Destinaţia zilei. Morile de la Rudăria – o minune istorică. EU Aleg România – 5 august
Publicat de Lucian Bălănuţă,
4 august 2014, 21:17
Aici, la fel ca în urmă cu sute de ani, localnicii folosesc morile de apă să facă făină de mălai, care are un gust unic. Şi asta datorită procedurii de măcinare, care este foarte lentă. Grăunţele de porumb sunt zdrobite de pietre care se rotesc cu o turaţie mică. Zilnic se macină 100 kilograme de făină.
Morile de apă de la Rudăria se folosesc în comun, în devălmăşie şi nu există localnic, care să nu aibă rând la moară.
Acesta se moşteneşte din generaţie în generaţie. La fiecare moară sunt 15-25 de rândaşi, care contribuie cu bani sau muncă la întreţinerea morilor. Un rând mare înseamnă o zi şi o noapte, iar un rând mic, doar o zi sau o noapte.
Construcţiile de adăpostire ale morilor sunt din lemn, acoperite cu şiţă, iar instalaţiile au acelaşi principiu tehnic, constructiv şi funcţional: turbina cu apă. Întreaga muncă s-a făcut numai cu dalta şi ciocanul. Morile sunt ale oamenilor, însă au fost introduse în patrimoniul naţional şi se află sub atenta supraveghere a Muzeului Astra din Sibiu. Morile, la fel ca şi oamenii, au un nume. Ele sunt botezate fie după constructor, fie după locul unde sunt amplasate: Roşoanea, Viloanea, Trăiloanea, Mora de la tunel sau Îndărătnica dintre râuri. Pe vremuri, nu erau folosite doar pentru măcinatul făinii, ci erau considerate ca ieşitul în oraş. Aici, se discutau problemele comunităţii şi se puneau la cale căsătorii. Ele se mai numesc şi “morile iubirilor împlinite”, deoarece în trecut erau locul de întâlnire între fete şi flăcăi.
Tinereţe fără bătrâneţe
Pe lângă spectacolul fascinant al cascadelor îmbinat cu zgomotul salbei de mori, o excursie pe Valea Miracolelor oferă şi alte surprize nebănuite. Nu lipsesc legendele.
Se spune că morile de apă sunt păzite de Adam şi Eva, două stânci cu înfăţişare omenească, care se află undeva sus pe Cheile Rudăricăi, spre ieşirea din rezervaţia mulinologică. Pe vremea dacilor, erau doi tineri care se iubeau, însă părinţii lor nu se prea înţelegeau, tocmai din cauza unei mori. Ei le-au interzis tinerilor să se mai vadă, iar cei doi au fugit în munţi. Atunci, toate rudele au plecat să-i caute, însă ca să li se piardă urma,îndrăgostiţii au urcat pe stânci şi au fost loviţi de un trăsnet. Cei doi s-au transformat în stânci şi de atunci păzesc zona. Se spune că locul este total inaccesibil şi învelit de mister. Niciun alpinist nu a reuşit să urce acolo, carabinele se rup, corzile se încurcă sau din senin începe să plouă cu tunete şi fulgere.
Comuna Rudăria sau Eftimie Murgu
Localitatea Rudăria, în prezent Eftimie Murgu, după numele revoluţionarului paşoptist Eftimie Murgu, se află la poalele Munţilor Almăjului, la câţiva kilometri de Bozovici, fiind atestată documentar în anul 1470. Vechiul nume vine de la râul Rudărica, ce traversează satul, şi care în traducere slavonă înseamnă „râul de fier”. Această denumire a fost primită cel mai probabil datorită zăcămintelor care se găsesc în munţii din împrejurimi. Mare parte din populaţie se ocupă cu agricultura şi creşterea animalelor.
Cum ajungi?
Există mai multe rute pe care se poate ajunge la morile de apă de la Rudăria. Dacă vii dinspre Băile Herculane sau Caransebeş, pe E70, în localitatea Cornea trebuie ţinută şoseaua spre Anina, iar după Prilipeţ, un indicator te va ghida către Eftimie Murgu. Dacă punctul de pornire este Reşiţa, atunci trebuie să mergi pe DN 58, spre Bozovici, după care se intră pe DJ571, până în Eftimie Murgu. Dacă vii dinspre Clisura Dunării, Moldova Nouă atunci trebuie să mergi către Cărbunari, apoi Dalboşeţ şi în sfârşit Eftimie Murgu.
Pentru a ajunge în locul despre care se spune că dacă rămâi peste noapte, dimineața te trezești întinerit trebuie să traversezi întreaga comună. Odată ajuns la ieşire din Eftimie Murgu, sunt mai multe variante: fie mergi cu maşina, fie o iei la pas pentru a putea admira peisajele desprinse parcă din cărţile de basme. O altă variantă ar fi bicicleta, însă în zonă nu există niciun centru de închirieri, aşa că este obligatoriu să fie la purtător.
Ada Botezan de la Radio România ne propune să trăim pentru câteva clipe sentimentul unic al “tinereţii fără bătrâneţe”:
