digitalizarea strângerii taxelor, a impozitelor nu au avut efectul scontat?

Cristian Popescu: Pentru că nu au fost implementate cum trebuie. Asta o poate spune orice agent economic care are de-a face cu sistemul de plăți electronice, cu sistemul de raportări electronice. Asta o poate spune orice funcționar de la Ministerul Finanțelor, care se ocupă de control și evidența acestor încasări și plăți prin sistemul e-factura, în special. Așadar, e un lucru făcut cu jumătate de măsură, așa cum se fac în ultimul timp lucrurile pe la noi când vine vorba mai ales de aspectul financiar al execuției bugetului de stat.

Horia Daraban: Situația actuală, și dumneavoastră ați făcut o referire în deschidere a dialogului nostru, pune presiune pe mediul privat. Dacă, da, cum anume?

Cristian Popescu: Cu siguranță, mediul privat este primul afectat și am și văzut prin numărul mare de suspendări de activitate sau de falimente. Așadar, în momentul în care execuția bugetară intră pe deficit, în momentul acela, evident că se pune problema și apare presiunea găsirii resurselor. Cea mai la îndemână, probabil, și anume împrumutul devine din ce în ce mai costisitor. Probabil că, în anii următori, atât pe fondul creșterii dobânzilor, în condițiile în care inflația sau politicile antinflaționiste nu au răspuns pe măsura așteptărilor, în condițiile în care, iată, se produc niște efecte care țin de poziția geostrategică, care țin de riscurile politice ș.a.m.d., asta va duce cu certitudine la mărirea riscului de țară pentru România. În aceste condiții, finanțările vor fi mai scumpe. Așadar, probabil o a doua șansă de a recupera puțin din deficit ar fi creșterea fiscalității interne, adică creșterea impozitelor și taxelor pe care românii de rând, firmele și românii le vor plăti pe muncă și pe venituri.

Firmele vor avea, probabil, de plătit impozite mai mari pe profitul obținut, salariații vor avea probabil impozite mai mari de plătit pe muncă, pe salariu, în special. Probabil că impozitele indirecte vor crește. Unul din scenariile de recuperare a acestui deficit major la bugetul de stat este creșterea TVA-ului. Nu știu dacă se va întâmpla, e doar un scenariu agreat. Vedem că depinde foarte mult și de cursul pe care vor lua alegerile din perioada ulterioare discuției noastre. Dar, oricum ar fi, pentru a ajunge la ținta de deficit bugetar pe care Comisia Europeană a recomandat-o Guvernului României, adică undeva în jur de 2% în perioada următorilor ani, pentru acest lucru va fi nevoie de măsuri drastice în ceea ce privește fiscalitate, pe de o parte și pe de altă parte, în ceea ce privește limitarea cheltuielilor publice.

Horia Daraban: De ce suferă România din cauza lipsei eficienței strângerii de taxe și impozite? Din câte îmi amintesc, România se află pe ultimele locuri în Uniunea Europeană la această strângere a taxelor și impozitelor. De ce nu se lucrează în această zonă?

Cristian Popescu: E un proces dificil, adică, eficientizare a sistemului de colectare a impozitelor, ține atât de legislația care guvernează problema, dar și de nivelul de pregătire al sistemului de a implementa această legislație, adică de a duce până la capăt măsurile care poate sunt gândite bine, dar lipsa de punere în practică a acestor măsuri, iată, ”e-factura”, alte măsuri care, fundamental, sunt bune, dar trebuie să stăruim în a duce la bun sfârșit proiectul în așa fel încât să ajungem la o colectare cât mai completă; 100% nu vom ajunge niciodată și nu există niciun stat care să reușească această performanță. Dar se poate mult mai bine luând măsuri adecvate și dorindu-se din punct de vedere politic.

Adică, în momentul în care tot dăm scutiri fiscale, în momentul în care, iată, se scutesc de impozitul pe venit, tranzacțiile cu criptomonede, până la anul, până la mijlocul anului viitor. Este, probabil, una dintre cele mai speculative activități pe care o putem avea în mediul economic. Atunci, cei care derulează activități de comerț, de industrie, de servicii, obișnuite, privesc spre această facilitate fiscală și spun ”da, dacă la ei se poate, la mine de ce n-ar trebui? Că eu am angajați, eu creez locuri de muncă, eu creez valoarea adăugată, eu creez PIB-ul acestei țări. De ce li s-a dat ăstora o asemenea scutire și nu s-a dat mie?” Și atunci, psihologic, probabil, apare încă un prag în plata impozitelor și taxelor. O să-mi spun eu, ca antreprenor, și, pe bună dreptate, ”nu pot să mai amân și eu, dacă ăstora li s-a dat facilitate asta?”

Mai e o facilitate foarte bună și foarte bine primită, aceea de scutire la penalități ș.a.m.d. Dar dacă, an de an, se știe că între luna august și luna decembrie apare o asemenea facilitate, atunci eu de ce mi-aș plăti impozitele și de ce m-aș teme de penalități, pentru că știu că l-un moment dat voi fi scutit de ele? Toate astea creează un trend, creează un comportament bazat pe niște espectative legate de compromisuri pe care le realizează guvernul și care, ulterior, se transformă, vedeți foarte bine, în neseriozitate.

Horia Daraban: În ceea ce privește execuția bugetară, de actualitate în cadrul discuției noastre, este și Planul bugetar structural național pe termen mediu 2025-2031, care prevede asigurarea unei traiectorii de ajustare deficitului bugetar pentru o perioadă de 7 ani, având ca punct de pornire un deficit bugetar estimat de 7,9% pentru anul acesta și ca punct de sfârșit anul 2031, un deficit bugetar de 2,5% din PIB. În ce măsură, realizabilă atingerea acestei ținte, în cazul nostru? 2,5% din PIB, plecând de la aproape 8% deficit la sfârșitul acestui an.

Cristian Popescu: Ținând cont de ceea ce am spus mai înainte, că a diminua deficitul bugetar înseamnă a diminua cheltuielile, o parte din cheltuieli, ok, sunt cheltuieli curente care pot fi diminuate, dar, probabil, se va întâmpla lucrul acesta, vor fi diminuate și cheltuielile de investiții.

