Himalaya (5) Text și foto: Nicolae Tomescu

Publicat de Iuliana Bubuianu, 16 februarie 2015, 14:24

Totodată, drumul mi se pare a fi o călătorie intimă. Doar rătăcitorii nu au nicio cale de străbătut…

În mai 2014, am pășit pe drumul…

Starea de mister aduce cu sine o certitudine. Mai curând, prin intermediul relatării în scris, zi de zi, a călătoriei mele, ceea ce este (încă) neînțeles sau nedescoperit, va deveni, imediat, o taină, un secret (la îndemâna tuturor)…

***

ZIUA 4 / 06.05.2014:  KATHMANDU – PARO – THIMPHU (avion + autocar / 55 km, aproximativ 1,5 h)

Transfer la aeroport, pentru zborul spre Bhutan, cu compania Druk Air Bhutan National Airline, KB 205 (08:45 / 10:20)…

Zborul spre Bhutan te poartă peste culmile înzăpezite ale Himalayei, oferind imagini de neuitat ale „Acoperișului Lumii”…

Survolînd, mai târziu, Valea Paro, am văzut meandrele râului argintiu Pa Chu, Dzong-ul Paro (dzong înseamnă fortăreață sau cetate) și turnul de observație Ta. După aterizarea pe aeroportul din Paro, cel de-al doilea oraș ca mărime din Bhutan, dar singurul înzestrat cu aeroport internațional, a urmat deplasarea prin fascinanta vale. La confluența râurilor Thimphu și Paro, am urcat și traversat un pasaj îngust, coborând apoi la Namseling, de unde ne-am îndreptat către Thimphu, capitala Bhutanului; ultima se evidențiază prin casele construite în stil tradițional bhutanez, cu un farmec special; odată ajunși în centru, iese în evidență mulțimea localnicilor din piața orașului, oameni îmbrăcați în costume tradiționale – care merg la treburile zilnice într-un mod liniștit, tipic bhutanez…

Aflat la poalele Munților Himalaya, învecinându-se la sud, est și vest cu India, la nord cu China (între Bhutan și Nepal se află statul indian Sikkim, iar Bengalul de Vest separă alcătuirea statală de Bangladesh), Druk Yul (Dzongkha), adică „Țara dragonului”, se află în primele 10 locuri din clasamentul celor mai fericite țări din lume (ultimul Shangri La’ – ţinut magic descris de James Hillton în cartea Orizont Pierdut – sinonim cu orice paradis terestru), singura unde buddhismul este religie de stat (și singura naţiune budistă Vajrayana din lume[1] iar costumul național reprezintă portul obișnuit al locuitorilor. Din 1971, Bhutanul a adoptat un nou sistem de măsurare a progresului național. Pe lângă PIB, țara ia în calcul rezultatele sporului național de fericire (Fericirea Internă Brută), care contabilizează nivelul de sănătate, bunăstarea fizică și spirituală, statutul social al cetățenilor. Thimpu este singura capitală din lume fără semafoare, semnele de circulație de pe marginea drumului oferă alt tip de mesaje conducătorilor auto și pietonilor; sunt realizate manual și afișează o serie de „învățături”: Viața este o călătorie! Du-o până la capăt!, Lasă natura să te ghideze sau, în dreptul curbelor mai periculoase, Ne cerem scuze pentru neplăceri. În ultimele decenii, lumea s-a bazat pe indicatorii financiari pentru a măsura prosperitatea; însă, în lumina ultimelor trenduri economice în scădere, abordarea micului stat a suscitat un interes global, Națiunile Unite au dat undă verde abordării holistice din partea Bhutanului, mișcarea fiind susținută de 68 de țări; mai mult, ONU ia în considerație posibilitatea ca și alte națiuni să adopte modelul, Bhutanul servind drept exemplu și pentru dezvoltarea surprinzătoare pe care a înregistrat-o – ultimele două decenii au însemnat o dublare a speranței de viață, s-au facut importante schimbări în domeniul infrastructurii, s-a reușit integrarea copiilor în sistemul educațional…

