Dirijorul Vlad Vizireanu, invitat pe 19 aprilie la Filarmonica Moldova, iar pe 20, la Univers Muzical cu Daniela Vlad

Publicat de dvlad, 19 aprilie 2024, 13:48

Programul conține lucrări din literatura muzicală romantică scandinavă:

Edvard Grieg – Concertul în la minor pentru pian și orchestră, op. 16

Solistă: Raluca Știrbăţ, pian

Jean Sibelius – Simfonia nr. 2 în re major, op. 43

O dată cu întâlnirea cu dirijorul Vlad Vizireanu, ne-am propus să vă oferim doar o introducere la frumoasa Simfonie de Jean Sibelius, celebrul Concert de Edvard Grieg fiind mult mai cunoscut de către public. După biografia autorului de până la crearea Simfoniei a 2-a, se găsește și biografia extinsă a dirijorului invitat.

Vă invităm să ascultați emisiunea Univers Muzical de duminică, 20 aprilie, pentru interviul complet și alte subiecte de actualitate muzicală.

Ne auziți pe toate frecvențele Radio Iași și online pe radioiasi.ro/asculta-live, în fiecare sâmbătă și duminică, între 18.03-20.00.

Iată două fragmente din interviul acordat pentru Radio Iași de dirijorul Vlad Vizireanu, primul în care se referă la simfonie, iar al doilea oferă detalii despre începuturile carierei sale.

Născut Johan Julius Christian, Jean Sibelius a trăit între 1865 și 1957 și aparține perioadei de trecere dintre romantismul târziu și modernism în muzica finlandeză. Este considerat cel mai mare compozitor al țării sale, iar muzica sa este adesea creditată de a fi dat Finlandei o identitate națională mai puternică, în vremurile unor mari încercări de rusificare de la sfârșitul secolului al XIX-lea.
Cele mai cunoscute compoziții ale sale sunt Finlandia, Karelia Suite, Valse triste, Concertul pentru vioară, simfonia corală Kullervo și Lebăda din Tuonela (din Suita Lemminkäinen). În miezul operei sale sunt și cele șapte simfonii, astăzi interpretate și înregistrate în mod regulat în Finlanda și în țări din întreaga lume, alături de celelalte lucrări majore ale sale. Sibelius a compus prolific până la mijlocul anilor 1920, dar după ce a terminat Simfonia a șaptea (1924), muzica de scenă pentru Furtuna (1926) și poemul Tapiola (1926), a încetat să mai creeze în ultimii 30 de ani de viață – o retragere numită „tăcerea din Järvenpää” (locul casei sale).
Biletul finlandez de 100 de mărci a prezentat imaginea sa până în 2002, când a fost adoptată moneda euro.
Din 2011, Finlanda sărbătorește o zi a drapelului pe 8 decembrie, ziua de naștere a compozitorului, cunoscută și sub numele de Ziua muzicii finlandeze.