Deja s-au diminuat substanțial cheltuielile de investiții începând de anul acesta, comparativ cu anul trecut. Acest aspect, în momentul în care diminuezi cheltuielile de investiții, atunci, printr-un efect de multiplicare, se va produce o curbă descendentă a produsului intern brut și acest lucru va afecta substanțial creștere economică. De aceea eu nu văd cum sunt compatibile cele două proiecții, adică, diminuarea deficitului bugetar până la două procente în următorii ani și o creștere economică care este prognozată să ajungă undeva la patru spre 5% în aceeași perioadă de timp.

Lucrurile se bat cap în cap, ar însemna ca sectorul privat să prindă un având extraordinar, dar, din păcate, la nivel global, vedem că se cam ivesc zorii, hai să spunem, unei recesiuni sau cel puțin ai unei stagnări economice, normale, de altfel, ciclică, firească, pentru macroeconomiști. Ei, în contextul în care trendul global este descrescător, nu poți să emiți o previziune atât de optimistă și să spui că, în perioada următoare, atingi cele două obiective foarte importante: diminuezi deficitul public și induci creștere economică. Un economist ar spune că nu se poate treaba asta. Prin urmare, ceva nu cade bine în această prognoză realizată. Asta ne de dă gândit asupra seriozității cu care este abordată problema de către cei în măsură să gestioneze problemele bugetare ale țării.

Horia Daraban: Făcând totuși apel la cifrele pe care le avem la dispoziție și încercând să oferim o concluzie dialogului nostru, domnule profesor, în perspectiva lui 2025, având la bază și ceea ce ați menționat dumneavoastră până acum, care sunt pericolele pentru anul viitor?

Cristian Popescu: Ar putea fi mai multe scenarii, în primul rând, care sunt legate de alegeri. Depinde care va fi direcția în care, din punct de vedere politic, o va lua România în perioada următoare. Dacă mergem pe calea populistă, atunci, probabil că preocuparea pentru deficitul bugetar nu va fi atât de mare și vor continua cheltuielile astfel încât să nu existe un șoc foarte puternic fiscal pentru anul următor. Dacă mergem pe calea rigorii și a preocupării pentru termen lung, pentru că, vedeți dumneavoastră, există promisiuni populiste pe termen scurt, care par să ne aducă bunăstare. Dar viziunea unui guvern și a liderilor noștri trebuie să fie pe termen lung. Preocuparea nu este doar pentru ce se întâmplă la anul, preocuparea este pentru direcția pe care o ia țara aceasta pe termen lung, cel puțin pe 10 – 15 ani. Eu nu spun că un guvern trebuie să facă planuri cincinale, așa cum se făceau înainte, dar niște proiecții trebuie făcute.

Așadar, revin, în funcție de rezultatul alegerilor, sigur că vor exista direcții diferite în care se va merge în perioada următoare, așa încât orice prognoză acum poate fi infirmată de rezultatul alegerilor. E normal. Probabil ca la anul, în condițiile în care s-ar dori scăderea cheltuielilor bugetare, e probabil să crească rata șomajului, în condițiile în care se iau măsuri legate de înfrânarea consumului. Și acestea se iau indirect prin creșterea TVA-ului, spre exemplu, atunci și inflația să fie ținută în frâu și să coboare sub 5% să se ducă acolo unde ar fi normal să fie, adică sub 3%; dar sunt doar presupuneri. Iarăși, există acest vector care înseamnă alegerile. Dacă rezultatul va fi în zona populismului, atunci la anul vom avea inflație la fel de ridicată. Cel puțin taxele probabil nu vor crește, acumulând deficite bugetare din ce în ce mai ridicate și mergând până la sancționare din partea Comisiei Europene.

Dacă se va merge pe calea alternativă, atunci, probabil, vom avea o rigoare fiscală mai ridicată, ceea ce va însemna o inflație mai scăzută, un șomaj ușor în crește, dar nu foarte puternic, pentru că, din fericire, economia românească încă este atractivă pentru investiții străine, în condițiile în care, iarăși, repet, rămânem în stabilitate politică. Așadar, lucrurile sunt sub semnul întrebări. Nimeni sau cineva care judecă lucrurile corect nu vă poate da un răspuns aproximativ în această perioadă de timp. Peste o lună de zile mai vedem.

Varianta audio a dilogului:

”Timpurile Bucovinei” – expoziție de fotografie. Ovidiu Ștefeligă în direct la Bună Dimineața cu Adina Șuhan

Publicat de Andreea Drilea, 27 noiembrie 2024, 10:10

28 noiembrie, Ziua Bucovinei.

Expozitia ”Timpurile Bucovinei”, vernisaj, joi, 28 noiembrie 2024, în zi de sărbătoare, la Muzeul „Arta Lemnului”, Câmpulung Moldovenesc.

Artistul fotograf Ovidiu Ștefeligă, la prima expoziție personală și ne-a vorbit în matinalul de la Radio România Iași cu Adina Șuhan:

Bucovina e FOTOgenica iar Ovidiu Ștefeligă, fotograf bucovinean este unul dintre cei care surprind cu pasiune și inspirație poveștile din zonă.

Ziua Bucovinei comemorează decizia Congresului General al Bucovinei de a uni regiunea Bucovina cu Regatul României din 28 noiembrie 1918.

Iașul, lider național la numărul bibliotecilor. Mihaela Ciobanu, reporter ”Incubator” în direct la Bună Dimineața cu Adina Șuhan

Publicat de Andreea Drilea, 27 noiembrie 2024, 08:48

Care este una dintre cele mai vechi biblioteci din Iași, am aflat în matinalul Radio România Iași, de la Mihaela Ciobanu, reporter ”Incubator” Radio România Iași:

Concert de colinde la Siret! Ioan Mateiciuc, directorul Centrului Cultural Siret în direct la Bună Dimineața cu Adina Șuhan

Publicat de Andreea Drilea, 26 noiembrie 2024, 10:01

Concert de colinde la Siret! Spectacolul de pe 22 decembrie 2024 este sold-out.

Ioan Mateiciuc, directorul Centrului Cultural Siret, în Bună Dimineața cu Adina Șuhan:

La Siret va avea loc un concert extraordinar de colinde susținut de solista Maria Coman și Grupul psaltic “Victor Ojog” al Seminarului Teologic Ortodox M-rea Neamț coordonat de pr. prof. Marius-Gabriel Brumă împreună cu psalții Ioan Cornițescu, Cristian Doboș și Irinel Munteanu, alături de elevii Atelierului de Muzică din Siret.

