Regizoarea Leta Popescu, despre „perspectiva regizoral-feminină, în teatru”

Publicat de isoreanu, 27 aprilie 2024, 10:50

Ioana Soreanu a asistat la conferință.

Sala Studio a Universității Naționale de Arte „George Enescu” din Iași, a găzduit luni seara o dezbatere la care a fost invitată regizoarea Leta Popescu. Titlul, „Teatrul, o perspectivă regizoral – feminină”. Moderator, conf. univ. dr. Călin Ciobotari, directorul Școlii Doctorale de Teatru.

Leta Popescu s-a născut la Galați, a absolvit Regia la Universitatea „Babeș Bolyai” din Cluj Napoca și montează spectacole pe scenele teatrelor naționale din țară, dar activează și în spațiul independent. Abordează texte ale dramaturgilor contemporani și realizează proiecte regizorale, abordând teme actuale în societatea de astăzi. „Am vorbit până acum atât despre receptarea artei contemporane, cât și despre raportarea diferită față de teme ca familia, homosexualitatea, prietenia. Am vorbit despre educația sexuală în școli, dar și despre dorința sau teama de a trăi într-un oraș sau într-o comunitate. În ultima vreme toate temele prezentului s-au coagulat în una singură: vulnerabilitatea”, scrie regizoarea pe pagina letapopescu.ro.

Am discutat cu Leta Popescu după conferință despre perspectivele sale în legătură cu teatrul și cu lumea acestuia.

Leta Popescu: Nu știu dacă pot să vorbesc în numele colegelor mele, sau în numele femeilor în general, deși sunt parte așa… într-un ”sisterhood”, adică le urmăresc pe colegele mele și ele pe mine și cred că multe dintre noi avem această preocupare de a plasa undeva în spectacol, o perspectivă feminină, adică care nu e semnată de un bărbat, fie printr-un personaj, fie printr-un tip de muzică, fie chiar prin actorii care semnează… creatorii care semnează, să fie femei în echipă ș.a.m.d. Pe de o parte, asta poate să fie un lucru tehnic, să fim atenți la asta cu egalitatea de gen ș.a.m.d. și pe de altă parte, poate să fie și o coincidență, adică eu vorbesc despre femei nu pentru că am o agendă politică, ci pentru că eu sunt femeie și nu pot să vorbesc decât din perspectiva mea asupra oricărei teme alese de mine sau de manager. Și nu, nu cred că există perspectivă… n-aș putea să am o perspectivă masculină a întregului spectacol. Sigur că pot să am plasate perspective multiple, și ale bărbaților și ale femeilor, în personaje și că trebuie să fim deschiși la toate perspectivele. Dar spectacolul, în general, dacă e semnat de o femeie, cu siguranță are o perspectivă feminină, cred că e simplu.

Ioana Soreanu: Vorbind despre egalitatea de gen, despre discriminarea de gen sau pe criterii de vârstă, ați învinuit mai degrabă sistemul, ați vorbit despre sistem.

Leta Popescu: Da.

Ioana Soreanu: În ce fel e rău sistemul ăsta?

Leta Popescu: Nu e scris în lege ce e rău în sistem. Mă refer la un sistem în care funcționează legea junglei…

Ioana Soreanu: Vorbim despre sistemul din teatru.

Leta Popescu: Sistemul teatral. Aș putea să zic sistemul românesc sau sistemul european, habar n-am. Eu vorbesc doar despre…

Ioana Soreanu: La asta mă gândeam, că putem extrapola.

Leta Popescu: Putem extrapola oricând. Dar eu vorbesc de teatru că e un domeniu pe care îl cunosc cel mai bine. Și cred că funcționează legea junglei, cel mai puternic câștigă, cel care are anduranță câștigă, nu neapărat cel mai talentat, cel mai intuitiv, cel mai discret artist. Și de aia vorbesc de lumea teatrului în mod special, pentru că poate în alte domenii, legea junglei nu e atât de oribilă, dar în teatru, care este o artă, unde ar trebui să știm că există și un soi de vulnerabilitate a artistului, adică nu lucrezi întotdeauna cu un material bine înfipt, ci există fragilități. Faptul că există legea junglei într-un domeniu care e prin sine al vulnerabilului, pentru mine, e o problemă de sistem, de sistem mental mă refer că, repet, nu scrie în lege că trebuie să…

Ioana Soreanu: Și ce ar putea să facă sistemul. Ce ar putea să facă managerii de teatru, de exemplu?

Leta Popescu: Managerii de teatru ar putea să nu se uite întotdeauna la cei care au putere, la cei care sunt deja pe piață, la cei care au demonstrat.

Ioana Soreanu: Când spuneți putere, spuneți anduranță, vorbeați și despre anduranță.

Leta Popescu: Anduranță, da. Deci, cred că managerul de teatru are datoria, cum am pomenit-o și pe colega Catinca Drăgănescu care insistă pe această temă a contextului, managerii au… au datoria de a crea contexte astfel încât, cei mai sensibili să poată să-și manifeste arta…

Ioana Soreanu: Să fie protejați…

Leta Popescu: …să fie protejați și managerul să fie deschis către astfel de artiști, pentru că nu toată lumea vorbește tare, nu toată lumea are un discurs ferm, nu toată lumea a învățat asta, nu toată lumea face parte din familii din care a fost nevoie să plece, sau să supraviețuiască, sau… Există tot fel de oameni pe lumea asta și nu îndemn decât la o mai mare atenție asupra celor care nu sunt în top. Și managerii de teatru, în loc să caute și alte topuri sau să creeze contexte și pentru alți regizori, lucrează cu topurile. Și asta este destul de enervant, pentru că topurile se creează prin legea junglei.

(Radio Iași)