Vă invit să urmărim împreună începuturile creației sale, până la Simfonia a 2-a, pe care o vom asculta în interpretarea orchestrei Filarmonicii ieșene.
După ce a absolvit liceul în 1885, Sibelius a început prin a studia dreptul, dar marele său interes pentru muzică l-a atras până la urmă către Institutul de Muzică din Helsinki (acum Academia Sibelius), unde a studiat din 1885 până în 1889.
Unul dintre profesorii săi a fost fondatorul acestuia, Martin Wegelius, care a făcut mult pentru a sprijini dezvoltarea educației în Finlanda. El a fost cel care i-a dat autodidactului Sibelius primele sale lecții formale de compoziție. O altă influență importantă a fost profesorul său Ferruccio Busoni, pianist-compozitor cu care s-a bucurat de o prietenie pe tot parcursul vieții. Cercul său apropiat de prieteni i-a inclus pe pianistul și scriitorul Adolf Paul și pe viitorul dirijor Armas Järnefelt, a cărui soră Aino avea să devină soția lui Sibelius. Cea mai remarcabilă dintre lucrările sale din această perioadă a fost Sonata pentru vioară în fa, care amintește mai degrabă de Grieg.
Studiile muzicale le-a desăvârșit la Berlin (1889-1890) cu Albert Becker și la Viena (1890-1891) cu Robert Fuchs și Karl Goldmark. La Berlin, a avut ocazia să-și lărgească experiența muzicală mergând la o varietate de concerte și opere, inclusiv la premiera poemului Don Juan de Richard Strauss. De asemenea, l-a auzit pe compozitorul finlandez Robert Kajanus dirijând Filarmonica din Berlin într-un program care a inclus o piesă proprie, patriotică, despre care se crede că ar fi declanșat interesul său de a folosi poemul epic Kalevala ca bază pentru propriile compoziții. În timp ce se afla la Viena, a devenit deosebit de interesat de muzica lui Anton Bruckner, pe care, pentru o vreme, l-a considerat cel mai mare compozitor în viață, deși a continuat să manifeste interes pentru creațiile lui Beethoven și Wagner. Și-a petrecut anul în Viena, petrecând frecvent și jucând jocuri de noroc cu noii săi prieteni. Tot la Viena, s-a orientat către compozițiile pentru orchestră, lucrând la o uvertură și la o scenă de balet. În timp ce lucra deja la Kullervo, o lucrare orchestrală cu cor și soliști inspirați de Kalevala, s-a îmbolnăvit și a avut nevoie de o operație de calculili biliari. La scurt timp după ce s-a întors la Helsinki, Sibelius s-a bucurat să-și dirijeze Uvertura și Scena de Balet într-un concert popular. De asemenea, a continuat să lucreze la Kullervo, a cărei premieră a avut loc la Helsinki, la 28 aprilie 1892, și s-a bucurat de un succes enorm.
Dezamăgit că nu își poate urma cariera de violonist, Sibelius a petrecut timp îndelungat pentru a studia la Viena, Berlin, iar în 1900-1901 a locuit în Italia împreună cu toată familia lui. De asemenea, a compus, dirijat și a dus o viață socială activă în țările scandinave, Marea Britanie, Franța și Germania. Mai târziu și în Statele Unite.
După ce s-a căsătorit cu Aino, fiica de 17 ani a generalului care guverna provincia Vaasa, tinerii căsătoriți și-au petrecut luna de miere în Karelia, regiunea care a dat poemul Kalevala, scriere semnificativă pentru literatura finlandeză și care l-a inspirat să scrie poemul simfonic En saga și suitele Lemminkäinen și Karelia. Acolo și-au construit o casă, pe malul lacului Tuusula, Järvenpää și au avut șase fiice: Eva, Ruth, Kirsti (care a murit la vârsta de un an de tifoidă), Katarina, Margareta și Heidi. Eva s-a căsătorit cu industriașul Arvi Paloheimo, iar mai târziu a devenit director executiv al corporației Paloheimo. Ruth Snellman a devenit o actriță renumită, Katarina Ilves s-a căsătorit cu un bancher, iar Heidi Blomstedt a fost designer, soția arhitectului Aulis Blomstedt. Margareta s-a căsătorit cu dirijorul Jussi Jalas, fratele lui Aulis Blomstedt.
Despre muzica pentru orchestră Kullervo, din 1892, s-a scris că este o „muzică finlandeză”. Peste un an, la Helsinki, versiunea extinsă a piesei En saga a fost criticată pentru lungimea ei, în timp ce despre Kullervo s-a spus că este de neînțeles și lipsită de vitalitate, doar o lucrare corală bucurându-se de sprijinul presei de specialitate. În 1893 a fost prezentată publicului și versiunea completă a suitei Karelia, care a avut parte și de o montare cu decoruri. Muzica sa era din ce în ce mai cunoscută și în orașele mari, la Turku și Helsinki, datorită numeroaselor programări în concerte.
S-a spus despre opera la care a lucrat în această perioadă că era scrisă sub influența lui Wagner, după care a căzut sub vraja lui Liszt. Din operă a extras până la umră doar o suită de legende, Lemminkäinen Suite care au avut premiera în 1896. Părerile au fost împărțite, în timp ce unii au considerat muzica finlandeză, alții au găsit un solo de corn englez mult prea lung, în The Swan of Tuonela , iar prima legendă, Lemminkäinen and the Maidens of the Island, a fost numită vârful creației sale de până atunci.
Începân din 1898, Sibelius primește un grant anual substanțial, care îi permite să renunțe la activitățile pedagogice și să-și vadă de compoziție. Inițial pentru o perioadă de zece ani, grantul i-a fost apoi atribuit pe viață. O suită extrasă din muzica de scenă pentru piesa King Christian II de Adolf Paul din 1898 i-a fost publicată în Germania și cântată la Helsinki, Stockholm și Leipzig. Sibelius a comentat mulțumit: „A sunat excelent și tempo-ul a fost cel mai potrivit. Cred că e prima oară când reușesc să fac ceva foarte bun”
În ianuarie 1899, Sibelius a scris prima sa simfonie într-un moment în care sentimentele lui patriotice erau sporite de încercarea împăratului rus Nicolae al II-lea de a restrânge puterile Marelui Ducat al Finlandei. Simfonia a fost bine primită la Helsinki, alături de o altă piesă în premieră, și mai convingătoare, flagrant patriotică: Cântecul atenienilor pentru cor de băieți și de bărbați. Cântecul ia adus imediat lui Sibelius statutul de erou național. O altă lucrare patriotică a urmat în același an, sub forma a opt tablouri care descriu episoade din istoria Finlandei, cunoscute sub numele de Muzica de celebrare a presei, scrisă în sprijinul personalului ziarului Päivälehti, care fusese suspendat pentru o perioadă după ce a criticat dominația rusă. Ultimul tablou, „Finlanda se trezește”, a fost deosebit de popular; după mici revizuiri, a devenit binecunoscutul poem Finlandia.
In februarie 1900 moare fetița cea mai mică a familiei, Kirsti. Tatăl îndurerat se îmbarcă totuși într-un turneu internațional în 13 orașe, printre care Stockholm, Copenhaga, Hamburg, Berlin și Paris. Berliner Börsen-Courier, Berliner Fremdenblatt și Berliner Lokal Anzeiger au consemnat entuziasmul pe care l-a stârnit peste tot muzica lui Sibelius.
Cea de a 2-a Simfonie este scrisă în timpul șederii în Italia, în 1901-1902, Sibelius fiind oarecum inspirat de soarta lui Don Giovanni din opera lui Mozart. Premiera de la Helsinki din martie 1902 a avut un succes răsunător. Capodopera absolută era adorată de finlandezi. Dacă acest succes I s-a urcat puțin la cap, vă invit să-i citiți dvs. biografia în continuare și să decideți. După întâlnirea sa cu Gustav Mahler la Helsinki, Simfonia a 3-a de Sibelius avea să fie primită destul de reținut de publicul din Skt Petersburg și ceva mai bine la Moscova, în 1907.
Simfonia a 2-a rămâne cea mai populară și cea mai înregistrată dintre simfoniile sale. Primele acorduri și creșterea lor progresivă sunt motivul care străbate apoi toată simfonia. Tema eroică din final, interpretată de trompete mai degrabă decât de suflătorii din lemn din original, amintește de reputația sa de erou național.