De când putem vedea Iașul din roata panoramică? Raluca Cebere, reporter ”Incubator” în direct la Bună Dimineața

Publicat de Andreea Drilea, 26 noiembrie 2024, 08:57

Primăria Iași anunță că: „Aprinderea iluminatului festiv montat cu ocazia Sărbătorilor de Iarnă va avea loc duminică, 1 decembrie 2024, în jurul orei 17.00, în zona bradului de pe pietonalul Ștefan cel Mare și Sfânt, în fața sediului Primăriei Municipiului Iași.”

”Omul care aduce vestea”: NMCC, concurs susținut de Asociaţia Europeană a Studenţilor în Drept. Bună Dimineața cu Adina Șuhan

Publicat de Andreea Drilea, 25 noiembrie 2024, 09:45 / actualizat: 25 noiembrie 2024, 11:46

Ilinca Bunescu, Director for Competions ELSA și Andrada Strat, Head of Committee NMCC-ului, la microfoanele Radio România Iași, în matinal Cu Adina Șuhan:

National Moot Court Competition este un concurs în care studenții în drept pot participa în calitate de agenți guvernamentali ai unor state fictive pentru a învăța să aplice legislația internațională si pentru a-şi dezvolta abilitățile practice de viitori practicieni.

NMCC are ca tematică, anul acesta, dreptul internațional public.

Competitia se desfășoară într-un cadru cât se poate de asemănător Curții Internaționale de Justiție, jurații fiind persoane autorizate în domeniul juridic.

ELSA (European Law Student’s Association/Asociaţia Europeană a Studenţilor în Drept) este cea mai mare asociaţie internaţională de studenţi în drept, non-guvernamentală şi apolitică, existentă de peste 40 de ani şi prezentă în 43 de ţări, însumeaza aproximativ 60.000 de membri la momentul de faţă.

25 noiembrie, Ziua Internațională pentru eliminarea violenței impotriva femeilor. Carolina Daraban, reporter ”Incubator” în direct la Bună Dimineața

Publicat de Andreea Drilea, 25 noiembrie 2024, 08:47

Carolina Daraban, reporter Incubator Radio România Iași, ne-a dat detalii în Bună Dimineața cu Adina Șuhan:

Datele statistice arată că violența impotriva femeilor și fetelor este cea mai răspândită încălcare a drepturilor omului și a libertăților fundamentale în întreaga lume, cu consecințe serioase asupra femeilor și fetelor.

(AUDIO) Politologul Lucian Dîrdală a comentat la Radio Iași rezultatul scrutinului de ieri și a explicat ascensiunea candidatului Călin Georgescu

Publicat de Andreea Drilea, 25 noiembrie 2024, 07:58 / actualizat: 25 noiembrie 2024, 9:01

Un candidat de extremă-dreapta, pro-Rusia, are un avans surprinzător în primul tur al acestui scrutin, notează BBC, Politico, France Press și Reuters.

France Press numește rezultatele preliminare ca fiind un cutremur electoral.

Călin Georgescu nu are un partid propriu, și-a făcut campanie în mare măsură pe platforma de socializare TikTok și rămâne cea mai mare surpriză a alegerilor.

În intervențiile sale publice, Georgescu a promis să pună capăt a ceea ce el numește supunerea față de Uniunea Europeană și NATO, în special privind sprijinul pentru Ucraina.

Politologul Lucian Dîrdală a comentat la Radio Iași rezultatul scrutinului de ieri și a explicat ascensiunea candidatului Călin Georgescu: ”Domnul Călin Georgescu este, evident, o surpriză pentru toată lumea prin scorul obținut. Cred că el se explică în primul rând prin transferul unui segment electoral pe care îl domina doamna Diana Șoșoacă, după descalificarea acesteia din cursă. De asemeni, cred că în cazul domnului Călin Georgescu, o parte din alegătorii naționalist-conservatori au considerat că este mai prezidențiabil și ca vârstă, și ca atitudini din trecut. Să ne amintim că domnul George Simion, principalul rival din tabăra suveranistă, a fost implicat în tot felul de incidente, astfel încât ne putem explica o opțiune pentru un naționalist-conservator mai serios. De asemeni, nu poate fi neglijată componenta prorusă și aici nu discutăm doar de aspecte de propagandă, de încercări de promovare ilicită de peste hotare ci discutăm și de atitudinea unei părți din electoratul românesc, iată probabil semnificativă, care își dorește altceva decât linia oficială pro-occidentală a guvernului și a opoziției mainstream.”

(Radio Iaşi/Lucian Bălănuță/FOTO roaep.ro)

Gabriel Cotabiță s-a stins din viata sîmbătă, 23 noiembrie 2024 – Interviu cu Horia Moculescu

Publicat de cristinaspinu, 23 noiembrie 2024, 23:34

Resprezentant al unei generații de artisti extrem de talentați, Gabriel Cotabiță a fost cântăreț, prezentator, producător muzical și de televiziune.

A debutat în muzica rock în anul 1975 alături de grupul Redivivus. În 1983 a devenit solistul trupei Holograf  și împreună au scos, în același an albumul „Holograf 1”.

În 1986 a fost contactat de Ionel Tudor pentru a-i interpreta la festivalul Mamaia o piesă. Din acest moment se dedică muzicii ușoare, pop și își formează o trupă de turneu, Vodevil.

În 2002 formează, alături de Mihai Pocorschi (chitară și voce) grupul VH 2. Cei doi artiști, care au mai cântat împreună în formația Holograf în prima jumătate a anilor 80’, s-au întâlnit într-o emisiune ca invitați și acolo le-a venit ideea înființării unei trupe care să le aducă revenirea pe piața muzicală românească.

Numele formației a fost ales VH2, de la „Vechiul Holograf”.

Mihai Pocorschi ne-a declarat astăzi că urmau să lanseze chiar acum, la final de an, o noua piesă, dar degradarea stării de sănătate a artistului a dus la amânarea acestei lansări.

Noua piesă, ultima înregistrare a lui Gabriel Cotabiță, va fi lansată cel mai probabil în cadrul unui eveniment ce va fi organizat în memoria regretatului artist.

Gabriel Cotabiță s-a stins din viata la vârsta de 69 de ani, după ce a suferit un AVC. Artistul se confrunta de multă vreme cu problemele de sănătate.