Teritoriul Bhutanului, un soi de destinaţie exclusivistă, din cauza/datorită legilor date pentru a proteja mediul şi tradiţiile locale, a fost închis străinilor pentru o lungă perioadă de timp (primii turiști au pășit pe acest tărâm al fericirii abia în 1974); în prezent, numărul vizitatorilor este controlat şi limitat de guvern, în încercarea de a limita dimensiunile valului occidentalizării. În pofida piedicilor legate de căile de acces şi de limitările impuse de guvern, Bhutanul merită văzut, pentru perspectiva diferită asupra a ceea ce este, cu adevărat, important în viaţă, pentru peisajele de vis, pentru şocul cultural pe care îl reprezintă…

Încărcat de istorie şi de legende, universul bhutanez, îndepărtat de aglomeraţia urbană a secolului XXI, conservă tradiţiile şi superstiţiile, ritmul în care se desfăşoară viaţa este ancestral, un tempo al meditaţiei şi rugăciunilor, al armoniei şi feiricii venite din lucrurile simple. Bhutanul poate fi considerat un loc mitic şi utopic, unde te poţi simți (mereu) fericit, izolat şi protejat de restul lumii. O călătorie în această țară înseamnă o întoarcere, cu 2.000 de ani în urmă, la un stil de viaţă rustic şi pur. Casele se bucură de un regim aparte, fiind transmise din generaţie în generaţie – o locuință nu poate să găzduiască familii diferite, ci doar urmaşii aceluiaşi neam, motiv pentru care, atunci când o familie se stinge, casa se vede părăsită (numeroase construcţii, cu o vechime impresionantă, dar în foarte bună stare, sunt abandonate tocmai din această cauză). Dar prima impresie este dată de seninătatea cu care localnicii privesc lucrurile, urmând cu sfinţenie preceptele religioase budiste, complet mulţumiţi cu ceea ce au şi de locul în care se află; sunt calmi, respectuoşi, loiali, având o adevărată veneraţie faţă de familia regală şi mândrie naţională. Deşi au intrat în cotidian câteva dintre noutăţile tehnologiei moderne, tradiţiile sunt parte integrantă a vieții. Orezăriile de mătase se întind pe câmpuri; cât privește orezul comestibil am întâlnit, des, o varietate locală, roșie, secondată de unt – se folosește excesiv în bucătăria bhutaneză[2]; ardeii iuţi devin o mâncare în sine, renunţând-se la statutul de condiment adăugat. Trasul cu arcul este sport naţional (sunt şi campioni mondiali), iar pădurea acoperă mai bine de jumătate din suprafaţa țării. Produsele excedentare sunt comercializate în India, îngrăşămintele chimice sunt interzise, la fel ca şi fumatul[3]. În Bhutan nu există sărăcie, foamete sau cerşetori, nu se poate vorbi nici de crime sau de fricţiuni politice[4]

– va continua –

[1] Una dintre cele trei ramuri principale ale budismului (celelalte două fiind Theravada și Mahayana). Adepții lui Vajrayana susțin că învățăturiile lor tantrice au apărut în India și că provin direct de la Buddha Shakyamuni, caracterizate prin diferitele forme de ritualuri magice și ezoterice, îmbinate cu elemente din hinduismul tantric și din șamanismul tibetan; monahii se numesc lama, întreaga autoritate spirituală a acestei ramuri fiind deținută de Dalai Lama

[2] Celebrul „ceai cu unt” (tipic acestei ţări) fiind, mai degrabă, unt cât cuprinde cu puţină aromă de plante

[3] Încă din 2005, comercializarea de ţigări şi fumatul în spaţii publice au interdicție în Bhutan, prima țară din lume care a dictat astfel de legi. Fiecare om este liber să fumeze în spaţiul privat, importul se rezumă la ceea ce hotărăște statul, din raţiuni de sănătate și datorită/din cauza faptului că budismul consideră fumatul ca fiind negativ pentru karma unei persoane.

[4] La 8 august 1949, prin tratatul semnat cu India, aceasta din urmă preia reprezentarea intereselor externe ale Bhutanului, iar, din 1961, și apărarea. Sistemul politic s-a dezvoltat, gradual, în ultimele cinci decenii, primele alegeri libere având loc pe data de 24 martie 2008. Parlamentul cuprinde 25 de membri în Senat și 47 în Camera reprezentanților (toți membrii partidelor politice provin din Camera reprezentanților). Politica externă se bazează pe acordul semnat cu India în 1949 (revizuit în 2007). Bhutanul nu are relații diplomatice cu China; este membru ONU din 1971, totodată membru în 150 de organizații internaționale.