Antoine de Saint-Exupéry: „Cei care nu schimbă nimic, nu devin nimic”…

Publicat de nicolaetomescu, 31 iulie 2021, 03:25

La solicitarea bunicului lor, Fernand de Saint-Exupéry, care și-ar fi dorit să aibă nepoții săi lângă el, în 1909 Antoine și fratele său/François/ părăseau universul copilariei pentru a-și continua studiile la colegiul iezuit din Le Mans[2]. Lui Antoine îi plăceau pistele și hangarele, era fascinat de motoare; lăsând să se creadă că are permisiunea de la mama sa, în iulie 1912 îl convinge pe unul dintre aviatori (Berthaud-Wroblewski) să-l ducă în apropierea aparatului; primul său zbor se suprapune vârstei de 12 ani/aerodromul Ambérieu-en-Bugey. Dacă notele obținute la școală nu au depășit mediocritatea, tânărul Antoine s-a dedicat, în schimb, scrisului, câștigând premiul de narațiune la liceul său. În 1914, Antoine de Saint-Exupéry ajunsese în Villefranche-sur-Saône și apoi la Villa Saint-Jean din Fribourg; devenea[3] prieten cu Charles Sallès, Marc Sabran și Louis de Bonnevie…

În 1917, Antoine de Saint-Exupéry a suportat „un test al vieții” care l-a marcat profund: fratele său François se pierdea în moarte[4]. Apreciat de un văr[5] al mamei sale, era prezentat în cercurile literare ale capitalei, unde s-a întâlnit cu cei care determinau cursul evenimentelor: André Gide Gaston Gallimard, Jacques Riviere, Jean Prévost, Jean Paulhan; a fost invitat la casa lui Saussine (fiul lor va fi prietenul lui, Antoine se va fi îndrăgostit de fiica lor) și o întâlnea pe Louise de Vilmorin, viitoarea sa logodnică. În compania acestor tineri de „familie bună”, Antoine de Saint-Exupéry a frecventat spectacole de teatre și expoziții; citea literatura avangardistă și avea discuții pasionale cu prietenii săi…

Reamintesc faptul că, în 1917, după bacalaureatul urmat de un eșec la concursul de admitere la școala navală, Saint-Exupéry și-a satisfăcut serviciul militar într-un regiment de aviație[6]. Când Parisul a fost bombardat de armatele germane aflate în apropiere, reușea să înșele vigilența supraveghetorilor care l-au condus într-un adăpost și a urcat pe acoperișul școlii, de unde a admirat spectacolul avioanelor care lansau bombe, focul artileriei antiaerobe, explozii; spectacolul i s-a părut magic… În 1919, Antoine de Saint-Exupéry a promovat examenul „Academiei Navale”, dar, mai curând, intenționa să devină arhitect și să se înscrie la cursuri la „Academia de Arte Plastice”. În 1921, a fost „chemat sub drapel” pentru a-și îndeplini serviciul militar. După ce a ales aviația, a fost repartizat la cel de-al doilea regiment al aviației (de la Strasbourg). Ca urmare a unui accident aviatic, în 1923, a fost demobilizat și nu s-a reîntors decât în ​​1926 pentru transportul poștal[7] între Toulouse și Dakar; iată clipa în care își publica prima carte L’Aviateur; urmau Courrier sud, Zbor de noapte și, mai ales, Terre des hommes[8] (toate redau viața lui Saint-Exupéry, zborurile și întâlnirile cu alți oameni)…

Experiența sa de pionierat în aviație și pilotajul de război i-a oferit întreaga legitimitate pentru a-și transmite mesajul principal: „Prin depășirea de sine se face că omul devine om”…

În timpul celui de-Al Doilea Război Mondial, Antoine de Saint-Exupéry a căutat să se angajeze, să piloteze un avion de luptă modern – alături de aliați. Numeroase accidente și sănătatea sa precară au impus trecerea în rezervă (la comandă); i-au fost încredințate misiuni minore de inspecție aeriană și cartografie (pentru aterizarea în Provence); în timpul uneia dintre aceste misiuni, pe 31 iulie 1944, avionul său a fost înghițit de Marea Mediterană[9]; de atunci, Saint-Exupéry este cunoscut sub numele de „Moartea pentru Franța”…

Un an mai devreme, apăruse Micul Prinț, cea mai faimoasă lucrare a sa, o poveste poetică și filosofică/naratorul este un aviator prăbușit în Sahara – se va întâlni cu un mic prinț care pune la îndoială absurditatea lumii adulte…

[1] Fiul lui Jean de Saint-Exupéry și Marie de Fonscolombe, al treilea copil dintr-o familie de cinci; tatăl său, Jean de Saint-Exupéry, a murit în 1904; fără resurse, Marie și-a dus copiii în sudul Franței, adăpostindu-se în castelul tatălui său/Charles de Fonscolombes, La Molle mama le citea cărți magnifice, inclusiv Povestirile lui Andersen, la care Antoine rămâne atașat toată viața (îi învățase, totodată, pictură – pe care Antoine o practica fără să-și depășească și condiția de amator – și muzică)… În 1907, Charles de Fonscolombe pleaca în lumea drepților… Marie și copiii erau întâmpinați, la Lyon, de mătușa lor Madame de Tricaud…

[2] Antoine a fost un student fără strălucire…. Viața unui intern avea și părți bune, și părți nedorite: „Când ai un băiețel la facultate, te ridici din pat prea devreme. Ne trezim la ora șase dimineața. E rece. Ne frecăm ochii și suferim în avans din lecția tristă de gramatică. Atât de mult încât sărbătorile de la Château de Saint-Maurice sunt o afacere. Mai ales la câțiva kilometri distanță este un aeroport pe care constructorii Lyon își încearcă avioanele”…

[3] În această perioadă, citea foarte mult; i-a descoperit, printre alții, pe Balzac, Dostoievski și Baudelaire, dar, în pofida aprecierilor de care s-a bucurat în privința fizicii , filosofiei și muzicii, Antoine se număra printre ultimii din clasă…

[4] Având poliartrită reumatoidă cu complicații cardiace… François îl numise pe Antoine ca executant testamentar… Douăzeci de ani mai târziu, Saint-Exupéry a scris, într-un text plin de durere, ceea ce simțea la moartea fratelui său: „El mi-a încredințat turnul său de a construi. Dacă ar fi fost tată, mi-ar încredința fiii să-i învăț. Dacă ar fi fost un pilot de război, mi-ar da hârtiile. Dar el este doar un copil. El încredințează doar un motor cu aburi, o bicicletă și o pușcă.”

În același an, Antoine de Saint-Exupéry și-a obținut diploma de bacalaureat și a mers la Paris pentru a pregăti concursul școlii navale (a făcut orele pregătitoare la „Lycée Bossuet”, apoi la „Lycée Saint-Louis”)…

[5] Yvonne de Lestrange…

[6] La Strasbourg și Casablanca…

[7] Până în 1939, Antoine De Saint-Exupéry a realizat numeroase conexiuni pentru „Aéropostale”, unde s-a întâlnit cu Jean Mermoz și Henri Guillaumet…

[8] Recompensat cu Premiul Academiei Franceze, în 1939…

[9]31 iulie 1944: Antoine de Saint-Exupéry s-a lansat într-un zbor de recunoaștere deasupra Mării Mediterane; avionul său era doborît și Antoine de Saint-Exupéry considerat, de atunci, dispărut…