Cristina Spînu a vorbit despre Gabriel Cotabiță cu maestrul Horia Moculescu.

Horia Moculescu și-a exprimat durerea pierderii unuia dintre cei mai buni prieteni ai săi, un artist care a dat voce pieselor sale și alături de care a câștigat premii la festivaluri. Compozitorul a povestit despre ultima discuție pe care a avut-o cu Gabriel Cotabită, cu doar câteva zile înainte de a ajunge la spital în stare gravă.

Ascultați mai jos interviul realizat de Cristina Spînu și urmăriți videoclipul piesei „Raiul e pe pământ”, piesă  ce a obținut locul I la Festivalul de la Mamaia în 1995.

Documente de epocă, medalii, piese de arhivă, în expoziția ”Istorie fracturată. 250 de ani de la anexarea nordului Moldovei”, deschisă la Muzeul Național al Bucovinei. Emisiunea ”Weekend cu prieteni”, realizator – Horia Daraban (17.11.2024)

Publicat de hdaraban, 21 noiembrie 2024, 15:32 / actualizat: 22 noiembrie 2024, 8:58

Repere ale evenimentului istoric, trimiteri la implicațiile ulterioare ale acestui eveniment istoric se regăsesc în expoziția ce a fost vernisată, deci poate fi vizitată.

Punerea la punct, organizarea au însemnat un efort interinstituțional care a plecat de la Muzeul Național al Bucovinei și a implicat colaborări cu Serviciul Județean Suceava al Arhivelor Naționale și cu Muzeul Fălticenilor.

Într-un interviu la ”Weekend cu prieteni”, directorul muzeului de la Suceava, Emil Ursu, a vorbit despre rolul pe care și l-a asumat instituția prin pregătirea expoziției. De altfel, interlocutorul precizează că însuși titlul are menirea de a scoate în evidență ruptura bruscă a teritoriului; pe acest fundal, ”se întâmplă un lucru absolut interesant, important: marea nobilime, cu o singură excepție, cu excepția lui Vasile Balș, se retrage, firesc, la Iași, în capitala Moldovei”.

Emil Ursu mai spune că stăpânirea austriacă aduce și o administrare foarte eficientă, cu investiții, cum este Universitatea de la Cernăuți, dar mai ales în ceea ce înseamnă exploatarea resurselor naturale pe care le oferea Bucovina. În alt plan, se observă și schimbări demografice, prin venirea rutenilor, a polonezilor și a altor etnii, fenomen care constituie model pentru ceea ce mai târziu s-a numit ”Europa națiunilor”.

Horia Daraban: Să spunem, în deschiderea dialogului, pe afișul oficial al expoziției, un portret, iar, pe fundal, înscrisul dintr-un document de epocă?

Emil Ursu: Instituția noastră este poate cea mai în măsură să găzduiască o astfel de expoziție, având în vedere faptul că ceea ce mai târziu s-a numit Bucovina are, astăzi, câteva instituții reprezentative muzeale, un muzeu la Suceava și un alt muzeu la Cernăuți. Evident, firesc, până la un punct, cernăuțenii nu sunt neapărat interesați de acest moment, având în vedere războiul cu care se confruntă, fapt pentru care muzeul sucevean este singura instituție care s-a gândit și a hotărât să prezinte publicului, nu doar sucevean, ci și celor care vor fi prezenți ca turiști în zonă un moment istoric foarte important, până la urmă, pentru întreaga țară. Este vorba de 1774, momentul la care Bucovina este de facto ocupată de trupele austriece. Ocupația s-a făcut grație unei înțelegeri girată, până la urmă, de Rusia, unei înțelegeri a austriecilor cu turcii.

În urma războiului ruso-turc, Austria a ales să stea neutră, iar pentru neutralitatea sa a fost răsplătită cu nordul Moldovei istorice. Afișul prezintă un document otoman legat de această situație, să spun așa, și, în același timp, un portret. Este vorba de Iosif al II-lea, care era împreună cu mama sa, Maria Teresa, pe tronul Imperiului Austriac.

Horia Daraban: Revenind la expoziție, ce oferă ea vizitatorilor, cum este structurată?

Emil Ursu: Oferă, pe de o parte, foarte multe documente și piese legate de evoluția acestui teritoriu începând cu 1774. Primul document este chiar din acest an, un document prin care Gabriel von Spleny, primul guvernator militar austriac, îi spune episcopului de Rădăuți că, din acel moment, toate deciziile le va lua Aulica împărăție austriacă. Și continuă cu tot ce înseamnă istoria Bucovinei până aproape de 1918. Sunt documente legate de învățământ, legate, desigur, de administrație, legate de biserică, legate și de cultură, într-o oarecare măsură, legată de nobilime. Ați amintit colaborarea noastră cu Muzeul de la Făticieni, de acolo avem o diplomă de înnobilare a familiei Pruncu, o familie armenească foarte, foarte importantă în Bucovina. De asemenea, avem o reconfirmare la sfârșitul secolului  al XIX-lea, după 1850, a acelui titlu de înnobilare, document care, de data aceasta, aparține Muzeului din Suceava.

Horia Daraban: Să spunem ascultătorilor, titlul expoziției este ”Istorie fracturată. 250 de ani de la anexarea nordului Moldovei”. Putem sublinia care au fost efectele acestei alipiri a nordului Moldovei la Imperiul Habsburgic? Mă gândesc, în acest sens, pentru acest teritoriu, pentru populația autohtonă, poate și încheie demografică.

Emil Ursu: Nu întâmplător expoziția se numește ”Istorie fracturată”. Practic, o evoluție care începea din Evul Mediu timpuri, vorbesc de locuitorii Principatului moldav, sunt brusc rupți de țara mamă, intră în componența unui alt imperiu. Se întâmplă un lucru absolut interesant, important: marea nobilime, cu o singură excepție, cu excepția lui Vasile Balș, se retrage firesc la Iași, în capitala Moldovei. Ei bine, este șansa micii nobilimi să devină mare, mică nobilime care, ușor-ușor, după ce învață limba germană, intră efectiv în administrația austriacă, intră în Parlamentul Imperial, este înnobilată și devine o nobilime central europeană. Mai mult decât atât, Austria deschide universitate la Cernăuți, o universitate foarte importantă, în care investește foarte mulți bani, universitate care, după ce era urmată de tinerii bucovineni mai ales, aceștia puteau să meargă la Viena sau la Berlin sau la Munchen, să se înscrie la doctorat, ceea ce nu se întâmpla cu absolvenții universităților din România. Întotdeauna mai existau diferențe, ș.a.m.d.