Simfonia durează aproximativ 45 de minute și are următoarea structură:

Prezență obișnuită în circuitul competițional, Vlad Vizireanu a debutat la pupitrul Orchestrei Simfonice din Londra, la Barbican Hall, după ce a câștigat Premiului al II-lea la Concursul Donatella Flick din 2016. Vizireanu a fost unul dintre cei 14 dirijori (dintr-un total de 400 de candidați din întreaga lume) invitat să participe la renumitul concurs de dirijat Gustav Mahler și să conducă Orchestra Simfonică din Bamberg. De asemenea, a câștigat Premiul al II-lea la Concursul Internațional de dirijat Cadaqués, unde a condus Orquestra de Cadaqués într-un concert transmis internațional ce a avut loc în sala Auditorium din Barcelona. Vlad Vizireanu este un promotor fervent al muzicii noi, fiind fondatorul și directorul executiv al Impulse New Music Festival (din 2019), un program de vară de două săptămâni din Santa Barbara, California, care reunește compozitori și interpreți tineri, cu scopul comun de a descoperi lumea muzicii noi. Vlad Vizireanu a prezentat compoziții contemporane alături de Orchestra Festivalului Castleton, Orquestra de Cadaqués și Hebrides New Music Ensemble. În 2018, a fost invitat la Concursul Malko cu Orchestra Simfonică Națională Daneză

Descris drept dirijor cu „gesturi ample, claritate, precizie și pasiune autentică”, Vlad Vizireanu continuă să pună o amprentă impresionantă și dinamică în lumea muzicii ca dirijor și educator internațional.

În calitate de câștigător recent al concursurilor de dirijat „Only Stage” și Hans von Bülow în 2021, următoarele debuturi includ Orchestra „La Verdi” din Milano, Orchestra Academiei Orfeo (Festivalul de muzică din Oregon), Orquesta della Magna Grecia, Opera de Stat din Varna, Orchestra Simfonică MÁV din Budapesta, Filarmonica Brașov și Orchestra de Cameră Florentină. Alte orchestre pe care le-a dirijat Tonhalle-Orchester, Lucerne Festival Strings, New World Symphony și Manhattan School of Music Symphony.