Din punctul meu de vedere, Austria a constatat că Bucovina este o provincie mică, ușor de administrat, vitrină la Rusia și, atunci, a folosit toate aceste atuuri, uneori în favoarea populației locale, alteori nu. Însă per total, eu cred că această administrație a fost un câștig, pentru că a adus cadastru, a adus o administrație foarte eficientă. Bineînțeles, a exploatat foarte eficient în favoarea imperiului, se înțelege, resursele din Bucovina, iar pentru toate acestea a fost nevoie de populație. Mereu, mereu, s-a spus că austriecii au deznaționalizat zona. Nu este chiar real. Populația era destul de restrânsă ca oriunde pe glob. La o ocupație, o parte a populației se retrage. La fel s-a întâmplat și în Bucovina și, atunci, austriecii au oferit tot felul de facilități fiscale și de altă natură pentru cei care voiau să vină să lucreze, să se stabilească aici, ceea ce s-a și întâmplat.

Au venit foarte mulți ruteni. Oricum, la 1774, erau destul de mulți ruteni, mai ales în partea de nord a Bucovinei. Aceștia au venit și în partea de sud ca forță de muncă. Au venit din polonezi foarte mulți, mai ales pentru zona minieră. De asemenea, țipțeri din zona Zips. Tot pentru minerit au venit cehi, au venit slovaci, au venit italieni, bineînțeles, au venit austrieci și evrei. Erau evrei în Bucovina, însă au venit mult mai mulți, mai ales pentru diverse funcții administrative. Ca atare, această provincie, tolerantă și ușor de gestionat grație unei populații, mă refer la populația românească, foarte, foarte tolerantă la acel moment, a devenit un model pentru ceea ce mai târziu s-a numit ”Europa națiunilor”. Prima semnalarea acestei noțiuni de ”Europa națiunilor”, foarte interesant, apare în Imperiul Austriac cu referire la Bucovina.

Horia Daraban: În cheie personală, domnule director, care este cel mai atractiv exponat al expoziției ”Istorie fracturată. 250 de ani de la anexarea nordului Moldovei”?

Emil Ursu: Vorbeam de acel document de la 1774. Sunt documente destul, destul de rare ca valoare estetică, diploma de înnobilare a familiei Pruncu și, bineînțeles, diploma de reconfirmare a titlului. Sunt medalii foarte interesante pentru numismați. Sunt piese rare și, de asemenea, frumoase estetic și interesante din punct de vedere științific și din punct de vedere numismatic. Bineînțeles, expoziția cuprinde și o serie de panouri care încearcă să prezinte publicului, succint, istoria Bucovinei până aproape de 1918, zic eu, informații utile și bine structurate.

Varianta udio a interviului:

Despre frumusețile naturale ale Moldovei, profesor universitar doctor inginer Cătălin Roibu: ”Codrul Secular de la Slătioara, Suceava, este oglinda din trecut a pădurilor din Carpați”. Emisiunea ”Weekend cu prieteni”, realizator – Horia Daraban (17.11.2024)

E locul unde arborii se nasc, ating vârste matusalemice, de sute de ani, și unde mor fără ca omul să își lase amprenta. Este zonă de cercetare și studiu științific în domeniul silviculturii. Deși poate mai puțin cunoscut pe hărțile turistice, spațiul, spun studiile de specialitate, are caracter de unicitate pentru România.

Publicat de hdaraban, 21 noiembrie 2024, 09:45

Este vorba despre Rezervația Naturală Codrul Secular Slătioara, situată în partea de sud-vest a județului Suceava și care se întinde pe o suprafață de peste 1050 de hectare.

La ”Weekend cu prieteni”, unul din invitației ediției a fost profesor universitar doctor inginer Cătălin Roibu de la Facultatea de Silvicultură a Universității ”Ștefan cel Mare” din Suceava.

În dialogul cu Horia Daraban, interlocutorul a prezentat elementele care oferă caracterul de unicitate al Codrului Secular de la Slătioara. Unul dintre ele ține de complexitatea ecosistemelor pe care natura le-a dezvoltat de-a lungul miilor de ani, în cele peste 1000 de hectare ale pădurii.

Specialistul în silvicultură mai spune că cercetările realizate au arătat că arborii din pădurea de Slătioara, care trăiesc în condiții optime din punct de vedere al umidității, din punct de vedere al temperaturii, sunt mai vulnerabili față de cei care au fost supuși unor condiții climatice extreme pe o perioadă mult mai lungă de timp.

Horia Daraban: Spun eu, din studioul Radio Iași, impresionant la adresa Codrului Secular de la Slătioara și poate dumneavoastră ne oferiți justificările…

Cătălin Roibu: Este impresionant prin natura ecosistemelor care se găsesc acolo, pentru că este o pădure neatinsă de om de sute de ani. Adică, nu există un management silvic așa cum îl înțelegem noi. România are o tradiție importantă în silvicultură, peste 120 de ani de cultură a pădurii, o cultură veche a pădurii la nivel european. Dar la nivelul Codrului Secular de la Slătioara, acest management al pădurii nu a fost niciodată aplicat. S-a încercat în 1940. S-a încercat, la un moment dat, ca zona respectivă să fie supusă culturii pădurilor, dar un ceh, Frank Opletal   la vremea respectivă, a mers la rege și a spus: ”Sire, nu interveniți în această pădure pentru că este prea frumoasă, este prea importantă pentru zona Carpaților Orientali.” Atunci, se dădea în schimb Codrul Secular de la Giumalău. Iar regele României a spus ”o să aveți două rezervații naturale” și atunci au rămas și Giumalău, și Slătioara.

De ce este importantă Slătioara? Pentru că acolo arborii sunt în toate fazele lor de dezvoltare, de la puieți până la arbori aflați la vârsta longevității fiziologice, adică patru-cinci sute de ani. Arbori de brad, de fag și de molid. Este unic, pentru că avem această combinație destul de rară să ai brad, fag și molid la un loc. În general, pădurile naturale din Carpați au brad și fag, mai puțin molid, dar aici molidul este natural. Este o pădure în care găsești arbori cu înălțimi peste 50 de metri, arbori cu dimensiuni impresionante. La diametre, peste un metru, la fag și la brad. Este o pădure unică, în care, când intri, simți că intri în rai.

Horia Daraban: Există o evidență, domnule profesor, în ceea ce privește cel mai bătrân arbore din această pădure?

Cătălin Roibu: Greu de spus. Cu siguranță sunt arbori care au peste 400 de ani. Atât eu, cât și colegul meu Gabriel Duduman, am prelevat probe din această pădure naturală, am identificat și fagi și brazi cu vârste peste 400 de ani.

Horia Daraban: Spuneam și ați punctat și dumneavoastră legat de unicitatea pentru România, mai exact în ce constă ea? Diversitatea speciilor sau simplul fapt că pădurea a rămas neatinsă de om?

Cătălin Roibu: O parte ca a rămas neatinsă de om pe o suprafață atât de mare; faptul că sunt anumite specii care sunt endemice în Slătioara, atât specii de plante cât și specii de insecte. Are o structură deosebită pădurea respectivă, modul în care sunt organizați arborii; o foarte mare cantitate  de lemn mort, toate aceste aspecte au dus la introducerea acestei rezervații naturale în patrimoniu universal UNESCO.

Horia Daraban: Mai există ceva asemănător în Europa?

Cătălin Roibu: În Europa nu, dar în România da. Mai sunt Codrii de la Șinca Veche din Brașov, din Făgăraș, și Iauna – Craiova. Este o rezervație în zona Băilor Herculane.

Horia Daraban: Codrul Secular de la Slătioara este o oglindă a ceea ce era acum câteva sute de ani în Moldova istorică?

Cătălin Roibu: Este oglinda pădurilor naturale ale Carpaților. Acesta este modelul pe care Slătioara ni-l oferă, o oglindă din trecut a pădurilor din Carpați, înainte de a începe un management silvic pe care l-a introdus stăpânirea austriacă, după răpirea Bucovinei în 1775. Atunci, au transformat toate pădurile care erau asemănătoare Slătioarei în păduri gospodărite și au introdus molidul în locul fagului și au transformat mai mult arborete pure de molid pe care le avem, în momentul de față, în județul Suceava. Iar modelul natural al pădurilor din Carpați este modelul pe care îl oferă Rezervația Codrul Secular de la Slătioara.

Horia Daraban: Cu siguranță, putem vorbi despre echilibru în ceea ce privește ecosistemele din Codrul Slătioarei. Cineva ar putea spune că, fără intervențiile de curățare, pădurea ar putea intra în declin. Puteți contrazice o astfel de afirmație?

Cătălin Roibu: O pădure care a luat naștere prin propriile forțe și s-a gospodărit prin propriile forțe, fără ca omul să intervină, pe parcursul a miilor de ani este o pădure foarte stabilă. Dar asta nu înseamnă că acum pădurea gospodărită de om, dacă o lași să urmeze ciclul natural va arăta fix la fel. Nu, pentru că, uneori, natura are niște reguli care s-ar putea să nu ne placă. S-ar putea să fie uscări în mască, s-ar putea să avem incendii de pădure. Reglajele astea fine, care sunt în Codrul Secular de la Slătioara și în alte păduri asemănătoare, s-au obținut în urma unei dinamici pe mii și mii de ani. E bine să avem modelul pe care ni-l oferă natura tot timpul. Este un model în care, dacă noi nu intervenim, vedem natura, ce specii promovează, în ce direcție natura își dorește să meargă.

Iar noi, pe baza acestor modele, acestor laboratoare vii, putem să ajustăm management-ul pădurilor astfel încât să fim apropiați de dorința naturii.

Horia Daraban: Din ceea ce spuneți dumneavoastră, rezultă concluzia că e greu de replicat. pentru generațiile viitoare, ceea ce este Codrul Secular de la Slătioara.

Cătălin Roibu: Este greu de replicat. Ca să ajung la nivelul de complexitate și de organizare a pădurii de la Slătioara, mi-ar trebui mii și mii de ani în spate. Dar suntem norocoși, pentru că România are și cea mai mare suprafață cu păduri naturale, aceste laboratoare vii, cea mai are suprafață din Europa, exceptând țările nordice. Silvicultura românească se bazează pe un concept apropiat de natură; ”close to nature silviculture” se numește, în care noi folosim mecanisme de conducere și gospodărire a pădurii bazate pe mecanismele naturii.

Horia Daraban: Spuneam de cercetări, în introducerea noastră, de studii științifice și, în acest sens, domnule profesor Roibu, vă invit să dați un exemplu de cercetare științifică, care să fie legată, inclusiv prin concluzii, de ceea ce este, de ceea ce oferă spre descoperire Codrul Secular Slătioara.

Cătălin Roibu: Facultatea noastră are o rețea de monitorizare a structurii și dinamicii pădurii în Codrul Secular de la Slătioara, pe o suprafață de probă de 500m² pe fiecare hectar de pădure. Este o rețea unică în Europa în momentul acesta, în care noi, o dată la zece ani, venim și reinventariem să vedem și procese de mortalitate și procese de regenerare și procesele de creștere și dezvoltare ale arborilor. Astfel, putem transmite către colegii practicieni unele informații pentru gospodărirea durabilă a resursei forestiere din România. Slătioara este un obiectiv foarte dorit de cercetători din întreaga Europă. Colegii de la Padova au o suprafață de patru hectare aici, pe care o monitorizează împreună cu noi de la Facultatea de Silvicultură din Suceava.

Noi, de exemplu, în cadrul laboratorului de biometrie a Facultății de Silvicultură, am scos probe din arbori de fag de la Slătioara și le-am testat reziliența la evenimentele extreme. Surprinzător, a ieșit faptul că fagul care trăiește la Slătioara e mai sensibil decât un fag care trăiește în condiții mai de limită. Ar părea foarte ciudată concluzia noastră, dar am aliniat-o cu cercetările la nivel european și concluzia cercetărilor noastre se bazează pe faptul că arborii care trăiesc în condiții optime din punct de vedere al umidității, din punct de vedere al temperaturii, sunt mai vulnerabili, pentru că ei nu au știut ce înseamnă aceste evenimente extreme de-a lungul timpului. Așadar, un eveniment extrem îl afectează mai mult decât pe un arbore care a trăit în condiții de extrem o perioadă mult mai lungă de timp.