A fost dirijor supleant pentru Filarmonica din Los Angeles, Simfonia San Diego, Filarmonica din Napoli (Florida) și Orchestra Sarasota. Printre angajamentele sale recente și viitoare se numără Wiener Kammerorchester, Orchestra Națională Lille, Orchestra Națională Radio România și Orchestra de Cameră, Filarmonica Moldova Iași, Filarmonica de Stat Sibiu, Filarmonica Ploiești și Filarmonica Târgu Mures. A fost invitat să conducă la Festivalul Gstaad, Festivalul Castleton și Festivalul de muzică Chautauqua.

În toamna lui 2013 a fost invitat să-și facă debutul la renumitul Festival Enescu de la București, unde a susținut un concert alături de membri ai Pittsburgh Symphony și Royal Camerata. A revenit să conducă Camerata Regală la ediția din 2015 a Festivalului Enescu alături de solista Rebekka Hartmann. De atunci, a fost reinvitat la edițiile din 2019 și 2021 cu Orchestre National de Lille și Wiener Kammerorchester.

Principalii săi profesori de dirijat au fost David Effron, Arthur Fagen, Timothy Russell și William Reber. Are diplome de dirijor de la Indiana University Jacobs School of Music (M.A.M.) și Arizona State University (D.M.A.) și a studiat muzicologie și pian la Universitatea din California, Los Angeles. În plus, a studiat cu David Zinman la Tonhalle Orchestra Master Class din 2016, cu Kurt Masur la Manhattan School of Music Conducting Seminar în 2015 și a fost selectat timp de doi ani consecutivi ca unul dintre cei șapte dirijori din întreaga lume care au studiat cu Bernard Haitink la Festivalul de Paște din Lucerna din 2013 și 2014. Vizireanu a fost unul dintre ultimii studenți ai lui Lorin Maazel care a primit o bursă completă la Festivalul de la Castleton din 2014. De asemenea, a primit prestigioasa bursă de dirijat Chautauqua în 2013 la New York, unde a fost asistent al lui Timothy Muffitt. Alți mentori ai săi au fost Michael Tilson Thomas (2014, Masterclass cu New World Symphony), Neeme Järvi (2016, Gstaad Music Festival), Franz Welster-Möst (2010, Masterclass în timpul reședinței Orchestrei Universității din Indiana la Cleveland) și James DePriest (2011, ASU Masterclass în dirijat).

Un susținător pasionat al muzicii noi, Vizireanu este fondatorul și directorul executiv al Impulse New Music Festival (INMF), care reunește tineri compozitori și instrumentiști pentru a studia și interpreta noi compoziții. Pe lângă numeroasele premiere mondiale ale INMF, Vizireanu a prezentat noi compoziții cu Castleton Festival Orchestra, Cadaqués Symphony și Hebrides New Music Ensemble. Unele partituri noi pe care le-a înregistrat recent includ Light Show al lui Max Grafe, Scherzo pentru orchestră al lui Joshua Groffman și Concertul pentru doi percuționști de Evelyne Davis. El a comandat recent câteva compoziții noi de la renumitul compozitor din Los Angeles Michael Glenn Williams și a condus premierele lor mondiale cu Arizona Pro Arte Ensemble și Filarmonica din Sibiu.

Vizireanu și-a făcut debutul operistic în 2013 cu Opera Universității de Stat din Arizona în Die Fledermaus de Johann Strauss Jr.. A fost dirijor asistent pentru Lorin Maazel și Timothy Muffitt în operele Dialogue of the Carmelites, Madama Butterfly și Don Giovanni.

Vizireanu a fost numit recent Dirijor invitat principal al Filarmonicii Ploiești din România. A fost director muzical al Simfoniei Knox Galesburg din Illinois și al Simfoniei North Shore din New York. Anterior, a fost dirijor asistent al Filarmonicii Thousand Oaks și director al „Proiectului Harmony” al New West Symphony, al cărui scop a fost de a inspira copiii mici să dezvolte o dragoste de muzică pe tot parcursul vieții prin educație și experiențe muzicale incitante. De asemenea, a fost director artistic al „Enescu & The Americas”, o organizație care încurajează schimbul cultural între România și Statele Unite prin muzica celui mai mare compozitor al României: George Enescu.

Daniela Vlad