Horia Daraban: Mergeți cu studenții în Codrul Secular de la Slătioara?

Cătălin Roibu: Studenții noștri participă, an de an, în Codrul Secular de la Slătioara la discipline atât de ciclul de licență, ciclu de masterat. Și studenții de la doctorat participă și își culeg datele de acolo.

Horia Daraban: Putem, prin prisma celor precizate până acum, să spunem, Codrul Secular de la Slătioara merită vizitat, merită văzut și în această cheie turistică?

Cătălin Roibu: Merită văzut și în această cheie turistică. Este un punct obligatoriu pe harta Bucovinei. Orice turist care ajunge în județul Suceava trebuie să viziteze Codrul Secular de la Slătioara, pentru că este unic în lume, face parte din patrimoniul universal UNESCO. Colegii de la Direcția Silvică Suceava au realizat trasee tematice, au folosit foarte multe informații prin care chiar și un necunoscător în tainele pădurii poate să se informeze corect.

Varianta audio a dialogului:

sursa foto: facebook/ Facultatea de Silvicultură/ cătălin roibu

#InfoEconomic: Horia Popa, CEO Singularity9, companie de IT din SUA: pentru ca Iașiul să urce în clasamente de profil, ”firmele din oraș ar trebui să se ducă în zona de excelență, să facă mai vizibilă zona de performanță în tehnologia informației”

Publicat de hdaraban, 19 noiembrie 2024, 23:59 / actualizat: 20 noiembrie 2024, 13:02

Mai mult decât atât, compania lui Horia Popa are și o filială în expansiune la Iași, tocmai pentru că așteptările partenerilor americani legate de pregătirea profesională și etica muncii au corespondențe cu ceea ce oferă  specialiștii în IT care activează în oraș.

La #InfoEconomic, plecând de la statistici legate de locurile pe care le ocupă Iașiul la nivel național prin industria tehnologiei informației (poziționări  pe treapta a treia sau a patra), interlocutorul lui Horia Daraban  spune că importante pentru urcarea în astfel de topuri sunt volumele de proiecte, dar mai ales activitatea companiilor în cheia excelenței, a inovării.

Horia Popa consideră că ”principala piedică în dezvoltarea industriei IT de la Iași este lipsa de investitori în companii care să fie autohtone 100% sau să activeze în principal în Iași.”

El adaugă: ”din păcate, companiile mari au absorbit din piața de muncă crema și e dificil să duci pe cineva dintr-un context confortabil la o companie mare și să-i spui ”trebuie să riscăm puțin. Nu știm ce o să fie peste un an. Hai să vedem, poate câștigi mai puțini bani o perioadă. Hai să vedem, poate ne iese, poate nu ne iese”. Cred că această întâlnire nefericită a celor două condiții face ca lucrurile să nu fie atât de bune pe cât ar putea.”

Horia Daraban: Ce domeniu acoperă compania pe care o conduci?

Horia Popa: Noi suntem specializați în domeniul de media și entertainment, mai ales pe zona de streaming, să spunem așa.

Horia Daraban: De ce un ieșean cu o companie în Statele Unite și cu filială la Iași? Nu se putea invers?

Horia Popa: Desigur, orice este posibil. Noi am ales să deschidem compania în Statele Unite, pentru că era mai ușor din punctul de vedere al relației comerciale pe care preconizam că o s-o avem și pe care o avem acum, și anume cu o companie mare din Statele Unite. Din punct de vedere legal, era mai ușor să avem toate, să zicem, ”asset-urile” și proprietatea intelectuală în Statele Unite.

Horia Daraban: Este o rețetă ieșită din comun, companie deschisă de români în Statele Unite și cu filiale în țară?

Horia Popa: N-aș spune că  e ieșit din comun, dar nu este nici foarte des întâlnită.

Horia Daraban: Interesul de a deschide o filială la Iași ține cu siguranță de anumite avantaje?

Horia Popa: Absolut, avantaje și afinități. Avantajele țin de forța de muncă din oraș și faptul că eu fiind ieșean, o cunosc foarte bine, iar, să zicem, afinitățile, prin prisma faptului că locuiesc aici, era mult mai simplu pentru mine să deschid o filială în Iași decât în alt oraș.

Horia Daraban: Referitor la forța de muncă, răspunde ea exigențelor de peste ocean?

Horia Popa: Aș spune că da, dar cu un asterisc, și anume, cei care sunt profesioniști în domeniul nostru și nu mă refer doar la media și entertaiment, în general, în domeniul IT, sunt nu doar bine văzuți, dar performează bine în contexte, să zicem, transatlantice. Pentru noi, excelența este foarte importantă și am construit relațiile de business în Statele Unite pe baza acestei excelențe. Cei din State apreciază destul de mult modul în care lucrăm: o dată la mână, abilitățile, dar mai mult decât abilitățile este, cred, acest ”work ethic” (etica muncii), care se mulează bine pe calapodul celor din Statele Unite.

Horia Daraban: Nu a existat o concurență cu ceea ce oferea sud-estul Asiei, spre exemplu?

Horia Popa: Concurența cu Asia este, să spunem, este din ce în ce mai ascuțită, mai ales în condițiile economice curente, când toată lumea vrea să reducă din costuri. A apărut și AI-ul (inteligența artificială), care trage mult în anumite direcții. Noi, datorită faptului că suntem într-o zonă de nișă, nu avem, să zicem, luxul volumului. Noi avem luxul performanței. Și atunci, la capitol performanță, din punctul meu de vedere, stăm foarte bine.

Horia Daraban: Plecând de la compania ta, care sunt provocările legate de desfășurarea afacerii? Până la urmă, spre exemplu, în anii trecuți, se vorbea despre cererea foarte mare de specialiști în IT, dacă e să vorbim la modul general, se cerea forță de muncă. Acum, sunt alte provocări sau se păstrează această piedică?

Horia Popa: Cred că în anumite zone da, dar, în general, nu. A fost o mică bulă legată de pandemie și perioada imediat după pandemie. Acum, cred că economia, cel puțin în zona IT, se reașază și ajung lucrurile într-o zonă pe care eu o consider mai corectă. Adică, performanța să fie valorizată, volumul valorizat, dar la adevărat a lui valoare. Probabil că piedica cea mai mare este lipsa de investitori în companii care să fie autohtone 100% sau să activeze, în principal, în Iași. Investitorii, în zona asta, nu prea există și dacă sunt, nu prea au unde să investească. Din păcate, companiile mari au absorbit din piața de muncă crema și e dificil să duci pe cineva dintr-un context confortabil la o companie mare și să-i spui ”trebuie să riscăm puțin. Nu știm ce o să fie peste un an. Hai să vedem, poate câștigi mai puțini bani o perioadă. Hai să vedem, poate ne iese, poate nu ne iese”. Cred că această întâlnire nefericită a celor două condiții face ca lucrurile să nu fie atât de bune pe cât ar putea.

Horia Daraban: Cum se vede Iașiul și ceea ce oferă el în acest domeniu pe plan internațional?

Horia Popa: Iașiul de mult timp se vede bine. Colaboratorii noștri din Statele Unite vin aici cam o dată pe an și din ce în ce mai mulți și cu mai mult drag. Este clar că există o simpatie și o conexiune între ce putem noi oferi și ceea ce își doresc dânșii să primească. Și asta se reflectă în relațiile de business, în modul în care se face parteneriatul..

Horia Daraban: Pentru că am avut în introducerea dialogului nostru câteva cifre, câteva statistici, ce împiedică Iașiul să urce în clasamente care monitorizează dezvoltarea industriei de IT?

Horia Popa: Dacă ne referim strict la numere, atunci cred că lucrurile ar trebui puțin nuanțate. Numerele reflectă o dimensiune de volum. După cum am spus, anumite lucruri se bazează și pe excelență și atunci eu cred că ar trebui ca mai multe companii, nu neapărat înființate în Iași, companii care activează în Iași, să se ducă în zona asta de excelență, să facă puțin mai vizibilă zona asta de performanță mare și apoi zona de volum să fie secundară, adică să vină ca o completare a lucrurilor ăstora. Deocamdată sunt câteva companii care fac asta, dar sunt puține și în statisticile pe care le-ai prezentat nu sunt așa de semnificative.

Horia Daraban: Inovația are loc în acest tablou pe care l-ai creionat?

Horia Popa: Noi suntem o firmă care face multă inovație, îi ajutăm pe partenerii noștri din State să dezvolte tehnologii inovatoare în domeniul în care activăm. Dar în afară de noi, desigur, mai sunt câteva companii mari în Iași care fac inovație. Din păcate, nu sunt așa de multe și, într-adevăr, n-ar strica să facem mai mult în direcția asta.

Horia Daraban: Deci ideile inovatoare pleacă de la Iași și sunt patentate în Statele Unite.

Horia Popa: În cazul nostru, așa este, avem până acum o mână de patente deja aprobate, mai sunt câteva în lucru. Pentru noi a fost o realizare foarte mare să vedem primul patent publicat și apoi și pe următoarele.

Horia Daraban: În ideea ceea ce am discutat până acuma și tu ai menționat la un moment dat, ia inteligență artificială locul programatorului, omului care scrie, concepe în zona de tehnologie a informației?

Horia Popa: Din punctul meu de vedere, cel puțin deocamdată, nu este cazul. Cu siguranță, pentru, să zicem, lucruri mai puțin complexe, ea poate fi un ajutor bun în direcția asta, dar pentru lucruri mai ample, cel puțin deocamdată, nu este cazul. Noi, ca o glumă, mai spuneam că abia așteptăm un proiect mare, care să fie făcut masiv cu AI (inteligența artificială) și care, la un moment dat, să aibă probleme. Atunci, lucrurile o să degenereze puțin, pentru că o să trebuiască să vină cineva să facă mentenanță peste o arhitectură concepută, să zicem, sau emisă de un AI. Acolo va fi o situație crâncenă.

Horia Daraban: Se observă deosebiri, diferențe la nivel antreprenorial, în ideea de business, a modului de a gândi afaceri în industria IT, ceea ce se întâmplă în țara noastră, în Europa și ceea ce se întâmplă în Statele Unite ale Americii, diferențe de la cer la Pământ?

Horia Popa: Foarte mare, dar nu neapărat Statele Unite versus Iași, România, ci Statele Unite versus Europa, în general.

Horia Daraban: În ce constau aceste diferențe?

Horia Popa: În primul rând, din punct de vedere personal, am avut de-a face, în Statele Unite, întotdeauna, cu valorizarea performanței. ”Ai făcut ceva? Poftim rezultatul muncii tale”.

În Europa, experiența mea spune că lucrurile sunt evaluate a priori. Adică, ai un anumit nivel de experiență, ai să fii plătit, atât. Nu ești, să zicem, recompensat procentual cu aportul la succesul unui proiect sau al unei organizații. În Statele Unite, se pune mai mult accent pe valoarea adusă efectiv business-ului. Din punctul meu de vedere, o economie de piață coerentă există în Statele Unite, în sensul în care este foarte dinamică. Noi avem mult de adus de acolo. Aici avem și noi avantajele noastre, și anume, am menționat acest ”work ethic”, care este foarte bine pliat pe ceea ce se întâmplă în Statele Unite, dar ar trebui să aducem mai mult aici zona asta de a ne asuma riscuri, de a face anumite lucruri cu pasiune, dar cu un plan. Cam în zona asta cred că ar trebui punctat.

Horia Daraban: Ce planuri sunt pentru anul 2025 pentru compania americană și care are filială la Iași? Numele companiei?

Horia Popa: Singularity9. Planurile noastre sunt destul de ample, în sensul în care tocmai ce am deschis niște oportunități de colaborare mai mari. Sperăm să reușim să găsim și colegii care să ni se alăture. Nu cred în Făt-Frumos, o companie să crească într-un an cât altele în șapte, dar, cu siguranță, e o cale de mijloc, să creștem într-un an cât alții, poate, în doi, asta cred că este fezabil.

Horia Daraban: Pe ce se bazează proiecția?

Horia Popa: Pe experiență și pe planurile pe care le avem și care sunt deja în mișcare. Se pare că anumite lucruri funcționează. Oricum, economia Statelor Unite ale Americii merge mult mai bine decât ceea ce se întâmplă în zona europeană și noi suntem aici gata să-i ajutăm.

Varianta audio a interviului: